ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5457/2006

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 4572/2003, reclamanții O.Ș.

și O.E. au chemat în judecată pe pârâții D.G. și D.D., solicitând pronunțarea

unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de părți în anul 1995.

Prin sentința civilă nr. 223 din 6

ianuarie 2004 Judecătoria Constanța a admis cererea și a constatat nulitatea

absolută a contractului, reținând în motivarea soluției faptul că a lipsit un

element al actului juridic pentru a fi valabil și a produce efecte juridice,

respectiv, prețul, care nu a fost plătit de către cumpărători.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâtul D.D., care a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 8 iunie 2004

instanța a suspendat judecata apelului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,

până la soluționarea dosarului de partaj aflat pe rolul Tribunalului Constanța,

cu motivarea că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a

fost inclus și în masa partajabilă.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs reclamanții, susținând caracterul ei nelegal, întrucât

incidența în cauză a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a fost

apreciată în mod greșit.

Astfel, s-a arătat că nu dezlegarea

acțiunii în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare depinde de rezolvarea

partajului ci invers, modalitatea în care se rezolvă problema desființării

contractului are consecințe asupra partajării bunurilor, în ipoteza în care

s-ar dispune repunerea în situația anterioară încheierii contractului, imobilul

ar reveni în patrimoniul recurenților și nu ar mai putea face obiect al

împărțelii judiciare între foștii soți, intimații D.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

- În speță, instanța a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., atunci când a

suspendat judecata cauzei având ca obiect nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare, apreciind că soluționarea acesteia depinde de cea în care

s-a pus problema partajării bunurilor dobândite de către intimații D.

Faptul că în paralel se desfășoară

un proces de partaj, în masa bunurilor fiind inclus și imobilul ce face

obiectul contractului de vânzare-cumpărare, nu constituie un impediment în

continuarea judecății asupra valabilității acestui act de înstrăinare.

Dimpotrivă, așa cum se arată și în

motivele de recurs, soluționarea cererii vizând nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare este cea care poate avea consecințe asupra partajului, pentru

că în funcție de respectiva soluție (menținerea sau desființarea contractului

de vânzare-cumpărare), bunul va fi inclus sau nu în masa partajabilă.

În consecință, constatându-se o

greșită aplicare în cauză a textului procedural și faptul că nu s-a intrat în

cercetarea fondului, urmează ca în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu

referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul să fie admis, casată

încheierea și cauza trimisă spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții O.Ș. și O.E. împotriva încheierii din 8 iunie 2004 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 576/C/2004.

Casează încheierea și trimite cauza

la aceeași instanță pentru continuarea judecării apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2006.