ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3699/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 162 din 10 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respinsă, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului D.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Arad, prin care se solicita anularea hotărârii nr. 19 din 31 ianuarie 2003, emisă de pârâtă. În motivarea sentinței civile pronunțate, curtea de apel a reținut că, prin hotărârea nr. 19 din 31 ianuarie 2003, Casa Județeană de Pensii Arad a respins, ca nefondată, cererea lui D.M., pentru stabilirea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului este tardivă, întrucât hotărârea i-a fost comunicată lui D.M., la data de 1 iulie 2003, așa cum rezultă din recipisa de confirmare a primirii, iar contestația a fost înregistrată la instanță, la data de 12 aprilie 2006, cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței civile nr. 162 din 10 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs, reclamantul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și susținând că a depus contestația în termenul de prevăzut de lege, respectiv la data de 25 iulie 2003, dar aceasta i-a fost restituită în vederea depunerii înscrisurilor doveditoare, iar pentru obținerea acestora a avut nevoie de timp, datorită stării sale de sănătate și deceselor din familia sa, astfel că a depus completarea la contestație la data de 12 aprilie 2006. Totodată, recurentul a prezentat și aspecte ce țin de dovedirea calității sale de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 7 alin. (4)din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990”. În mod corect, curtea de apel a reținut că acțiunea reclamantului este tardivă, întrucât hotărârea i-a fost comunicată lui D.M., la data de 1 iulie 2003, iar contestația, care a format obiectul dosarului nr. 2464/CA/2006 al Curții de Apel Timișoara, a fost înregistrată la instanță, la data de 12 aprilie 2006, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Din documentele depuse în susținerea recursului, se constată că, într-adevăr, la data de 25 iulie 2003, D.M. a depus la Curtea de Apel Timișoara, o primă contestație împotriva hotărârii nr. 19 din 31 ianuarie 2003 a Casei Județene de Pensii Arad. Totodată, însă, se constată că, potrivit mențiunilor de pe fața a doua a primei pagini a acțiunii din 25 iulie 2003, această contestație a fost restituită pentru a fi depusă în exemplare suficiente pentru comunicare și cu dovezi în susținerea aspectelor solicitate. De asemenea, Înalta Curte reține că această contestație formulată de D.M. a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 836/2003, în timp ce contestația în soluționarea căreia a fost pronunțată sentința civilă ce face obiectul prezentului recurs, a format obiectul dosarului nr. 2464/2006 al aceleiași curți de apel.

Astfel, nu pot fi primite susținerile recurentului-reclamant, în sensul că este formulată în termen contestația înregistrată la instanță, la data de 12 aprilie 2006, argumentate prin simpla existență a unei contestații anterioare care, neîndeplinind cerințele art. 112 C. proc. civ., a fost restituită petentului. În situația de fapt constatată, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 103 alin. (1) C. proc. civ., contestația formulată de D.M. împotriva hotărârii nr. 19 din 31 ianuarie 2003 se vădește a fi tardivă, întrucât neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea din dreptul de exercitare a acțiunii.

Aspectele ce țin de dovedirea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, aspecte invocate de D.M., prin motivele de recurs, acestea nu vor face obiectul analizei, întrucât soluția instanței de fond atacată cu recurs a fost dată exclusiv în raport cu nerespectarea termenului legal de introducere a contestației, ceea ce, în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., face de prisos cercetarea fondului pricinii. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de D.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinței civile nr. 162 din 10 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.