ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5666/2006

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 13 septembrie

2006, pronunțată în dosarul nr. 633/P/Ap/2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală,

a menținut arestarea preventivă a  inculpaților F.C. și T.D.A., în baza 300

2

și a art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, au

declarat recurs inculpații solicitând revocarea măsurii arestării preventive și

punerea lor în libertate.

Înalta Curte constată, că

recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele

argumente:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Conform art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele

pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, iar

lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a

dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea

instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F.,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, recurenții inculpați au fost inițial arestați în vederea aducerii

lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a

bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpaților la

pedepsele de 8 ani închisoare (T.D.A.) și 8 ani 10 luni și 7 zile închisoare (F.C.),

pedepse aplicate prin sentința penală nr. 235/ S din 17 aprilie 2006 a

Tribunalului Brașov, secția penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este

justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care

legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe

că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică

(ambii inculpați fiind recidiviști).

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea

va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de câte 140 lei, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații F.C. și T.D.A. împotriva Încheierii din 13 septembrie

2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 633/P/Ap/2006.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2006.