ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6430/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92

din 14 martie 2006, Tribunalul Gorj a dispus achitarea inculpatului A.C., în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., pentru săvârșirea în concurs a

infracțiunilor de punere în circulație a unui autoturism neînmatriculat și cu

număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G.

195/2002.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În luna aprilie 2005,

inculpatul A.C. a cumpărat de la martorul C.C., un autoturism Dacia 1310.

În ziua de 27 aprilie 2005

s-a prezentat la S.I.P. Gorj pentru radierea autoturismului și înmatricularea

acestuia pe numele său.

Martorul B.D., funcționarul

de la înmatriculări l-a întrebat pe inculpat dacă dorește un alt număr, iar

acesta a spus că înțelege să păstreze numărul fostului proprietar, urmând ca în

termen de 5 zile să se prezinte pentru a primi un nou certificat de

înmatriculare.

De la această dată

inculpatul nu s-a mai prezentat la serviciu de înmatriculări și a circulat cu

autoturismul, deși nu era înmatriculat.

În ziua de 20 august 2005,

inculpatul, circulând pe drumul județean de pe raza comunei Bolboș, a lovit un

vițel aparținând martorei C.J., ocazie cu care s-a constatat de către poliție

că autoturismul nu era înmatriculat și avea număr fals de înmatriculare.

Împotriva sentinței primei

instanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pe care a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că faptele prezintă

pericol social al unei infracțiuni și că avându-se în vedere calitatea inculpatului

și responsabilitatea acestuia, se impunea aplicarea unei sancțiuni penale și nu

administrative.

Prin decizia penală nr. 235

din 1 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul

parchetului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut, în esență că, potrivit art. 18

1

C. pen.,

nu constituie infracțiune fapta care aduce o minimă atingere valorii apărate de

lege iar prin conținutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanță.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs ale parchetului și din

oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, din considerentele ce

se vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea

minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret,

fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni.

În alin. (2) al aceluiași

text, se arată că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține

seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi

putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Înalta Curte apreciază că instanța

de fond a aplicat, iar instanța de apel a menținut în mod corect aplicarea

dispozițiilor legale arătate.

Astfel, s-a apreciat cu

justețe împrejurarea că fapta inculpatului care, după ce a dobândit dreptul de

proprietate asupra autoturismului, a folosit în continuare numărul vechi de

înmatriculare, a adus o minimă atingere relațiilor sociale apărate prin

încriminarea infracțiunilor, iar prin conținutul ei concret fiind în mod vădit

lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, în condițiile în care fapta era cunoscută de persoanele abilitate să

înmatriculeze autoturismele și care ar fi putut cu ușurință să depisteze

eventualele evenimente rutiere.

Totodată, Înalta Curte

constată că instanța de apel a apreciat corect că incriminarea infracțiunilor

prevăzute de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 apără relațiile

sociale privind comercializarea autoturismelor, realizarea unor evidențe exacte

a autoturismelor și apărarea cetățenilor împotriva eventualelor furturi de

mașini.

Instanța de fond a ținut

seama și de persoana și de conduita inculpatului, care este tânăr, dar bine

integrat în societate, fără antecedente penale, care a recunoscut și regretat

fapta comisă.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

deciziei penale nr. 235 din 1 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 noiembrie 2006.