ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3324/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 30 martie 2006 reclamantele I.P.C. și A.D. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului București, anularea Dispoziției nr. 3754 din 28 ianuarie 2005 emisă de intimat și schimbarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri. În motivarea contestației s-a arătat că reclamantele sunt moștenitoare de pe urma defunctului C.G. a cărui construcție a fost demolată cu ocazia construirii magazinului Unirea din București. Prin decizia contestată s-a stabilit că restituirea în natură nu mai este posibilă și s-a făcut ofertă de despăgubiri în echivalentul sumei de 66574 dolari SUA.

Prin sentința civilă nr. 745 din 7 iunie 2006 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins contestația ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 de Legea nr. 247/2005 legiuitorul a înțeles să stabilească modalități diferite de contestare a dispozițiilor/deciziilor emise în baza Legii nr. 10/2001, în competența de soluționare a unor organe diferite, în funcție de aspectele contestate. Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, contestația referitoare la stabilirea calității de persoană îndreptățită și la restituirea în natură a imobilului cade în competența de soluționare a tribunalului. Dimpotrivă, în situația în care contestația vizează valoarea echivalentă în limita căreia urmează a fi acordate măsurile reparatorii, legiuitorul a prevăzut o procedură diferită.

Conform art. 13, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este competentă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după procedura cuprinsă în art. 6 din același act normativ, aceasta verificând în primul rând legalitatea respingerii cererii de restituire în natură; ulterior, dacă constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, va înainta dosarul evaluatorului/societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, care va stabili cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Subsecvent, conform art. 19 din același act normativ, deciziile adoptate de Comisia Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii nr. 554/2004, competența de soluționare a acesteia revenind secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

Rezultă deci că legiuitorul a înțeles ca valoarea echivalentă în limita căreia se acordă măsurile reparatorii să fie cenzurată mai întâi de către un organ administrativ fără activitate jurisdicțională (iar nu instanța de judecată), și abia ulterior, în măsura în care notificatorul este nemulțumit de valoarea stabilită prin raportul de expertiză, contestația îndreptată împotriva deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie soluționată de curtea de apel. Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 543 din 16 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Sentința a fost desființată și cauza trimisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că instituția căreia i s-a dat în competență analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 13). Față de dispozițiile art. 16, decizia emisă și comunicată părții nu a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale. Organul emitent avea obligația ca, după apariția Legii nr. 247/2005, în termen de 60 de zile să înainteze dosarul la Comisie, oricum înainte de înregistrarea contestației la tribunal. Împotriva deciziei date în apel reclamantele au declarat recurs prin care au arătat că trimiterea cauzei la Secretariatul Comisiei Centrale este corectă dar instanța a greșit pentru că nu a desființat decizia dată de primar.

Pentru a da posibilitatea Comisiei Centrale să stabilească cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite reclamantelor, instanța de apel trebuia să anuleze decizia primarului. Evaluarea făcută înainte de emiterea Dispoziției 3754/2005 este greșită pentru că nu li s-a dat reclamantelor posibilitatea de a o combate.

Examinând hotărârea instanței de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea primei instanțe, înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: În condițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Iar conform alin. (5) și (6) al aceluiași text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Din aceste texte rezultă că pentru a se stabili cuantumul despăgubirilor de către Comisia Centrală, nu trebuie să fie anulată decizia/dispoziția emisă de entitatea învestită cu soluționarea notificării și în care s-au consemnat sume propuse a se acorda ca despăgubire.

Ca atare, sub acest aspect, hotărârea instanței de apel care nu a anulat decizia emisă de primar asupra notificării, este legală, criticile formulate neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii date în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele I.P.C. și A.D. împotriva deciziei civile nr. 543 din 16 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.