ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1636/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe data de 16 ianuarie 2007, petiționarul m.C.V., în calitate de persoană vătămată a adresat Curții de Apel București o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., față de magistrații U.M., C.C.C., N.M., judecători la Tribunalul București și T.N., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. În susținerea plângerii, petiționarul a învederat faptul că în mod abuziv, completul de judecată format din judecătorii sus-arătați, și cu participarea procurorului, i-a respins, prin încheierea din 21 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 500/94/2006 al Tribunalului București, secția a II-a penală, cererea de recuzare a judecătorului Lalea Viorica, fiindu-i vătămate interesele legale.

Prin sentința penală nr. 17 din 30 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 362/2/2007, s-a dispus în temeiul art. 222 alin. ultim C. proc. pen., trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, organul de urmărire penală competent să efectueze cercetări față de cei patru magistrați, sub aspectul infracțiunilor reclamate de petiționar. Împotriva sentinței penale sus-arătate a declarat recurs petiționarul, susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de judecătorii de la tribunale și procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, se judecă în primă instanță de către curțile de apel. De asemenea, conform art. 209 alin. (3) C. proc. pen., în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 28 2 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu de către procuror. Așa fiind, organul de urmărire penală competent să efectueze cercetări față de magistrații reclamați de petiționarul M.C.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În condițiile în care petiționarul a adresat plângerea Curții de Apel București, iar potrivit art. 222 alin. ultim C. proc. pen., plângerea greșit îndreptată se trimite organului competent, în mod just instanța de fond a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Având în vedere cele care preced, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 17 din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2007.