ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1130/2007

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia 46/ COM din 27 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă A.D.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 1657/ COM din 31 mai 2005 a Tribunalului Constanța, secția comercială, în contradictoriu cu intimații reclamați SC C. SRL și SC R.A.S. SRL. Prin sentința nr. 1657/ COM din 31 mai 2005 a Tribunalului Constanța, secția comercială, s-a admis în parte cererea reclamantelor, s-a constatat preluarea beneficiului contractului de concesiune nr. 10 din 12 septembrie 2000 încheiat între reclamanta SC R.A.S.

SRL (Fostă SC A.A. SRL) și pârâta A.D.S. de către reclamanta SC C. SRL ca urmare a divizării SC R.A.S. SRL (Fostă SC A.A. SRL). Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a nu face nici un act de natură a le stânjeni pe reclamante în exploatarea terenului agricol deținut în baza contractului de concesiune nr. 10/2000 și s-a dispus obligarea pârâtei la 345.000 lei cheltuieli de judecată către reclamante. Pentru a pronunța această soluție, instanța, în apel a reținut că instanța de fond a soluționat corect excepția inadmisibilității acțiunii raportat l art. 111 C. proc. civ., fiind întrunite în speță cele două condiții impuse de legiuitor. Împrejurarea că se solicită constatarea existenței unui raport juridic nu atrage inadmisibilitatea acțiunii, astfel că s-a procedat corect la respingerea excepției.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată critica potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a constatat preluarea beneficiului contractului de concesiune nr. 10 din 12 septembrie 2000 încheiat între reclamanta SC R.A.S. SRL (Fostă SC A.A. SRL) și pârâta A.D.S. de către reclamanta SC C. SRL ca urmare a divizării SC R.A.S. SRL (Fostă SC A.A. SRL). Instanța de control judiciar a apreciat că prin procesul de divizare a operat o transmitere cu titlu universal a unor părți din patrimoniul societății divizate către noua societate înființată, iar pârâta, prin pasivitate a achiesat la această transmisiune. Ea nu s-a opus divizării, iar pactul comisoriu nu prevede expres posibilitatea rezilierii contractului intervenit între părți fără somație sau fără chemare în judecată.

Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat recurs pârâta. Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantelor. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut, în esență, că A.D.S. nu poate fi obligată, prin hotărâre judecătorească, să considere ca și cesionar într-un contract încetat o altă persoană decât cea care s-a obligat față de ea, cu alte date de identificare și o altă denumire, având în vedere că un contract nu poate fi modificat retroactiv, fără acordul părților, instanța nefiind îndreptățită să modifice voința părților exprimată în contract.

Analizând actele dosarului prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta Curte le grupează și le subsumează motivului prevăzut de art. 304 pct. 9, pentru a răspunde printr-un considerent comun, va admite recursul declarat pentru cele ce urmează: Curtea găsește fondat si motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față rezultă că instanța de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei, că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Astfel, instanța de fond și cea de control judiciar încalcă dispozițiile art. 969 C. proc.

civ., atunci când modifică, fără acordul de voință al părților, elementele esențiale ale unui contract intervenit între acestea. Părțile sunt libere să încheie sau nu, un act juridic; sunt libere să stabilească clauzele actului juridic, să îl modifice ori să pună capăt acestuia. Acest principiu fundamental al dreptului civil nu poate fi înfrânt de către instanțele de judecată, iar partea care refuză în mod culpabil încheierea contractului va putea fi cel mult obligată la daune interese. Nu poate fi primită nici ideea novării prin schimbarea debitorului și a obligației contractuale deoarece, pentru a nova, este necesară nu numai intenția părților de a nova ci și nașterea unei noi obligații valabile, ceea nu este cazul în pricina dedusă judecății.

Nefondată este însă critica adusă soluționării excepției inadmisibilității în temeiul art. 111 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond și cea de apel au făcut o corectă aplicarea a acestui temei de drept la împrejurările cauzei. Pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 46/ COM din 27 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, va modifica decizia recurată, va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1657/ COM din 31 mai 2005 a Tribunalului Constanța, secția comercială, pe care o va schimba în parte și va respinge capătul de cerere privind preluarea contractului de concesiune nr. 10/2000.

Va menține celelalte dispoziții privind obligația de a nu face din sentința apelată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 46/ COM din 27 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată. Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1657/ COM din 31 mai 2005 a Tribunalului Constanța, secția comercială, pe care o schimbă în parte și respinge capătul de cerere privind preluarea contractului de concesiune nr. 10/2000. Menține celelalte dispoziții privind obligația de a nu face. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 martie 2007