ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 789/C/din

15 decembrie 2005, Tribunalul Comercial Argeș a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC M. SRL Câmpulung împotriva pârâtei SC M.V. SRL, obligând-o la

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta a formulat apel și, prin decizia nr. 21/ A-C din 22 februarie 2006 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a

fost respins, ca nefondat.

S-a reținut că reclamanta nu

a făcut dovada faptei ilicite, folosirea de către pârâtă a unui model de

contract care se aseamănă cu cel al reclamantei neavând acest caracter, aceasta

din urmă neputând invoca un drept exclusiv de a exploata serviciile descrise în

contractul în litigiu și nici modelul de contract cu precizarea că fiind o faptă

de comerț nu poate fi vorba de drept de autor ci de originalitatea produselor.

Cât privește cea de a doua

critică legată de obligarea sa la cheltuieli de judecată, a reținut, în esență,

că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale în materie, pârâta

fiind în culpă procesuală astfel că nu se poate pune în discuție restrângerea

cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și a arătat că instanța de apel, deși a reținut în mod corect că

actele și faptele de concurență neloială prevăzute de art. 4 - 5 din Legea nr. 11/1990

nu sunt limitativ enumerate, în contradicție evidentă cu acest principiu, le-a

limitat în raport de “originalitatea produselor” ori prin acțiune s-a reclamat

un fapt de concurență neloială și, nicidecum, nu s-a cerut respectarea unui

drept de exclusivitate a folosirii de pârâtă a unor servicii.

Astfel, s-a dovedit că

societatea recurentă este autorizată legal pentru prestări servicii centrale

termice și are autoritate în utilizarea contractului, iar contractul conceput

și utilizat de societate are un caracter confidențial, fapta intimatei de a se

folosi de acest model de contract constituind un fapt de concurență neloială

atât timp cât din toate probele administrate rezultă că a folosit fără acceptul

său modelul respectiv, contractele depuse în apărare și pretins a fi folosite

cuprinzând prețuri și tarife în lei noi deși în raport de data întocmirii

acestora, prețurile în moneda nouă nu puteau fi înscrise decât după data de 1

iulie 2005, fiind deci întocmite pro causa încât, în temeiul art. 6 din Legea nr.

11/1991, fapta ilicită a intimatei pârâte trebuia sancționată.

Prin cea de a doua critică a

susținut că instanța de apel a greșit și în privința obligării sale la

cheltuielile de judecată deoarece intimata nu a dat curs invitației acesteia la

concilierea prealabilă, litigiul fiind deci, generat din culpa acesteia, în

motivarea instanței pe dispozițiile art. 246 C. proc. civ. nu are legătură cu dreptul

acesteia de a restrânge cheltuielile exagerate pretinse cu titlu de onorariu

avocat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 din Legea nr.

11/1991, prin concurență neloială se înțelege orice act sau fapt contrar

uzanțelor cinstite în activitatea industrială sau de comercializare a

produselor, de executare a lucrărilor precum și de efectuare a prestărilor de

servicii.

Prin urmare, criteriul

juridic al determinării concurenței neloiale este neloialitatea, legea

neindividualizând faptele de concurență neloială decât atunci când sunt

sancționate distinct ca infracțiuni sau contravenții nu și atunci când sunt

delicte civile.

Instanța de apel sesizând că,

într-adevăr, în cauză nu se pune problema apărării unui drept de proprietate

intelectuală protejat ci doar a unei îndatoriri de respectare a bunelor

moravuri în afaceri, a apreciat în aceste limite ale investirii instanței de

fond, că soluția este corectă, de vreme ce nu s-a făcut dovada inechivocă a

caracterului ilicit al faptei ca o condiție a răspunderii, în conformitate cu art.

998 – art. 999 C. civ., cu referire directă la dreptul de a folosi pe piață

modelul de contract și care nu constituie o faptă de concurență neloială.

Condiția originalității

produsului pentru condamnarea imitației este comună cu protecția proprietății

intelectuale, diferită fiind doar intensitatea originalității, produsul

nemeritând protecția decât dacă s-ar fi dovedit, așa cum a reținut, doar spre

exemplificare, instanța de apel ca o autoritate publică, în cadrul

competențelor, i-ar fi recunoscut originalitatea, concepția, ori din actele

dosarului rezultă că atât recurenta reclamantă cât și intimata pârâtă au

folosit pe parcursul derulării activității comerciale diferite modele de

contracte neavând deci nici o relevanță juridică posibilitatea confuziei.

Așa fiind, prima critică nu

este întemeiată, soluția instanței de apel fiind legală din punct de vedere al

respectării art. 6 din Legea nr. 11/1991.

Nici cea de a doua critică nu

este fondată, deoarece indiferent dacă partea adversă, convocată la conciliere,

nu a dat curs invitației, provocând astfel litigiul, condiția dedusă din

interpretarea art. 274 C. proc. civ., pentru a nu se suporta cheltuielile de

judecată este aceea a admiterii acțiunii ori aceasta a fost respinsă și deci recurenta

reclamantă trebuie să suporte cheltuielile în totalitate.

Cât privește motivarea în

drept a instanței de apel și pe dispozițiile art. 246 C. proc. civ., nu este de

natură a schimba soluția, care este legală încât, aplicând dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

Văzând art. 274 C. proc.

civ., în recurs, recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată către

intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC M. SRL Câmpulung împotriva deciziei nr. 21 din 22 februarie 2006

a Curții de Apel Pitești, ca nefondat

Obligă recurenta la plata sumei

de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC N.V. SRL CÂMPULUNG.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2006.