ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6430/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 14 martie 2006, Tribunalul Gorj a dispus achitarea inculpatului A.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de punere în circulație a unui autoturism neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. 195/2002. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În luna aprilie 2005, inculpatul A.C. a cumpărat de la martorul C.C., un autoturism Dacia 1310. În ziua de 27 aprilie 2005 s-a prezentat la S.I.P.

Gorj pentru radierea autoturismului și înmatricularea acestuia pe numele său. Martorul B.D., funcționarul de la înmatriculări l-a întrebat pe inculpat dacă dorește un alt număr, iar acesta a spus că înțelege să păstreze numărul fostului proprietar, urmând ca în termen de 5 zile să se prezinte pentru a primi un nou certificat de înmatriculare. De la această dată inculpatul nu s-a mai prezentat la serviciu de înmatriculări și a circulat cu autoturismul, deși nu era înmatriculat. În ziua de 20 august 2005, inculpatul, circulând pe drumul județean de pe raza comunei Bolboș, a lovit un vițel aparținând martorei C.J., ocazie cu care s-a constatat de către poliție că autoturismul nu era înmatriculat și avea număr fals de înmatriculare.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că faptele prezintă pericol social al unei infracțiuni și că avându-se în vedere calitatea inculpatului și responsabilitatea acestuia, se impunea aplicarea unei sancțiuni penale și nu administrative. Prin decizia penală nr. 235 din 1 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul parchetului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență că, potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta care aduce o minimă atingere valorii apărate de lege iar prin conținutul ei concret este în mod vădit lipsită de importanță.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs ale parchetului și din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. Potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În alin. (2) al aceluiași text, se arată că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a aplicat, iar instanța de apel a menținut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale arătate. Astfel, s-a apreciat cu justețe împrejurarea că fapta inculpatului care, după ce a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului, a folosit în continuare numărul vechi de înmatriculare, a adus o minimă atingere relațiilor sociale apărate prin încriminarea infracțiunilor, iar prin conținutul ei concret fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în condițiile în care fapta era cunoscută de persoanele abilitate să înmatriculeze autoturismele și care ar fi putut cu ușurință să depisteze eventualele evenimente rutiere.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat corect că incriminarea infracțiunilor prevăzute de art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002 apără relațiile sociale privind comercializarea autoturismelor, realizarea unor evidențe exacte a autoturismelor și apărarea cetățenilor împotriva eventualelor furturi de mașini. Instanța de fond a ținut seama și de persoana și de conduita inculpatului, care este tânăr, dar bine integrat în societate, fără antecedente penale, care a recunoscut și regretat fapta comisă. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 235 din 1 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2006.