ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5457/2006

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 4572/2003, reclamanții O.Ș. și O.E. au chemat în judecată pe pârâții D.G. și D.D., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți în anul 1995. Prin sentința civilă nr. 223 din 6 ianuarie 2004 Judecătoria Constanța a admis cererea și a constatat nulitatea absolută a contractului, reținând în motivarea soluției faptul că a lipsit un element al actului juridic pentru a fi valabil și a produce efecte juridice, respectiv, prețul, care nu a fost plătit de către cumpărători. Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul D.D., care a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 8 iunie 2004 instanța a suspendat judecata apelului în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului de partaj aflat pe rolul Tribunalului Constanța, cu motivarea că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost inclus și în masa partajabilă. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții, susținând caracterul ei nelegal, întrucât incidența în cauză a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a fost apreciată în mod greșit.

Astfel, s-a arătat că nu dezlegarea acțiunii în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare depinde de rezolvarea partajului ci invers, modalitatea în care se rezolvă problema desființării contractului are consecințe asupra partajării bunurilor, în ipoteza în care s-ar dispune repunerea în situația anterioară încheierii contractului, imobilul ar reveni în patrimoniul recurenților și nu ar mai putea face obiect al împărțelii judiciare între foștii soți, intimații D. Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: - În speță, instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., atunci când a suspendat judecata cauzei având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, apreciind că soluționarea acesteia depinde de cea în care s-a pus problema partajării bunurilor dobândite de către intimații D. Faptul că în paralel se desfășoară un proces de partaj, în masa bunurilor fiind inclus și imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, nu constituie un impediment în continuarea judecății asupra valabilității acestui act de înstrăinare. Dimpotrivă, așa cum se arată și în motivele de recurs, soluționarea cererii vizând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare este cea care poate avea consecințe asupra partajului, pentru că în funcție de respectiva soluție (menținerea sau desființarea contractului de vânzare-cumpărare), bunul va fi inclus sau nu în masa partajabilă.

În consecință, constatându-se o greșită aplicare în cauză a textului procedural și faptul că nu s-a intrat în cercetarea fondului, urmează ca în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul să fie admis, casată încheierea și cauza trimisă spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții O.Ș. și O.E. împotriva încheierii din 8 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 576/C/2004. Casează încheierea și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecării apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2006.