ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4354/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.D., prin acțiunea introductivă, a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi Sociale Galați, ca aceasta să se conformeze sentinței civile nr. 219 din 16 octombrie 2000 a Curții de Apel Galați și să fie obligată la despăgubiri. În motivarea acțiunii, s-a precizat că pârâta a fost obligată să-i comunice răspunsul la petițiile sale înregistrate sub nr. 10835 din 11 mai 2000 și nr. 8305 din 6 aprilie 2000 și că procesul a parcurs mai multe faze procesuale. Curtea de Apel Galați, prin sentința civilă nr. 95 pronunțată la 23 iunie 2003, în Camera de consiliu, a admis în parte acțiunea, a constatat că s-a răspuns la petițiile înregistrate sub nr. 10835 și nr. 8300, a respins cererea privind despăgubirile solicitate, ca nefondată și a obligat pârâta la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de transport și taxă de timbru.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cursul soluționării cauzei în primul ciclu procesual, reclamantei i-a fost comunicat răspunsul la cele două petiții. Referitor la despăgubiri, s-a reținut că reclamantul, deși a avut la dispoziție mai multe termene de judecată, nu a probat existența lor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul M.D., invocând nelegalitatea cu privire la neacordarea despăgubirilor, precum și pârâta Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale Galați care a precizat că greșit a fost obligată la cheltuieli de judecată, întrucât răspunsurile i-au fost date pe parcursul procesului. Prin decizia nr. 1116 din 17 martie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins, ca nefondate, recursurile formulate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs, analizând actele dosarului, a constatat că recurentul-reclamant nu a făcut nici un fel de dovezi în legătură cu despăgubirile solicitate, așa cum corect a reținut și instanța de fond. În ce privește recursul pârâtei, Înalta Curte a reținut că acesta nu este fondat, întrucât răspunsurile la petițiile formulate de reclamant au fost date fără respectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 29/1990, ele sosind pe parcursul procesului, astfel că, în mod corect, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cu privire la obligarea la cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, reclamantul M.D., întemeiată pe dispozițiile art. 322 C. proc.

civ., invocând ca act nou nota Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 443/1997, privitoare la modul de soluționare a cererilor pensionarilor, prin care solicită revizuirea bazei de calcul a pensiei; susține revizuentul că a luat cunoștință de această notă la data de 28 martie 2006; cererea de revizuire este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Referitor la Nota nr. 443/1997, emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, se constată că aceasta a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale revizuentului, așa cum rezultă și din expertiza contabilă efectuată în dosarul nr. 1745/2000 al Curții de Apel Galați.

Această notă, de altfel, nu reprezintă un act nou, întrucât nu îndeplinește cerințele alin. (5) ale art. 322 C. proc. civ. Așa fiind, cererea de revizuire se va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.D., împotriva deciziei nr. 1116 din 17 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2006.