ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2456/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6

ianuarie 2005 reclamanta SC L.G.C. SRL cu sediul în Pitești a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților SC S.P. SRL și C.I.

să înceteze actele de concurență neloială față de aceasta, să plătească 500.000.000

lei reprezentând prejudiciu material și de imagine suferit și să-i restituie

baza de date a clienților săi ce a stat la baza acțiunilor concurenței

neloiale.

Tribunalul Comercial Argeș, prin

sentința nr. 409 /C din 31 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea

reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că pârâtul C.I. a fost prepusul comercial al reclamantei în baza contractului

de mandat nr. 362 din 15 februarie 2003 care a încetat la 8 aprilie 2004,

contract în care nu este cuprinsă o clauză penală care să prevadă care sunt

sancțiunile materiale pe care acesta le va suporta în situația nerespectării clauzelor

de confidențialitate.

Această clauză trebuie să fie

formulată în termeni preciși, iar reglementarea ei generică duce la normele de

drept comun, respectiv prevederile Legii nr. 11/1991 sau cele ale art. 998 –

art. 999 C. civ.

S-a apreciat că numai faptul că în

cursul anului 2004 un număr de 35 de asigurați au ieșit din portofoliul

reclamantei și au trecut în cel al pârâtei, nu face dovada existenței unei

practici neloiale a societății pârâte, în sensul dispozițiilor art. 4 și 5 din

Legea nr. 11/1991.

Instanța a stabilit că drepturile

referitoare la clientelă nu conferă titularului puterea de a dispune de ele și

nici un agent economic nu poate obliga o persoană fizică sau juridică să

mențină pe viitor relații constante cu un anumit comerciant. Că nu poate fi

angajată răspunderea pentru săvârșirea faptelor de concurență neloială cât timp

nu s-a dovedit o acaparare agresivă a clientului.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 129 din 12

octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea și a

obligat pe pârâtă să înceteze actele de concurență neloială față de reclamantă,

să plătească în solidar acesteia suma de 48.794.162 lei (4.879,4 RON) cu titlu

de prejudiciu material și suma de 500 RON prejudiciu moral, să restituie

acesteia baza de date a celor 35 clienți preluate, precum și plata sumei de

3.500,50 RON cheltuieli de judecată la fond și în apel.

S-a reținut în considerentele

deciziei că, în mod greșit instanța de fond a schimbat temeiul legal al

acțiunii și l-a transferat din domeniul actelor concurențiale neloiale

reglementate de Legea nr. 11/1991 în cel al răspunderii civile delictuale

reglementate de art. 998 – art. 999 C. civ. și a analizat răspunderea pârâților

sub acest aspect.

Fapta intimatului pârât C.I. care în

virtutea funcției sale de mandatar deținută la societatea reclamantă până la

data de 14 aprilie 2004 când a solicitat încetarea contractului de mandat și

având acces la baza de date, de a transfera un număr de 35 de clienți la

societatea nou înființată SC S.P.C. SRL al cărei unic asociat și administrator

este, constituie fapta de concurență neloială în sensul dispozițiilor art. 4 lit.

i) din Legea nr. 11/1991.

Pentru transferul acestor clienți

pârâții au încasat în anul 2004 un comision în sumă de 48.794.162 lei vechi din

primele aferente polițelor de asigurare, sumă ce constituie prejudiciul suferit

de reclamantă, conform expertizei contabile efectuate în cauză.

Instanța a apreciat că pentru

prejudiciul de imagine cauzat reclamantei prin această activitate, pârâții

datorează suma de 5.000.000 lei vechi cu acest titlu.

Împotriva deciziei instanței de

apel, pârâta SC S.P.C. SRL cu sediul în Pitești a declarat recurs în temeiul art.

304 alin. (1) pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat casarea acesteia și

menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

Prin întâmpinare intimata reclamantă

SC L.G.C. SRL Pitești a solicitat în principal respingerea recursului ca

inadmisibil întrucât criticile invocate se referă la interpretarea greșită a

legii de către instanța de apel și nu la aplicarea acesteia, iar în subsidiar

respingerea ca nefondat a recursului.

În primul motiv de recurs s-a

susținut că în mod corect instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței că

fiind reglementată general și neînsoțită de o contraprestație, clauza de

concurență cuprinsă în contractul de mandat nu își produce efectele și a făcut

trimitere la normele de drept comun în materie, respectiv la dispozițiile art. 998

– art. 999 C. civ.

