ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 22/2006

Deliberând asupra recursului de față;

Reclamanta SC G.S. SA a solicitat ca

pârâții V.C.I., S.E., S.S.A. cât și SC U. SA București să fie obligați la plata

sumei de 650.000.000 lei daune produse de defunctul S.G. în urma accidentului

de circulație din data de 16 iunie 1999.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că, defunctul S.G. a produs, la data de 16 iunie 1999, circulând cu

autoturismul, proprietatea pârâtului V.C.I., un accident de circulație avariind

autocamionul proprietatea reclamantei și cauzând vătămarea gravă a salariatului

T.L. Împreună valoarea reparațiilor și cheltuielile ocazionate cu însănătoșirea

lui T.L. fac suma pretinsă prin acțiune.

Se susține că pârâții răspund

solidar pentru pagubele produse.

Tribunalul București, prin sentința civilă

nr. 155 din 2 martie 2001 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâții

S.E. și S.S. la plata sumei de 650.000.000 lei despăgubiri. A fost respinsă

acțiunea împotriva pârâților V.I. și SC U. SA.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut că vinovat de producerea accidentului de circulație

este S.G., decedat, în urma sa rămânând că suporte paguba moștenitorii, în

măsura acceptării moștenirii. În ceea ce îl privește pe V.C., acesta a vândut autoturismul

înainte de accident fără forme legale iar S. nu era asigurat la SC U. SA.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel pârâții S.E. și S.A., pe de o parte cât și reclamanta pe de altă parte.

Reclamanta susține că în mod greșit

a fost respinsă acțiunea față de pârâții V.C.I. și SC U. SA întrucât a fost

depusă la dosar doar o chitanță de mână care nu dovedește vânzarea autoturismului

către SC E.Q. SRL București. Pe de altă parte autoturismul era asigurat, la

data  producerii accidentului, la SC U. SA.

Pârâții S.E. și S.A. susțin că, în

mod greșit a fost obligat curatorul să răspundă în solidar cu minorul deoarece,

în calitatea pe care o are, apără doar interesele minorului, iar în perioada 12

septembrie 2000 – 9 ianuarie 2001 minorul nu a fost reprezentat în instanță de

curator. Se mai arată că, în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale

pasive a SC U. SA și a lui V.C.

Curtea de Apel București, prin

decizia comercială nr. 205 din 7 aprilie 2003 a admis apelul pârâților S.E. și

S.A. și a respins ca nefondat apelul reclamantei.

A fost schimbată, în parte, sentința

de fond și s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților S.E. și S.A.

A fost respinsă acțiunea față de aceștia pentru lipsa calității procesuale

reținându-se că nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii. Pe de altă parte,

pârâtul fiind minor nu putea accepta moștenirea decât sub beneficiu de

inventar.

Decizia a fost atacată cu recurs de către

reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că autoturismul era asigurat

motiv pentru care trebuia antrenată răspunderea firmei SC U. SA București având

în vedere că accidentul s-a produs din culpa lui S.G. și contractul de

asigurare din 1 ianuarie 1999 reprezenta legea părților.

Recurenta consideră că, în mod greșit

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC U. SA București

fiind vorba de o asigurare obligatorie pentru răspundere civilă.

Actul pe care s-a întemeiat excepția

îl reprezenta vânzarea care s-a încercat a fi dovedită cu chitanța din 15

septembrie 1998 și recurenta consideră că aceasta nu reprezintă un contract de

vânzare-cumpărare.

Se mai arată că nu s-au făcut formele

de radiere în 30 de zile cum prevede legea nici de V.C. și nici de firma SC E.Q.

SRL București.

Recursul reclamantei este nefondat pentru

următoarele considerente:

Se constată că instanța de apel a

aplicat corect legea în ceea ce privește neantrenarea răspunderii moștenitorilor

persoanei vinovate de producerea accidentului pentru lipsa calității procesuale

pasive având în vedere că nu s-a dovedit acceptarea moștenirii și ținând cont că

fiind vorba de un minor acesta este considerat că acceptă numai sub beneficiu

de inventar moștenirea.

În ce privește cererea de obligare a

SC E.Q. SRL București la despăgubiri întemeiate pe dispozițiile art. 1000 alin.

(3) C. civ., în cauză nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile antrenării

răspunderii comitentului pentru fapta prepusului și nici raportul de prepușenie

ci doar faptul că autoturismul era proprietatea SC E.Q. SRL București.

Referitor la soluționarea cererii de

despăgubiri față de societatea de asigurări SC U. SA instanța de apel reține că

nici S.G. și nici SC E.Q. SRL București nu au contract de asigurare cu această

societate neputându-se invoca un contract de asigurare încheiat cu o altă

persoană față de care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.

În aceste limite ale speței, fără a

statua asupra răspunderii pe fond a SC U. SA, în raport de contractul de

asigurare, soluția instanței de apel este corectă și va fi menținută.

În ceea ce privește aplicarea legii

referitor la valoarea actului de vânzare-cumpărare încheiat între V.C.I. și SC E.Q.

SRL București se constată că acest act de transmitere a proprietății

autoturismului nu necesită o formă autentică ci este suficientă forma scrisă a

contractului autoturismului fiind un bun mobil.

Nici faptul că nu s-au îndeplinit formele

de radiere și reînmatriculare, chiar dacă reprezintă o neîndeplinire culpabilă

a unor obligații legale, aceasta nu echivalează însă cu o culpă pentru paguba

produsă prin accidentul de circulație astfel că în mod corect a fost respinsă

acțiunea față de V.C.I. pentru lipsa calității procesuale pasive.

Negăsindu-se întemeiate motivele de

recurs formulate de reclamantă, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC G.S. SA, prin administrator judiciar SC F.C. SA Timișoara, împotriva

deciziei nr. 205 din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.