ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8630/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8630/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Constanța, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții
Comisia Județeană și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, Primarul
municipiului Constanța și Consiliul Local al municipiului Constanța, obligarea
pârâților de a-i comunica deciziile sau dispozițiile motivate asupra cererilor
de restituire în natură a două imobile:
- teren în suprafață de 255 mp pe
care se află două corpuri de case formate din 2 camere, bucătărie, cămară,
vestibul și respectiv, două camere și dependințe, situat în Constanța;
teren în suprafață de 297,80 mp
situat în Constanța, aproximativ, străzile I. și N. (fost parc N. Constanța).
De asemenea, reclamanta a mai
solicitat, obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii în cuantum de
100.000 lei/zi de întârziere, de la data înregistrării acțiunii și până la data
comunicării deciziilor motivate.
Prin sentința civilă din 3 decembrie
2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1870/2004, s-a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia județeană de
aplicare a Legii nr. 10/2001, Comisia municipală de aplicare a Legii nr.
10/2001 și Consiliul local al municipiului Constanța, fiind respinsă acțiunea
formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți.
S-a admis acțiunea reclamantei în
contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța, care a fost obligat
să emită dispoziție motivată de soluționare a notificărilor înregistrate sub
nr. 3688 din 30 martie 2001 și nr. 1423 din 1 octombrie 2001.
Pârâtul a fost obligat și la
4.091.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța de fond a reținut că, în
conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cererile
de restituire în natură sau prin echivalent formulate de persoanele
îndreptățite conform actului normativ menționat se soluționează prin dispoziția
motivată a primarului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut
incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3), art. 23 și art. 24 din Legea nr.
10/2001 și refuzul nejustificat al Primarului municipiului Constanța de a
răspunde la notificările adresate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel Primarul municipiului Constanța.
Apelul a fost respins prin decizia
civilă nr. 467/C din 6 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Instanța de apel a reținut că
pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde notificărilor reclamantei
prin dispoziție motivată, în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs, pârâtul Primarul municipiului Constanța.
În motivarea recursului se arată că
norma prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, conține un termen de
recomandare de 60 de zile; iar justiția nu poate interveni în situația
nerespectării lui.
A mai invocat recurentul și lipsa de
interes în formularea acțiunii, reclamanta având la dispoziție art. 1075 C.
civ. și art. 580
3
C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a depus
întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma
criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 304 pct.
9 C. proc. civ., se constată următoarele:
Potrivit art. 23 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată să emită decizia sau
dispoziția motivată privind notificările adresate de reclamanți în termenul
expres prevăzut, de 60 de zile de la formularea notificării sau de la depunerea
actelor.
Cum recurentul pârât, nu s-a
conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, și nu s-a
pronunțat prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificărilor trimise de
reclamantă, instanța de fond și apel au procedat legal obligând pe pârât să se
pronunțe asupra notificărilor.
Obiectul acțiunii introductive nu
poate fi apreciat ca o obligație tipică de a face, bazată pe dispozițiile art.
1075 C. civ. deoarece, raportul juridic dedus judecății derivă, în mod cert și
exclusiv, din dispozițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001.
Pentru aceleași considerente nu
poate fi primită, nici susținerea recurentului că reclamanta poate uza de
dispozițiile art. 580
3
C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente
recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins, în baza art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 467/C din 6
aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2006.