ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1987/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând asupra
recursului de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 438 din 1 iulie 2005 Tribunalul Iași, secția comercială, a respins
excepția lipsei calității procesuale a pârâtei F.C.T., iar pe fond
a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL în contradictoriu
cu această pârâtă.
Instanța a
reținut în esență că prin acțiune reclamanta a chemat în judecată pârâta
solicitând să i se interzică folosirea denumirii T. din titlul revistei și
obligarea acesteia la plata sumei de 1 Euro, reprezentând daune interese pentru
concurență neloială.
În motivarea
acțiunii reclamanta a arătat că este titulara exclusivă a mărcilor individuale
cu denumirea T. și editura T., iar pârâta și-a însușit în mod abuziv această
denumire în titlul revistei pe care o editează, efectuând acte de concurență
neloială și producând confuzii în peisajul literar, editorial și publicistic.
în plus, pârâta a reprodus cuvântul T. pe frontispiciul revistei, cu aceleași
caracteristici, privind fontul de literă și înălțimea.
Instanța a
reținut că după o primă judecată în fond, în cauză s-au administrat probatorii
cu înscrisuri, din examinarea cărora rezultă, în privința excepției lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei, că aceasta este nefondată. S-a avut în
vedere în acest sens, contractul de asociere din 21 aprilie 2000 încheiat între
S.P. V.R. și F.C.T.
Referitor la
acțiune, s-a arătat pe fond, că aceasta este neîntemeiată.
Astfel s-a
reținut că marca având denumirea T. a fost înregistrată la 15 octombrie 1990 de
către Î.M. T. reprezentată de numitul S.C., care a și înființat săptămânalul T.
În anul 1991
între S.P.V.R. SRL București și săptămânalul T. cu sediul în Iași reprezentat
de C.S., s-a încheiat un contract prin care SC „V.R." a preluat
săptămânalul T. spre a fi editat sub egida și pe cheltuiala sa, începând cu
data de 1 mai 1991.
Părțile au
stabilit că „în acest fel întregul patrimoniu și întreaga activitate
desfășurată de săptămânalul T. va fi încorporată de S.P. V.R. care devine
astfel proprietar de drept și de fapt al ziarului T.".
La data de 21
aprilie 2000 între S.P. V.R. și pârâta F.C.T. s-a încheiat un contract de
asociere prin care aceasta din urmă primea și dreptul de a edita în asociere
revista T. pe o perioadă nedeterminată.
Instanța a
reținut în consecință, că pârâta are consimțământul reclamantei de a folosi
denumirea T. conform art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Apelul declarat
de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, cu o
motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia nr. 22 din 20
februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială.
Prin prezentul
recurs reclamanta a criticat decizia menționată, invocând dispozițiile art. 304
pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel, s-a
arătat sub un prim aspect, că motivarea deciziei nu a fost argumentată și
susținută prin probatorii.
În ceea ce
privește incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. s-a susținut că
instanțele au interpretat în mod greșit ca fiind o cesiune totală, contractul
semnat la data de 21 aprilie 1991 între săptămânalul T. și SC „V.R.". În
același sens s-a arătat că sunt aplicabile și prevederile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., instanța de apel făcând în mod greșit aplicarea prevederilor art.
40 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, deși nu este vorba despre cesiunea totală a
patrimoniului unei societăți comerciale.
Intimata pârâtă
a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele
și lucrările dosarului Înalta Curte reține caracterul nefondat al criticilor
formulate, decizia atacată fiind în întregime legală și temeinică.
Astfel, în ceea
ce privește susținerea referitoare la maniera deficitară în care a fost
redactată decizia, o astfel de afirmație nu poate fi primită.
Din examinarea
deciziei nu rezultă vreo contrarietate în argumente, ori elemente străine de
natura pricinii, iar referirea la probatoriile administrate este detaliată și
exactă.
În ceea ce
privește calificarea acordului de voință dintre părți ca nefiind o cesiune
totală (pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.) nici aceste afirmații nu sunt
fondate. Instanțele au interpretat în mod corect contractul nenumit, încheiat
la 21 aprilie 2001 între titularul mărcii T. la acel moment, adică Î.M.T., ce
avea unic obiect de activitate săptămânalul T. și S.P. V.R. SRL ca fiind o
cesiune a mărcii în litigiu în condițiile art. 40 alin. (3) din Legea nr.
84/1998.
Pe de altă
parte, din examinarea clauzelor contractuale rezultă cu claritate voința
părților și anume preluarea întregului ziar (activitate, patrimoniu și
datorii), astfel încât noul editor devine proprietar de drept și de fapt. Mai
mult decât atât, la art. 8 al contractului se precizează, neechivoc, că a fost
preluat și dreptul asupra mărcii T., care era în curs de a obține protecție
juridică, acordându-se fostului proprietar un drept de preemțiune în caz de renunțare
la editarea ziarului.
În consecință,
este corectă concluzia ambelor instanțe, în sensul că a avut loc o cesionare a
drepturilor asupra mărcii, aplicându-se corect prevederile art. 40 alin. (3)
din Legea nr. 84/1998.
În consecință,
recursul urmează a fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin.
(l) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca
nefondat recursul declarat de reclamanta SC T. SRL Iași împotriva deciziei nr.
22 din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 2 martie 2007.