ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2146/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 septembrie 2004 reclamanta SC B.T.T. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC F. SRL București pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 62 din 11 octombrie 1996 la biroul notarului public L.G. In cauză s-a invocat de către pârâtă excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată. Primind cauza spre soluționare, prin declinare de competență de la Judecătoria Sectorului 1 București, Tribunalul Suceava a pronunțat sentința nr. 527 din 24 septembrie 2005 respingând acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat să se dispună rezoluțiunea actului încheiat de părți la opt ani după semnarea acestuia, iar cererea sa este prescrisă în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins prin decizia nr. 16 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, care a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Critica din recurs s-a circumscris pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta motivând că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că acțiunii sale îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. Recursul reclamantei este nefondat. Termenul general de prescripție extinctivă aplicabil raporturilor civile obligaționale este instituit de Decretul nr. 167/1958 la art. 3 alin. (1) și este de 3 ani de zile, iar prezentei cauze așa cum corect a reținut și instanța de apel îi este aplicabil acest termen.

Cum contractul de vânzare – cumpărare nr. 62 s-a încheiat în anul 1996 iar reclamanta nu și-a valorificat dreptul de conservare a unui privilegiu în favoarea sa prin notarea privilegiului în Cartea Funciară, iar acțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost promovată în anul 2004, corect instanța de apel a menținut soluția instanței pe fond, de respingere ca prescrisă a acțiunii reclamantei prin depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. De altfel, părțile nu au stabilit o clauză rezolutorie în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale. În acest context critica din recurs a reclamantei este nefondată și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul acesteia se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA împotriva deciziei nr. 16 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.