ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 112/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 654 din 10

octombrie 2005, Tribunalul Vaslui a admis în parte contestația formulată de

reclamanta Ș.M. împotriva dispoziției nr. 175 din 30 aprilie 2004 emisă de

Primarul Municipiului Vaslui, care a fost modificată în ceea ce privește

valoarea imobilului, în sensul că a fost stabilită ca valoare a imobilului

expropriat suma de 5.439.050.545 lei.

Instanța de fond a reținut că, prin

dispoziția Primarului Municipiului Vaslui s-a stabilit valoarea imobilului

imposibil de restituit în natură la suma de 2.845.321.094 lei, echivalentul în

lei a sumelor de 19.278 dolari SUA și 7.000 dolari SUA.

Pentru acest imobil s-a dat

reclamantei posibilitatea de a opta între acordarea de acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital și acordarea de titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Reclamanta a fost nemulțumită atât

de suma stabilită ca valoare a imobilului expropriat, cât și de forma de

despăgubire.

S-a mai reținut că, deoarece

reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești, iar instanța nu poate

acorda altceva decât a solicitat reclamanta, nu poate fi modificată de către

instanță dispoziția emisă de primar în ceea ce privește forma de despăgubire.

Întrucât imobilul deținut de reclamantă

a fost preluat în mod abuziv, iar suma acordată cu titlu de despăgubire a fost

modică, aceasta este beneficiară a Legii nr. 10/2001.

Instanța de fond a considerat că

acordarea unor despăgubiri reale în funcție de pierderea concretă suferită este

în concordanță cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, care,

în art. 1 din Primul Protocol prevede că orice persoană fizică are dreptul la

respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât

pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de

principiile generale ale dreptului internațional.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel Ș.M., Primarul și Primăria Municipiului Vaslui.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 41 din 24 februarie 2006, a admis apelul formulat de Primarul

Municipiului Vaslui, a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins și

capătul de cerere privind modificarea cuantumului despăgubirilor acordate,

păstrând restul dispozițiilor sentinței.

În același timp, a respins apelul

Primăriei Municipiului Vaslui pentru lipsa calității procesuale pasive și ca

nefondat apelul reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

curtea de apel a reținut, în principal, că rațiunea legii este aceea că

persoana îndreptățită este cea care alege măsura reparatorie, aceasta fiind

regula, iar atunci când măsura aleasă nu poate fi realizată din diverse motive,

entitatea investită propune Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri în

condițiile Legii nr. 247/2005.

Comisia, după ce va parcurge

procedura de analizare a notificărilor și a documentației anexate, printre care

și raportul de evaluare a bunului în discuție întocmit de un evaluator sau o

societate de evaluare desemnată aleatoriu, va pronunța o decizie prin care se

dispune emiterea titlului de despăgubire.

Curtea de apel a constatat că

instanța de fond nu a procedat în acord cu dispozițiile legale incidente,

întrucât, așa cum s-a arătat, modalitățile de despăgubire propuse și cuantumul

lor, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, vor face obiectul

verificărilor Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, care, potrivit

prevederilor din Capitolul V, art. 16-18 din Titlul VII din legea privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum, și unele măsuri

adiacente, nr. 247/2005, va adopta o decizie.

Împotriva acesteia reclamanta are

deschisă calea unei acțiuni în justiție, conform dispozițiilor Capitolului VI,

Titlul VII, din aceeași lege.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ.

Aceasta a invocat, în esență, că

instanța de apel, deși a reținut că Primăria Municipiului Vaslui nu are

calitate procesuală în cauză, în dispozitiv s-a menționat că admite apelul

formulat de Primarul Municipiului Vaslui și respinge pentru lipsa calității

procesuale pasive apelul formulat de Primarul Municipiului Vaslui, iar pe

fondul cauzei, a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea

greșită a legii, întrucât nu a judecat cauza în baza temeiurilor de drept

invocate prin cererea de chemare în judecată, respectiv Legea nr. 10/2001 în

forma inițială și nu prevederile Legii nr. 247/2005, fapt ce a condus ca

instanța să nu ajungă la concluzia firească a despăgubirii prin acordarea

efectivă a sumei de bani reținută în sentință.

Reclamanta consideră că, în cauză,

sunt incidente dispozițiile legii potrivit căreia a depus notificarea,

respectiv Legea nr. 10/2001 în vigoare la data învestirii instanței.

Totodată, aceasta a criticat și

faptul că instanța de apel a modificat cuantumul despăgubirilor acordate,

precum și consfințirea modalității de acordare a despăgubirilor în forma

titlurilor de despăgubire.

Recursul este nefondat.

Primul motiv de recurs referitor la

soluționarea cauzei sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a

Primăriei Vaslui nu poate fi primit, deoarece respingerea apelului formulat de

Primăria Municipiului Vaslui, indiferent de motiv, este în favoarea recurentei,

eventual partea adversă putând ataca decizia pentru acest motiv, dar nu a

făcut-o.

Celelalte motive invocate sunt

nefondate, astfel cum corect a stabilit, prin considerentele deciziei instanța

de apel.

Referitor la aplicarea în timp a

legii civile, s-a reținut că unul din principiile ce o guvernează, este cel al

neretroactivității legii civile noi.

Este adevărat că legea nouă trebuie

să respecte suveranitatea legii vechi și invers, legea veche trebuie să

respecte suveranitatea legii noi, ceea ce înseamnă că se recunoaște fără

rezerve aplicarea imediată a legii noi, potrivit căreia acțiunea noii legi

civile se întinde atât asupra faptelor pendinte, cât și asupra efectelor

viitoare ale raporturilor juridice trecute.

În ceea ce privește situația

imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, așa cum

bine a concluzionat instanța de apel, normele legale în conflict, Legea nr. 10/2001

în forma inițială, Legea nr. 10/2001 în forma modificată și Legea nr. 247/2005

vizează situații juridice născute sub imperiul legii vechi, însă durabile în

timp prin efectele lor juridice.

Tocmai din acest motiv s-a menționat

expres în art. 16 Titlul VII privind „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005,

că notificările care nu au fost soluționate prin acordarea de despăgubiri

bănești până la data intrării în vigoare a acestei legi, se predau

Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentația anexă, pentru a se

parcurge procedura administrativă prevăzută de noua lege.

Prevederile acestei legi sunt de

imediată aplicabilitate.

De aceea, notificării reclamantei îi

sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul de față și nu cele din

momentul formulării acesteia.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 247/2005, prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 în forma inițială, care

vizau și posibilitatea acordării măsurilor reparatorii constând în despăgubiri

bănești, rămân fără aplicare, noua lege excluzând din conținutul său o asemenea

opțiune.

Referitor la nemulțumirea

reclamantei privind cuantumul despăgubirilor, potrivit modificărilor Legii nr. 10/2001,

astfel cum au fost reglementate de Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii

prin echivalent, constând în titluri de valoarea nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe

piața de capital, așa cum s-a reținut de către curtea de apel, vor face

obiectul verificărilor Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, care

va adopta o decizie, împotriva căreia, reclamanta are deschisă calea acțiunii

în justiție.

Pentru considerentele anterior

expuse, motivele de recurs sunt nefondate și recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Ș.M.

împotriva deciziei nr. 41 din 24 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie

2007.