ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 18944/2003,
reclamanta A.F.P. sector 3 București a solicitat constatarea nulității de drept
a mențiunii de radiere din registrul Comerțului a SC R.C. SRL.
Prin sentința nr. 4252 din
17 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins,
ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă, reținând că prin încheierea nr.
7774 din 19 noiembrie 2001 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București s-a constatat
dizolvarea de drept a societății pârâte în conformitate cu art. 2 din Legea nr.
314/2001 și s-a dispus, în baza art. 5 din aceeași lege, radierea din registrul
comerțului. Radierea din oficiu s-a efectuat conform înregistrării nr. 62653
din 29 martie 2002.
Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 167 din 28 martie 2006, a
respins, ca nefondat, apelul formulat de A.F.P. sector 3 împotriva sentinței
comerciale nr. 4252 din 17 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a
VI-a comercială.
Pentru a pronunța această
soluție, Curtea a reținut următoarele:
Articolul unic din Legea nr.
428/2002 pentru aplicarea O.U.G. nr. 181/2001 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale,
devenit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 181/2001 are caracter retroactiv și,
prin aceasta, contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.
Din interpretarea textului
indicat rezultă că aceasta urmează a-și găsi aplicare cu privire la radierile
deja operate, așadar pentru trecut, extinzându-și domeniul de incidență asupra
unor situații juridice finalizate anterior intrării sale în vigoare, făcând
parte din categoria așa numitelor facta preterita.
În temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., reclamanta A.F.P. sector 3 București a declarat recurs.
Criticile formulate vizează
nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate, susținându-se că, Legea nr. 428/2002
nu cuprinde mențiuni din care să rezulte că s-ar aplica doar pentru societățile
care au fost radiate anterior intrării ei în vigoare, scopul apariției acestei
legi fiind îndreptarea și completarea deficiențelor Legii nr. 314/2001 și ale O.U.G.
nr. 181/2001, respectiv pentru a se da posibilitatea recuperării creanțelor
statului și ale altor creditori de la societățile radiate pentru nemajorarea
capitalului social.
Se susține că A.F.P. Sector
3 București are natura juridică a unei acțiuni în constatarea unui fapt dispus
în mod imperativ prin lege, respectiv prin Legea nr. 428/2002.
Legea nr. 428/2002 dispune,
în mod imperativ, că este nulă de drept, respectiv prin efectul legii,
mențiunea de radiere a tuturor societăților comerciale pentru care s-a făcut
dovada cu înscrisuri că au datorii la bugetul statului sau față de alți
creditori.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând
hotărârea în raport de motivul invocat de recurentă, de actele dosarului și de
dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă
la modificarea deciziei recurate, în cauză nefiind întrunite situațiile
prevăzute de dispoziția invocată.
Critica recurentei în sensul
că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu poate fi reținută; intenția
legiuitorului de a acționa asupra trecutului rezultă, din utilizarea
instituției nulității, care, prin definiție, intervine pentru încălcarea unor
condiții legale imperative ale încheierii actului juridic și operează
retroactiv, lipsind de eficiență respectivul act, chiar de la data încheierii
sale, ca și cum nu ar fi fost niciodată încheiat.
Or, în măsura în care
condiția, ca societatea comercială să nu aibă datorii, nu fusese prevăzută de
legislația în vigoare la data radierii, instituirea sa, printr-o normă
ulterioară, constituie o încălcare a principiului neretroactivității legii
civile, confirmând caracterul retroactiv.
Prin reglementarea adoptată,
s-a intenționat repunerea părților în situația anterioară, respectiv readucerea
în ființă a societăților comerciale debitoare, care redobândind, cu caracter
retroactiv, prin efectul nulității radierii, calitatea de subiect de drept,
poate fi urmărită de creditorii săi.
În consecință, pentru
motivele reținute, se vor înlătura criticile recurentei și în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantă împotriva
deciziei nr.
167 din 28 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta A.F.P. a sectorului 3 București
,
împotriva deciziei nr. 167 din 28 martie 2006 a Curții de Apel București, secția
a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2007.