ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1149/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10 martie 2005,

reclamanta SC A.U. SA a chemat în judecată pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului, solicitând obligarea conducătorului acestuia la plata amenzii în

valoare de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de

întârziere, începând cu data de 1 ianuarie 2005, data de la care există

obligația emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate,

conform deciziei nr. 6929 din 14 septembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție. Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului

la plata daunelor de întârziere în sumă de 5.988 dolari SUA pentru fiecare zi

de întârziere, calculate de la data de 1 ianuarie 2005 și până la data

eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.

24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că pârâtul a refuzat

să execute decizia civilă nr. 6929 din 14 septembrie 2004, prin eliberarea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în

suprafață de 89.830 mp.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca fiind rămasă fără

obiect și a pronunțat în acest sens, sentința civilă nr. 907 din 16 mai 2005,

reținând că decizia civilă nr. 6929 din 14 septembrie 2004, a fost anulată ca urmare a admiterii contestației în anulare prin decizia nr. 2.224 din 4

aprilie 2005, situație în care reclamanta nu mai poate solicita executarea unei

hotărâri judecătorești inexistente.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs,

reclamanta și a solicitat casarea hotărârii atacate și judecarea fondului

cauzei, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat

eronat că acțiunea sa a rămas fără obiect și a considerat că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în perioada cuprinsă

între data pronunțării deciziei în recurs și data anulării acestei decizii pe

calea contestației în anulare. Recurenta a învederat că, în perioada 14

septembrie 2004 - 4 aprilie 2005, decizia nr. 6929/2004 a fost executorie,

pentru că exercitarea contestației în anulare nu suspendă executarea și conducătorul

autorității intimate avea obligația să elibereze certificatul de atestare a

dreptului de proprietate.

Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că este

întemeiată cererea sa de obligare a intimatului la plata amenzii și a daunelor

de întârziere pentru refuzul de executare a deciziei nr. 6929 din 14 septembrie

2004, motivând că acest refuz este nejustificat, în condițiile în care

documentația completă pentru eliberarea certificatului de proprietate a fost

depusă din anul 1998, iar judecarea contestației în anulare nu a avut ca efect

suspendarea executării hotărârii judecătorești irevocabile.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și

cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge

prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a soluționat corect excepția

invocată de intimatul-pârât și a constatat că a rămas fără obiect cererea

recurentei-reclamante, de aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004,

ca urmare a anulării deciziei 6929 din 14 septembrie 2004, a cărei executare s-a solicitat.

Anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs,

prin admiterea contestației în anulare, a avut ca efect retractarea hotărârii

judecătorești irevocabile, fiind înlăturat caracterul executoriu al acesteia și

implicit, al obligației stabilită în sarcina intimatului-pârât, de a elibera certificatul

de atestare a dreptului de proprietate.

Instanța de fond a stabilit judicios că nu sunt

aplicabile în cauză prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, față de

efectele retroactive ale nulității deciziei pronunțate de instanța de recurs,

astfel încât este nefondată susținerea recurentei, că anularea dispusă a produs

efecte numai de la data deciziei de admitere a contestației în anulare.

În consecință, este legală și temeinică soluția de

respingere a cererii, ca fiind rămasă fără obiect și nu există motive de casare

sau de modificare a hotărârii pronunțate în acest sens, de instanța de fond.

Celelalte critici și susțineri din recurs se referă la fondul pricinii care,

nefiind soluționat prin hotărârea atacată, nu poate fi examinat în prezenta

cauză.

Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de SC A.U. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de SC A.U. SA împotriva

sentinței civile nr. 907 din 16 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2006.