ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4474/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 265 din 12

aprilie 2002, C.N. H. SA, E.M. Lonea a admis cererea formulată în baza Legii

nr. 10/2001 de B.S., ș.a., prin notificarea din 14 februarie 2002 și a dispus

ca acestora să le fie restituit în natură terenul în suprafață de 2.171,37 mp

situat în Petrila.

Ulterior, prin dispoziția nr. 365

din 27 mai 2002, măsura a fost anulată, cu motivarea că terenul nu poate fi

restituit întrucât este prins în programul de conservare și închidere

definitivă a minei Taia.

La 9 iulie 2002 persoanele

îndreptățite au contestat această ultimă dispoziție, solicitând instanței, în

calitate de moștenitori ai dreptului B.N., restituirea în natură și parțial

prin echivalent a imobilului ce a aparținut autorului lor (casă și teren în

suprafață totală de 18.128,92 mp) expropriat prin Decretul nr. 92/1986.

Prin sentința nr. 719 din 11

septembrie 2003, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis cererea și

anulând dispoziția a obligat-o pe pârâtă să restituie în natură reclamanților

imobilul casă situat în Petrila, precum și terenul în suprafață de 4596,62 mp

aferent, condiționat de restituirea, actualizată cu indicele de inflație, a

sumei de 88.000 lei primită ca despăgubire, la data exproprierii.

Totodată, a dispus acordarea de măsuri

reparatorii, prin echivalent, sub forma titlurilor de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare, în valoare de 395.127.187 lei, pentru

construcțiile demolate și terenul în suprafață de 13.532,3 mp, ce nu se pot

restitui în natură.

A respins acțiunea, față de Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că scopul exproprierii s-a realizat doar parțial,

astfel că, potrivit art. 11 alin. (8) din lege, partea din imobil care nu este

ocupată poate fi restituită în natură.

Totodată, se mai arată, pârâta nu a

înțeles să respecte dispozițiile art. 9, art. 20, art. 23 și art. 24 din Legea

nr. 10/2001 și a emis o dispoziție nelegală prin care și-a anulat propria

măsură vizând restituirea în natură a unei părți din terenul expropriat.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Alba Iulia care, prin decizia nr. 67/A din 20 ianuarie 2004 a respins

ca nefondat apelul pârâtei.

În cauză, a declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., C.N. H. SA Petroșani, E.M. Lonea

care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 10 C. proc. civ. susține

în esență că în mod greșit a fost obligată la acordarea măsurilor reparatorii

prevăzute de lege întrucât nu mai este proprietarul imobilului expropriat care

prin hotărâre de guvern a fost transferat Ministerului Industriei și

Comerțului.

Ca atare, se mai arată, instanța

trebuie să rețină lipsa calității sale procesuale pasive.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin.

(1) și respectiv art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, persoana

îndreptățită se va adresa cu notificare pentru a solicita restituirea în natură

a imobilului unității deținătoare care, în termen de 60 de zile de la

declanșarea procedurii administrative este obligată să se pronunțe prin decizie

sau, după caz dispoziție motivată.

Din cuprinsul acestor dispoziții, ca

de altfel din întreaga economie a legii rezultă, că, de regulă, obligația

stabilirii măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ revine

entității investite cu soluționarea notificării, în situația când aceasta este

deținătoarea imobilului în legătură cu care s-a formulat cererea de restituire

în natură sau prin echivalent.

În speță, notificarea a fost

adresată C.N.H. SA, E.M. Lonea, care a și emis ambele dispoziții, ultima nr. 365

din 27 mai 2002, fiind contestată în temeiul art. 26 alin. (3) din lege.

De altfel, din actele cauzei rezultă

că pârâta, unitate subordonată a Ministerului Economiei și Comerțului, și-a

păstrat dreptul de administrare asupra întregului patrimoniu aparținând E.M.

Lonea, situație în care în mod corect au reținut instanțele calitatea

procesuală pasivă.

Cât privește admiterea pe fond a

contestației și restituirea în natură a unei părți din terenul în legătură cu

care s-a formulat notificarea, soluția este corectă în raport cu probatoriul

administrat în cauză care atestă că lucrările efectuate ulterior exproprierii

ocupă funcțional doar o porțiune din terenul în litigiu hotărârile pronunțate

fiind în deplin acord cu dispozițiile art. 11 alin. (1), (2) și (3) din lege.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta E.M. Lonea

împotriva deciziei civile nr. 67/A din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba

Iulia ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2006.