ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3324/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 30

martie 2006 reclamantele I.P.C. și A.D. au solicitat, în contradictoriu cu

intimatul Primarul municipiului București, anularea Dispoziției nr. 3754 din 28

ianuarie 2005 emisă de intimat și schimbarea sumei acordate cu titlu de

despăgubiri.

În motivarea

contestației s-a arătat că reclamantele sunt moștenitoare de pe urma

defunctului C.G. a cărui construcție a fost demolată cu ocazia construirii magazinului

Unirea din București.

Prin decizia

contestată s-a stabilit că restituirea în natură nu mai este posibilă și s-a

făcut ofertă de despăgubiri în echivalentul sumei de 66574 dolari SUA.

Prin sentința civilă

nr. 745 din 7 iunie 2006 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins

contestația ca inadmisibilă.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin modificările aduse Legii

nr. 10/2001 de Legea nr. 247/2005 legiuitorul

a înțeles să stabilească modalități diferite de contestare a dispozițiilor/deciziilor

emise în baza Legii nr. 10/2001, în competența de soluționare a unor organe

diferite, în funcție de aspectele contestate.

Conform art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, contestația referitoare la

stabilirea calității de persoană îndreptățită și la restituirea în natură a

imobilului cade în competența de soluționare a tribunalului. Dimpotrivă, în

situația în care contestația vizează valoarea echivalentă în limita căreia

urmează a fi acordate măsurile reparatorii, legiuitorul a prevăzut o procedură

diferită.

Conform art. 13,

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului

final al despăgubirilor este competentă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, după procedura cuprinsă în art. 6 din același act normativ,

aceasta verificând în primul rând legalitatea respingerii cererii de restituire

în natură; ulterior, dacă constată că în mod întemeiat cererea de restituire în

natură a fost respinsă, va înainta dosarul evaluatorului/societății de

evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, care va

stabili cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

Subsecvent, conform

art. 19 din același act normativ, deciziile adoptate de Comisia Centrală pot fi

atacate cu contestație în condițiile Legii nr. 554/2004, competența de

soluționare a acesteia revenind secției de contencios administrativ și fiscal a

curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

Rezultă

deci că legiuitorul a înțeles ca valoarea echivalentă în limita căreia se

acordă măsurile reparatorii să fie cenzurată mai întâi de către un organ

administrativ

fără activitate

jurisdicțională (iar nu instanța de judecată), și abia ulterior, în măsura în

care notificatorul este nemulțumit de valoarea stabilită prin raportul de

expertiză, contestația îndreptată împotriva deciziei emise de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie soluționată de curtea de apel.

Apelul

declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia

civilă nr. 543 din 16 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă. Sentința a fost desființată și cauza trimisă

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În considerentele

hotărârii sale instanța de apel a arătat că instituția căreia i s-a dat în

competență analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 13).

Față de

dispozițiile art. 16, decizia emisă și comunicată părții nu a fost înaintată

Secretariatului Comisiei Centrale. Organul emitent avea obligația ca, după

apariția Legii nr. 247/2005, în termen de 60 de zile să înainteze dosarul la

Comisie, oricum înainte de înregistrarea contestației la tribunal.

Împotriva deciziei

date în apel reclamantele au declarat recurs prin care au arătat că trimiterea

cauzei la Secretariatul Comisiei Centrale este corectă dar instanța a greșit

pentru că nu a desființat decizia dată de primar.

Pentru a da posibilitatea

Comisiei Centrale să stabilească cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite

reclamantelor, instanța de apel trebuia să anuleze decizia primarului.

Evaluarea

făcută înainte de emiterea Dispoziției 3754/2005 este greșită pentru că nu li

s-a dat reclamantelor posibilitatea de a o combate.

Examinând

hotărârea instanței de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de

recurs și în raport de dovezile administrate înaintea primei instanțe, înalta

Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

În condițiile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor,

a

cererilor de retrocedare sau, după caz,

ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu

soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se

acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de

persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Iar conform alin. (5)

și (6) al aceluiași text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise,

evaluatorului sau

societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului

de

evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori

desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de

evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Din aceste texte

rezultă că pentru a se stabili cuantumul despăgubirilor de către Comisia

Centrală, nu trebuie să fie anulată decizia/dispoziția emisă de entitatea

învestită cu soluționarea notificării și în care s-au consemnat sume propuse a

se acorda ca despăgubire.

Ca

atare, sub acest aspect, hotărârea instanței de apel care nu a anulat decizia

emisă de primar asupra notificării, este

legală, criticile formulate neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu

consecința rămânerii irevocabile a hotărârii date în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantele I.P.C. și A.D. împotriva deciziei civile nr. 543 din 16 noiembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 aprilie 2007.