ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5002/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 august 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția minori și de familie, în dosar nr. 10576/54/2006, s-a dispus, în temeiul art. 300 2 combinat cu art. 160 b , alin. (1) și (2) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului N.A.P. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul N.A.P. a declarat recurs, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât are un copil minor în întreținere, iar soția sa este grav bolnavă.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea celor trei infracțiuni, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Împrejurarea că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu atenuează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii precum și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A.P. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A.P. împotriva încheierii de ședință din 21 august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 10576/54/2006 (nr. vechi 461/MF/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2006.