ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația introdusă la Curtea de Apel Cluj, contestatoarea R.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 16327 din 24 februarie 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, să i se recunoască calitatea de refugiat și să i se acorde drepturile bănești aferente. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus în copie înscrisuri, printre care acte de stare civilă, certificat nr. C 3178 din 28 octombrie 2004, eliberat de Arhivele Naționale și declarații autentificate ale unor martori.

În cadrul administrării probatoriului solicitat au fost audiați martori care au arătat că refugiul tatălui contestatoarei a fost generat de faptul că organele jandarmeriei române au exercitat violențe fizice asupra acestuia, datorită faptului că era cunoscut în localitate, ca adept al ideilor și ideologiei comuniste și că nu cunosc să fi existat un alt motiv ce să fi fost prezent la baza deciziei de a se refugia și că nu a suferit persecuții din partea autorităților române, pe motivul etniei sale. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitate respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 373 din 2 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei R.I.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că, în cauză, s-a dovedit atât cu înscrisul oficial eliberat de Arhivele Statului, cât și cu probele testimoniale, că tatăl contestatoarei, împreună cu familia sa, a fost nevoit să-și părăsească domiciliul din satul Vlaha, însă cauza acestui refugiu nu este determinată de suferința unor persecuții din motive etnice. Împotriva soluției instanței de fond, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, este persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoana care a fost strămutată, expediată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză s-a dovedit atât cu înscrisul oficial eliberat de Arhivele Naționale, cât și cu probele testimoniale, că tatăl contestatoarei, împreună cu familia sa, a fost nevoit să-și părăsească domiciliul în satul Vlaha, însă cauza acestui refugiu nu a fost determinată de suferința unor persecuții din motive etnice. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinței civile nr. 373 din 2 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.