ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 22/2006

Deliberând asupra recursului de față; Reclamanta SC G.S. SA a solicitat ca pârâții V.C.I., S.E., S.S.A. cât și SC U. SA București să fie obligați la plata sumei de 650.000.000 lei daune produse de defunctul S.G. în urma accidentului de circulație din data de 16 iunie 1999. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că, defunctul S.G. a produs, la data de 16 iunie 1999, circulând cu autoturismul, proprietatea pârâtului V.C.I., un accident de circulație avariind autocamionul proprietatea reclamantei și cauzând vătămarea gravă a salariatului T.L. Împreună valoarea reparațiilor și cheltuielile ocazionate cu însănătoșirea lui T.L. fac suma pretinsă prin acțiune. Se susține că pârâții răspund solidar pentru pagubele produse.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 155 din 2 martie 2001 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâții S.E. și S.S. la plata sumei de 650.000.000 lei despăgubiri. A fost respinsă acțiunea împotriva pârâților V.I. și SC U. SA. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că vinovat de producerea accidentului de circulație este S.G., decedat, în urma sa rămânând că suporte paguba moștenitorii, în măsura acceptării moștenirii. În ceea ce îl privește pe V.C., acesta a vândut autoturismul înainte de accident fără forme legale iar S. nu era asigurat la SC U. SA. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții S.E. și S.A., pe de o parte cât și reclamanta pe de altă parte.

Reclamanta susține că în mod greșit a fost respinsă acțiunea față de pârâții V.C.I. și SC U. SA întrucât a fost depusă la dosar doar o chitanță de mână care nu dovedește vânzarea autoturismului către SC E.Q. SRL București. Pe de altă parte autoturismul era asigurat, la data producerii accidentului, la SC U. SA. Pârâții S.E. și S.A. susțin că, în mod greșit a fost obligat curatorul să răspundă în solidar cu minorul deoarece, în calitatea pe care o are, apără doar interesele minorului, iar în perioada 12 septembrie 2000 – 9 ianuarie 2001 minorul nu a fost reprezentat în instanță de curator. Se mai arată că, în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a SC U. SA și a lui V.C. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 205 din 7 aprilie 2003 a admis apelul pârâților S.E.

și S.A. și a respins ca nefondat apelul reclamantei. A fost schimbată, în parte, sentința de fond și s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților S.E. și S.A. A fost respinsă acțiunea față de aceștia pentru lipsa calității procesuale reținându-se că nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii. Pe de altă parte, pârâtul fiind minor nu putea accepta moștenirea decât sub beneficiu de inventar. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că autoturismul era asigurat motiv pentru care trebuia antrenată răspunderea firmei SC U. SA București având în vedere că accidentul s-a produs din culpa lui S.G. și contractul de asigurare din 1 ianuarie 1999 reprezenta legea părților.

Recurenta consideră că, în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC U. SA București fiind vorba de o asigurare obligatorie pentru răspundere civilă. Actul pe care s-a întemeiat excepția îl reprezenta vânzarea care s-a încercat a fi dovedită cu chitanța din 15 septembrie 1998 și recurenta consideră că aceasta nu reprezintă un contract de vânzare-cumpărare. Se mai arată că nu s-au făcut formele de radiere în 30 de zile cum prevede legea nici de V.C. și nici de firma SC E.Q. SRL București. Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente: Se constată că instanța de apel a aplicat corect legea în ceea ce privește neantrenarea răspunderii moștenitorilor persoanei vinovate de producerea accidentului pentru lipsa calității procesuale pasive având în vedere că nu s-a dovedit acceptarea moștenirii și ținând cont că fiind vorba de un minor acesta este considerat că acceptă numai sub beneficiu de inventar moștenirea.

În ce privește cererea de obligare a SC E.Q. SRL București la despăgubiri întemeiate pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., în cauză nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului și nici raportul de prepușenie ci doar faptul că autoturismul era proprietatea SC E.Q. SRL București. Referitor la soluționarea cererii de despăgubiri față de societatea de asigurări SC U. SA instanța de apel reține că nici S.G. și nici SC E.Q. SRL București nu au contract de asigurare cu această societate neputându-se invoca un contract de asigurare încheiat cu o altă persoană față de care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive. În aceste limite ale speței, fără a statua asupra răspunderii pe fond a SC U. SA, în raport de contractul de asigurare, soluția instanței de apel este corectă și va fi menținută.

În ceea ce privește aplicarea legii referitor la valoarea actului de vânzare-cumpărare încheiat între V.C.I. și SC E.Q. SRL București se constată că acest act de transmitere a proprietății autoturismului nu necesită o formă autentică ci este suficientă forma scrisă a contractului autoturismului fiind un bun mobil. Nici faptul că nu s-au îndeplinit formele de radiere și reînmatriculare, chiar dacă reprezintă o neîndeplinire culpabilă a unor obligații legale, aceasta nu echivalează însă cu o culpă pentru paguba produsă prin accidentul de circulație astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea față de V.C.I. pentru lipsa calității procesuale pasive. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs formulate de reclamantă, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.S. SA, prin administrator judiciar SC F.C. SA Timișoara, împotriva deciziei nr. 205 din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2006.