ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 270/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 270/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în
anulare de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.
664 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ,
a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta SC T.C.I. SRL Brașov.
Sentința a fost confirmată
de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,
care prin decizia nr. 66/2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de
reclamantă.
Împotriva deciziei Curții de
Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamanta și prin decizia nr. 1636 din 11
mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca
nefondat, recursul.
Prin contestația formulată
la 22 mai 2006, SC T.C.I. SRL Brașov a solicitat anularea deciziei nr. 1636 din
11 mai 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,
în dosarul nr. 2247/2005, în contradictoriu cu SC A. SA Zlatna și A.V.A.S.
București.
În motivarea contestației în
anulare s-a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care deși nu a fost indicat, rezultă
din dezvoltarea în fapt a recursului, precum și asupra nulității absolute a
hotărârilor atacate ca urmare a nulității absolute a mandatului de reprezentare
emis de A.V.A.S.
S-a mai arătat că instanța
nu a cercetat toate motivele de modificare a deciziei atacate încadrate în
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a invocat că dezlegarea
dată cu privire la modul de interpretare al dispozițiilor art. 131 din Legea nr.
31/1990 republicată este rezultatul unei greșeli materiale și că instanța de
recurs s-a aflat în eroare cu privire la motivele de nulitate invocate de
recurentă și că în temeiul prevederilor art. 128 alin. (2) și art. 130 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990 republicată prevalau motivele de nulitate absolută a
convocării și desfășurării adunării generale a acționarilor care se referă la
dispozițiile art. 122, 177, 115, 113, 199 din Legea nr. 31/1990 republicată și
la dispozițiile art. 31, 33, 34, 124, 153 din Legea nr. 137/2002, față de
motivele care priveau adoptarea hotărârilor și punerea lor în aplicare.
În drept s-au invocat
dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Intimata SC A. SA Zlatna a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare
ca nefondată.
Contestația în anulare este
nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 318 alin. (1)
teza I-a C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu
contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale.
Greșelile instanței de
recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu
greșeli de judecată, de apreciere a probelor și interpretare a dispozițiilor
legale.
În speță, contestatoarea a
invocat o greșită analizare a motivelor de nulitate a hotărârilor adoptate de A.G.A.
și o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, erori de drept ce
nu pot fi analizate în cadrul contestației în anulare.
Cât privește ce de-al doilea
motiv al contestației, art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte îl
apreciază, ca nefondat, deoarece, din considerentele deciziei atacate rezultă
că au fost analizate criticile invocate de recurentă, fundamentate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Promovarea acestei căi de
atac extraordinare de către contestatoare este rezultatul unei interpretări
greșite a acestor dispoziții legale, sub acest aspect, fiind necesară
sublinierea deosebirii dintre motivele de casare sau modificare și argumentele
de fapt și de drept, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt subsumate
motivului de casare sau modificare pe care-l sprijină.
Cu privire la critica prin
care recurenta a susținut că instanțele nu au observat că era în drept să
pretindă anularea hotărârilor A.G.A. întrucât a invocat un motiv de nulitate
absolută, instanța de recurs a reținut că acest motiv a fost examinat de
instanța de apel care a constatat în baza probelor de la fond și a prevederilor
contractului de mandat că susținerile sunt nefondate întrucât în baza art. 1.13
din contractul de mandat general s-a emis un mandat special pentru adoptarea
hotărârii de dizolvare și lichidare a SC A. SA.
Cu această motivare,
instanța de recurs a răspuns criticii recurentului.
De asemenea, nu se poate
reține nici faptul că instanța a omis să cerceteze motivul de recurs prevăzut
de art. 307 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care acesta nu a fost
indicat de recurentă și nici nu se regăsește clar în dezvoltarea în fapt a
recursului.
În consecință, Înalta Curte
apreciază contestația în anulare ca nefondată, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de contestatoarea SC T.C.I. SRL Brașov, împotriva deciziei nr.
1636 din 11 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție , secția comercială,
ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică astăzi 19 ianuarie 2007.