A arătat recurenta că în speță nu

sunt aplicabile prevederile art. 4 lit. b) și art. 1

1

alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 11/1991 așa cum s-a reținut în considerentele deciziei

întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute, respectiv datele deținute de SC

S.P.C. SRL despre clienți ce s-au aflat în portofoliul intimatei nu pot

constitui „secret comercial” în înțelesul acestei legi, ele fiind accesibile

oricăror persoane.

Instanța de apel a reținut din

eroare prevederile art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991, deoarece textul de

lege nu mai este în vigoare după modificarea prin Legea nr. 298/2001, așa încât

nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâta recurentă a unei manifestări de

concurență neloială.

În mod greșit s-au reținut în

motivarea deciziei prevederile art. 392 și 397 C. com., deoarece intimatul pârât C.I. nu mai era prepusul reclamantei SC L.G.C. SRL încă din 14

aprilie 2004.

Criticile nu sunt întemeiate.

Pârâtul C.I. a fost mandatarul intimatei-reclamante

SC L.G.C. SRL Pitești în baza contractului nr. 562 din 15 februarie 2003 și

printre alte obligații era și respectarea principiilor concurenței loiale și a

confidențialității.

Așa fiind, în mod corect instanța de

apel a reținut aplicarea în cauză a prevederilor art. 392 și 397 C. com., prepusului i se interzice (ca și mandatarului C.I.) concurența neloială față de patron,

deci nu ne aflăm în prezența unui contract de muncă.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 298/2001, constituie concurență

neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea

comercială sau industrială.

Legea nu arată în mod direct ce se

înțelege prin uzanțe cinstite, dar precizează actele și faptele considerate

manifestări ale concurenței neloiale la art. 4 și 5 din lege.

Fapta pârâtului C.I., care a

profitat de calitatea sa de mandatar al societății reclamante și având acces la

baza de date, a transferat un număr de 35 de clienți, la societatea nou

înființată, respectiv pârâta SC S.P.C. SRL al cărei asociat unic și

administrator este, constituie concurență neloială în sensul dispozițiilor art.

4 lit. g) din Legea nr. 11/1991 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 298/2001.

Susținerea recurentei că în domeniul

asigurărilor, fiecare client este liber să își aleagă asigurătorul în raport de

interesele fiecăruia, este o simplă apărare care este contrazisă și de

expertiza contabilă efectuată în cauză, care a reținut că pentru transferul

acestor clienți, pârâții au încasat un comision în anul 2004 în sumă de

48.794.162 lei vechi din primele aferente polițelor de asigurare și care

reprezintă prejudiciul cauzat reclamantei.

Este adevărat că instanța de apel a

reținut că fapta pârâtului C.I. de concurență neloială este prevăzută de art. 4

lit. i) din Legea nr. 11/1991, care a fost abrogat prin Legea nr. 298/2001, dar

care își găsește corespondent în dispozițiile art. 4 lit. g) din acest act

normativ.

Astfel, potrivit acestui text de

lege constituie concurență neloială deturnarea clientelei unui comerciant prin

folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției

deținute anterior la acel comerciant.

Nu poate fi reținută afirmația recurentei

că datele deținute de SC S.P.C. SRL despre clienții ce s-au aflat în

portofoliul „intimatei nu pot constitui „secret comercial” în înțelesul Legii nr.

11/1991, cât timp baza de date cu care pârâtul C.I. a plecat din societate,

constituie secret profesional.

Atitudinea manifestată de pârâtul C.I.,

care la 8 aprilie 2004 a înregistrat societatea recurentă al cărui asociat unic

și administrator este (având același obiect de activitate cu cel al

reclamantei) deși era mandatarul reclamantei și la câteva zile, respectiv la 14

aprilie 2004, a solicitat încetarea contractului de mandat nr. 562 din 15

februarie 2003, constituie fapta tipică de concurență neloială prevăzută de art.

4 lit. g) din Legea nr. 11/1991.

Așa fiind, în mod corect s-a reținut

că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ.

A susținut recurenta că în mod

greșit instanța de apel a reținut că tribunalul a transpus în mod arbitrar

regulile contractuale de mandat comercial în cele ale contractului de muncă și

că pe o simplă prezumție necoroborată cu alte probe a apreciat că preluarea

celor 35 de clienți din portofoliul reclamantei de către C.I. constituie

concurență neloială. Că plata făcută de SC Q.M. SRL nu dovedește că SC S.P.C. SRL

a utilizat manopere concurențiale neloiale.

Criticile nu se impun a fi analizate

întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii.

Pentru considerentele reținute,

urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat,

recursul pârâtei.

Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 900 RON cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă SC L.G.C. SRL Pitești reprezentând onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S.P.C. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 129/ A-C din 12

octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta la plata sumei de

900 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC L.G.C.

SRL Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2006.