ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația introdusă la Curtea de Apel Cluj, contestatoarea R.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 16327 din 24

februarie 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000,

să i se recunoască calitatea de refugiat și să i se acorde drepturile bănești

aferente.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus în copie înscrisuri, printre care acte de stare civilă, certificat nr. C

3178 din 28 octombrie 2004, eliberat de Arhivele Naționale și declarații autentificate

ale unor martori.

În cadrul administrării

probatoriului solicitat au fost audiați martori care au arătat că refugiul

tatălui contestatoarei a fost generat de faptul că organele jandarmeriei române

au exercitat violențe fizice asupra acestuia, datorită faptului că era cunoscut

în localitate, ca adept al ideilor și ideologiei comuniste și că nu cunosc să

fi existat un alt motiv ce să fi fost prezent la baza deciziei de a se refugia

și că nu a suferit persecuții din partea autorităților române, pe motivul

etniei sale.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitate respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 373 din 2

iunie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantei R.I.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond a reținut că, în cauză, s-a dovedit atât cu înscrisul oficial

eliberat de Arhivele Statului, cât și cu probele testimoniale, că tatăl

contestatoarei, împreună cu familia sa, a fost nevoit să-și părăsească

domiciliul din satul Vlaha, însă cauza acestui refugiu nu este determinată de

suferința unor persecuții din motive etnice.

Împotriva soluției instanței de fond,

reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază

de prevederile O.G. nr. 105/1999, este persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de

aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoana care a fost strămutată, expediată sau refugiată în altă

localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză s-a dovedit atât cu

înscrisul oficial eliberat de Arhivele Naționale, cât și cu probele

testimoniale, că tatăl contestatoarei, împreună cu familia sa, a fost nevoit

să-și părăsească domiciliul în satul Vlaha, însă cauza acestui refugiu nu a

fost determinată de suferința unor persecuții din motive etnice.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.I.

împotriva sentinței civile nr. 373 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2006.