ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3905/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 239 din 18

octombrie 2005 pronunțată în dosar nr. 4806/2005 al Tribunalului Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamanta A.D.S. împotriva pârâților SC R. SA Rogova și A.R.I. pentru

constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți

autentificat sub nr. 3478/2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că între părți s-a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3478 din 19 octombrie 2004

având ca obiect plantațiile de pomi fructiferi de pe o suprafață de 138,54 ha.

teren deținut de pârâtul A.R.I. în temeiul contractelor de concesiune încheiate

cu reclamanta.

Contractul de

vânzare-cumpărare a fost încheiat în temeiul licitației publice organizate de

pârâta SC R. SA Rogova, procesului-verbal de adjudecare și a facturilor de

achitare a prețului de către pârâtul A.R.I.

Prin urmare, susținerea

reclamantei conform căreia contractul este lovit de nulitate absolută deoarece

înstrăinarea putea avea loc doar prin licitație publică este nefondată. De

asemenea, și motivul de nulitate a contractului derivat din lipsa unei hotărâri

A.G.A. și a unui mandat special al reprezentantului reclamantei, în calitate de

acționar majoritar al pârâtei SC R. SA Rogova pentru vânzarea bunurilor ce au

făcut obiectul contractului în litigiu, a fost respins de prima instanță cu

motivarea că acest fapt nu poate fi imputat cumpărătorului care a avut

convingerea clară că încheie contractul cu reprezentanții legali ai vânzătoarei

și în condițiile prevăzute de lege.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 32 din 20

februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 4037/2005 al Curții de Apel Craiova,

secția comercială.

Instanța de control judiciar

a respins, ca nefondate, criticile formulate referitoare la încheierea

contractului în lipsa unei licitații și a aprobării de principiu a

reprezentantului său arătând în plus față de motivarea tribunalului că pârâtul A.R.I.

a comunicat scrisoarea de intenție atât SC R. SA Rogova cât și reclamantei A.D.S.

București care a procedat la punerea în posesie a suprafețelor de teren, astfel

încât este evident că avea cunoștință despre înstrăinare. În realitate, pentru

valorificarea unui drept apelanta își invoca propria culpă ceea ce nu este

îngăduit de lege.

Așa fiind, reținând că

pârâtul și-a îndeplinit toate obligațiile rezultate din procesele verbale ale

licitației, a realizat investițiile stabilite în contractul de concesiune

pentru terenurile pe care sunt situate plantațiile ce au făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare legal încheiat, curtea de apel a respins

criticile reclamantei ca neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs reclamanta A.D.S. București criticând-o ca fiind nelegală

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În mod concret, recurenta

invocă faptul că instanțele au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 4

alin. (2) din Ordinul nr. 464/2001 privind vânzarea activelor, art. 111 din

Legea nr. 31/1990 și O.G. nr. 88/1997. Conform acestor dispoziții legale,

vânzarea activului în litigiu putea fi efectuată prin licitație publică după

aprobarea vânzării prin hotărârea A.G.A., cu acordul de principiu al

reprezentantului A.D.S. București și după obținerea mandatului special acordat

de această entitate. Întrucât aceste cerințe legale nu au fost îndeplinite,

contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate, probelor administrate dispozițiilor art. 304 pct.

8 și 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că acesta

este nefondat respingându-l ca atare.

Astfel, ambele instanțe au

reținut în mod corect faptul că bunurile au fost cumpărate de pârâtul A.R.I.

după parcurgerea procedurii de licitație publică cu strigare, încheierea

procesului-verbal de adjudecare și oferirea prețului cel mai mare, situație în

care susținerea constantă a recurentei referitoare la inexistența licitației

este evident formală și lipsită de suport probatoriu.

Prin urmare, contrar

afirmațiilor recurentei, contractul de vânzare-cumpărare ca etapă finală a unei

licitații ce nu a fost desființată, este perfect legal.

În același context, lipsa

aprobării de principiu a reprezentantului acționarului majoritar, în speță,

recurenta, nu poate fi opusă pârâților în acest cadru și prin urmare nu poate

afecta valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în urma unei

licitații valabile. De altfel, recurenta în calitate de titular al contractelor

de concesiune încheiate cu pârâtul pentru terenurile pe care sunt situate

plantațiile ce au făcut obiectul înstrăinării a fost informată prin scrisoare

de intenție cu privire la aceste aspecte.

În concluzie, reținând că

recursul este nefondat, acesta va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 32 din 20 februarie 2006

a Curții de Apel Craiova, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2006.