ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2146/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2146/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 septembrie
2004 reclamanta SC B.T.T. SA București a chemat în judecată pe pârâta
SC F. SRL București pentru ca prin hotărâre judecătorească
să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare –
cumpărare autentificat sub nr. 62 din 11 octombrie 1996 la biroul
notarului public L.G.
In cauză s-a invocat de
către pârâtă excepțiile prescripției dreptului material la
acțiune și a inadmisibilității acțiunii în raport de
prevederile art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Primind cauza spre
soluționare, prin declinare de competență de la Judecătoria
Sectorului 1 București, Tribunalul Suceava a pronunțat sentința nr.
527 din 24 septembrie 2005 respingând acțiunea reclamantei ca fiind
prescrisă.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta
a solicitat să se dispună rezoluțiunea actului încheiat de
părți la opt ani după semnarea acestuia, iar cererea sa este
prescrisă în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța
de fond a fost respins prin decizia nr. 16 din 15 februarie 2006 a Curții
de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ
și fiscal, care a reținut că instanța de fond a
pronunțat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs și a solicitat
admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Critica din recurs s-a
circumscris pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta motivând
că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost
dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că
acțiunii sale îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din
Decretul nr. 167/1958.
Recursul reclamantei este
nefondat.
Termenul general de
prescripție extinctivă aplicabil raporturilor civile
obligaționale este instituit de Decretul nr. 167/1958 la art. 3 alin. (1)
și este de 3 ani de zile, iar prezentei cauze așa cum corect a
reținut și instanța de apel îi este aplicabil acest termen.
Cum contractul de vânzare –
cumpărare nr. 62 s-a încheiat în anul 1996 iar reclamanta nu și-a
valorificat dreptul de conservare a unui privilegiu în favoarea sa prin notarea
privilegiului în Cartea Funciară, iar acțiunea ce face obiectul
prezentei cauze a fost promovată în anul 2004, corect instanța de
apel a menținut soluția instanței pe fond, de respingere ca
prescrisă a acțiunii reclamantei prin depășirea termenului
de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
De altfel, părțile
nu au stabilit o clauză rezolutorie în caz de neexecutare a
obligațiilor contractuale.
În acest context critica din
recurs a reclamantei este nefondată și în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. (1) C. proc. civ. recursul acesteia se va respinge cu această
mențiune.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA împotriva deciziei nr. 16 din 15
februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială
și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 13 iunie 2006.