ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4486/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 17

martie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de

petiționarii C.I. și C.A. împotriva rezoluției 2016/II/2/2005 și 3457/P/2005

ale Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 5

ianuarie 2006 pe rolul Curții de Apel București, petiționarii C.I. și C.A. au

criticat modalitatea de soluționare a cererii lor adresate Parchetului de pe

lângă Judecătoria sectorului 3 București și înregistrată sub nr. 3457/P/2005.

Prin aceeași plângere, petiționarii

au susținut, de asemenea, că soluția dată de parchet în dosarul nr. 2016/II/2/2005

este greșită, fiind contrară prevederilor legale.

Curtea de apel, examinând rezoluțiile

atacate, a constatat că în cea ce privește plângerea formulată de petiționari

împotriva rezoluției nr. 2016/II-2/2005, aceasta a făcut deja obiectul

judecății definitive, pronunțându-se sentința penală nr. 1907 din 5 decembrie

2005 de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr. 13549/2005,

definitivă prin dispozițiile recursului promovat împotriva deciziei penale nr. 323

din 8 februarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Prin

urmare, în raport de cele învederate, Curtea de Apel București a constatat că

plângerea împotriva rezoluției 2016/II-2/2005 este nefondată și a respins-o ca

atare.

Referitor la plângerea împotriva

rezoluției date în dosarul nr. 3457/P/2005, Curtea de Apel București a

constatat că, întrucât cauza a fost declinată la Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, aceasta nu are obiect, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei decizii penale,

petiționarii au promovat recurs în termen legal, criticând hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a plângerilor

formulate.

Examinând hotărârea atacată atât

prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul petiționarilor C.I. și C.A. este

fondat, urmând a fi admis pentru considerente următoare.

Astfel, Curtea constată că în

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

competența de soluționare a plângerii împotriva rezoluției date de procuror

revine instanței căreia i-ar reveni conform legii competența să judece cauza în

primă instanță.

Potrivit art. 25 C. proc. pen.,

competența de soluționare a plângerilor formulate de petiționarii C.I. și C.A.,

privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192, 217 C. pen., art. 220

C. pen., revine judecătoriei, în speță, Judecătoria sectorului 3 București.

În raport de cele arătate, Curtea

constată că, în cauză, Curtea de Apel București nu era competentă a soluționa

plângerile formulate de petiționari împotriva rezoluțiilor sus-menționate și

admițând recursul petiționarilor va casa decizia penală atacată în totalitate

și va trimite dosarul spre soluționare Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

petiționarii C.I. și C.A. împotriva sentinței penale nr. 39 din 17 martie 2006

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Casează sentința penală atacată în

totalitate.

Trimite cauza spre competentă

soluționare la Judecătoria sectorului 3.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iulie 2006.