ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5002/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 august

2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția minori și de familie, în

dosar nr. 10576/54/2006, s-a dispus, în temeiul art. 300

2

combinat

cu art. 160

b

, alin. (1) și (2) C. proc. pen., menținerea stării de

arest a inculpatului N.A.P.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Craiova a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că temeiurile care au stat

la baza luării acestei măsuri subzistă, impunându-se în continuare privarea de

libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, inculpatul N.A.P. a declarat recurs, solicitând revocarea

măsurii arestării preventive, întrucât are un copil minor în întreținere, iar

soția sa este grav bolnavă.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este

nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform alin. (3)

al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat

prin săvârșirea celor trei infracțiuni, lăsarea în libertate a acestuia

prezintă pericol social pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de

insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte, asemenea

fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Împrejurarea că a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu atenuează prezumția de

nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii

precum și în prevederile art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării

preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.A.P.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.A.P. împotriva încheierii de ședință din 21

august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în

dosarul nr. 10576/54/2006 (nr. vechi 461/MF/2006).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 septembrie 2006.