ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2576/2006

HOTĂRÂRE

09.03.2006

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2576/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1643 din 2 iunie 2003, Tribunalul Sălaj a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantelor A.E. și B.M. împotriva pârâților Consiliul local al comunei Ip, primarul comunei Ip, Consiliul Județean Sălaj, Prefectul Județului Sălaj, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Ministerul Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, D.G.F.P. Sălaj, A.P.A.P.S., A.F., O.M.C., C.V.A., O.I.D., B.Ș. și B.E.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au chemat în judecată pe pârâții persoane juridice, solicitând obligarea acestora să depună documentația care a stat la baza naționalizării și efectuarea unei expertize pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamantelor, dobândit prin moștenire, asupra imobilelor din CF care au fost preluate fără nici un titlu.

Au mai solicitat și anularea deciziilor de naționalizare care vor fi precizate, anularea certificatului de atestare seria Sj nr. 0013, obligarea pârâtului de rândul 1 să restituie imobilele solicitate, restabilirea situației anterioare de CF, achitarea despăgubirilor pentru casele și anexele demolate, obligarea pârâtelor să le lase în deplină proprietate și posesie imobilele revendicate.

Ulterior, reclamantele și-au extins acțiunea și asupra pârâților persoane fizice.

A mai reținut tribunalul, că Prefectura județului Sălaj a solicitat reclamantei A.E. completarea dosarului de revendicare și despăgubiri, formulat în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, dar nu s-a primit nici un răspuns la această solicitare, motiv pentru care s-a revenit printr-o nouă adresă.

La ultima adresă, reclamanta a depus la Prefectura Sălaj, la 16 mai 2003, o parte din documentele solicitate.

Acordarea măsurilor reparatorii se face prin dispoziție motivată, conform art. 1 alin. (2) și art. 33 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, însă reclamantele au formulat pretenții direct în instanță, fără ca instituția competentă să se pronunțe asupra măsurilor reparatorii ce se pot acorda.

Legea nr. 10/2001 prevede o procedură specială cu privire la regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, neexistând posibilitatea adresării instanței de judecată, anterior emiterii dispoziției sau deciziei de către unitatea deținătoare.

Apelul reclamantelor a fost admis în parte prin decizia civilă nr. 187/A din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, care a anulat sentința doar în ce privește soluția dată petitului privind anularea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu pârâții A.F., O.M.C., O.V., C.V.A., O.I.D., B.Ș. și B.E., referitor la imobilele evidențiate în CF Ip și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Șimleu Silvaniei.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece reclamantele nu au respectat procedura specială instituită de această lege.

Instanța de fond, însă, nu s-a pronunțat și nici nu a analizat capătul de cerere privind anularea actelor juridice de înstrăinare privind imobilele evidențiate în CF Ip, nici măcar sub aspectul competenței materiale, care aparținea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantele.

Invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantele au arătat că decizia este nelegală, deoarece cererea prin care s-a solicitat obligarea primarului să emită dispoziție este admisibilă, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-au ignorat și dispozițiile art. 2 alin. (2) din lege, în sensul că proprietarul deposedat fără titlu valabil nu a încetat a fi proprietar și urmează a fi pus în posesie prin dispoziție sau hotărâre judecătorească.

Mai arată reclamantele că, prin trimiterea cauzei la Judecătoria Șimleu Silvaniei pentru judecata capătului de cerere privind anularea actelor de înstrăinare, s-a încălcat dreptul la o judecată unitară, în materia Legii nr. 10/2001, competența aparținând tribunalului, atât pentru cereri principale, cât și pentru cereri secundare.

Recursul nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 15 august 2002, reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu pârâții persoane juridice:

- obligarea consiliului local și consiliului județean, în temeiul art. 25 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, să predea întreaga documentație care a stat la baza naționalizării și obligarea consiliului județean, A.P.A.P.S. și SC M. SA Zalău să predea documentele prin care a înstrăinat o parte din imobile;

- constatarea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilelor, dobândit prin moștenire, anularea deciziilor de naționalizare și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC M. SA Zalău;

- obligarea consiliului local, prin primar, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 să restituie imobilul, ori hotărârea să dispună restituirea în natură a acestuia;

- restabilirea situației anterioare de CF;

- obligarea la achitarea despăgubirilor ce se vor stabili prin expertiză pentru imobilele demolate;

- obligarea pârâtelor să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele revendicate;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La 16 august 2002, reclamantele au depus o precizare de acțiune prin care au chemat în judecată și pe pârâții A.F., B.Ș. și B.E. și au completat capetele 2 și 3 din cerere, în sensul că judecata acestor cereri să se facă și în contradictoriu cu aceștia și să se dispună anularea contractului de vânzarea-cumpărare încheiat cu pârâții persoane fizice, după ce vor depune documentația prin care au preluat imobilele.

La 20 septembrie 2002, reclamantele depun din nou o precizare și extindere de acțiune, solicitând judecarea în contradictoriu și cu O.M.C., C.V.A., O.I.D. și O.V. și anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 11/1974.

La termenul din 25 octombrie 2002, la Tribunalul Sălaj, s-a disjuns capătul III de cerere și, în temeiul art. 242 pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății celorlalte cereri.

La 26 mai 2003, cu ocazia cuvântului pe fond, reclamanta B.M. a arătat că pe rolul Curții de Apel Cluj se află dosarul prin care a solicitat Comisiei Locale Ip de aplicare a Legii nr. 10/2001 restituirea imobilelor în litigiu, aspect confirmat de reprezentantul pârâtei Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Față de toate aceste precizări și susțineri ale reclamantelor, este evident că pe rolul instanțelor se află și alte litigii care au ca obiect cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001, prezenta cerere fiind introdusă înainte ca procedurile administrative și judecătorești deja inițiate să se fi finalizat.

De altfel, chiar în motivarea apelului, reclamantele, prin avocat, au arătat că o altă cerere, prin care au solicitat obligarea primarului să emită dispoziție în urma notificării transmise, face obiectul unui dosar, în prezent suspendat (dos. nr. 2118/2003 al Curții de Apel Cluj).

În condițiile în care există un alt litigiu între reclamantă și primar pentru valorificarea dreptului în condițiile Legii nr. 10/2001, iar pct. 3 din acțiune, întemeiat pe prevederile acestei legi este formulat în contradictoriu cu consiliul local, instituție care, conform art. 21 din lege, nu are atribuții pentru restituirea în natură a imobilului, soluția pronunțată prin hotărârea atacată este legală.

În ceea ce privește competența de soluționare a cererii referitoare la constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare, în mod corect a reținut curtea de apel că aceasta aparține judecătoriei.

Astfel, Legea nr. 10/2001, fiind o lege specială, prevede limitativ situațiile în care instanțele au competența de a soluționa cererile persoanelor îndreptățite.

Acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare este o acțiune de drept comun, și atât timp cât legea specială nu cuprinde nici o dispoziție derogatorie, competența de soluționare este guvernată de regulile dreptului comun. Atunci când legiuitorul a dorit să deroge de la dreptul comun, a făcut-o în termeni expliciți, așa cum este cazul termenului în care poate fi exercitată acțiunea în constatarea nulității.

De altfel, chiar reclamantele în apelul declarat, critică faptul că instanța de fond nu a declinat judecata capătului de cerere ce privea constatarea nulității contractelor de înstrăinare în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Față de cele expuse, recursul reclamantelor va fi privit ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.