ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3699/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 162

din 10 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respinsă, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului D.M., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Arad, prin care se solicita anularea

hotărârii nr. 19 din 31 ianuarie 2003, emisă de pârâtă.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, curtea de apel a reținut că, prin hotărârea nr. 19 din 31

ianuarie 2003, Casa Județeană de Pensii Arad a respins, ca nefondată, cererea

lui D.M., pentru stabilirea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Instanța de fond a reținut

că acțiunea reclamantului este tardivă, întrucât hotărârea i-a fost comunicată

lui D.M., la data de 1 iulie 2003, așa cum rezultă din recipisa de confirmare a

primirii, iar contestația a fost înregistrată la instanță, la data de 12

aprilie 2006, cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (4)

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva

sentinței civile nr. 162 din 10 mai

2006 a

Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs, reclamantul D.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în

vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și susținând că a depus contestația în termenul de prevăzut de lege, respectiv la data de 25 iulie

2003, dar aceasta i-a fost restituită în vederea depunerii înscrisurilor

doveditoare, iar pentru obținerea acestora a avut nevoie de timp, datorită

stării sale de sănătate și deceselor din familia sa, astfel că a depus

completarea la contestație la data de 12 aprilie 2006. Totodată, recurentul a

prezentat și aspecte ce țin de dovedirea calității sale de beneficiar al

prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Analizând cauza, prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu prevederile art.

304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Potrivit art.

7 alin. (4)din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, „împotriva hotărârii, persoana

interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de

la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ

nr. 29/1990”.

În mod corect, curtea de

apel a reținut că acțiunea reclamantului este tardivă, întrucât hotărârea i-a

fost comunicată lui D.M., la data de 1 iulie 2003, iar contestația, care a

format obiectul dosarului nr. 2464/CA/2006 al Curții de Apel Timișoara, a fost

înregistrată la instanță, la data de 12 aprilie 2006, cu depășirea termenului

de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare.

Din documentele depuse în

susținerea recursului, se constată că, într-adevăr, la data de 25 iulie 2003, D.M.

a depus la Curtea de Apel Timișoara, o primă contestație împotriva hotărârii nr.

19 din 31 ianuarie 2003 a Casei Județene de Pensii Arad. Totodată, însă, se

constată că, potrivit mențiunilor de pe fața a doua a primei pagini a acțiunii

din 25 iulie 2003, această contestație a fost restituită pentru a fi depusă în

exemplare suficiente pentru comunicare și cu dovezi în susținerea aspectelor

solicitate. De asemenea, Înalta Curte reține că această contestație formulată

de D.M. a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 836/2003, în

timp ce contestația în soluționarea căreia a fost pronunțată sentința civilă ce

face obiectul prezentului recurs, a format obiectul dosarului nr. 2464/2006 al

aceleiași curți de apel.

Astfel, nu pot fi primite

susținerile recurentului-reclamant, în sensul că este formulată în termen

contestația înregistrată la instanță, la data de 12 aprilie 2006, argumentate

prin simpla existență a unei contestații anterioare care, neîndeplinind

cerințele art. 112 C. proc. civ., a fost restituită petentului.

În situația de fapt

constatată, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și ale art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., contestația formulată de D.M. împotriva hotărârii nr. 19 din 31 ianuarie

2003 se vădește a fi tardivă, întrucât neexercitarea căii de atac în termenul

legal atrage decăderea din dreptul de exercitare a acțiunii.

Aspectele ce țin de

dovedirea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, aspecte invocate de D.M., prin

motivele de recurs, acestea nu vor face obiectul analizei, întrucât soluția

instanței de fond atacată cu recurs a fost dată exclusiv în raport cu nerespectarea

termenului legal de introducere a contestației, ceea ce, în raport cu

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., face de prisos cercetarea

fondului pricinii.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică,

urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie

respins

recursul

declarat de D.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.M. împotriva sentinței civile nr. 162 din 10 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.