ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4512/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată, la data de 12 iulie 2006, în dosarul nr. 4973/2006, fiind investită cu verificarea din oficiu, conform art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen., a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatei M.M.L., Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a revocat măsura arestării preventive a inculpatei, luată prin încheierea din Camera de consiliu din 30 iunie 2006, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. 4742/42/2006, pe care a înlocuit-o cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispunând punerea în libertate a inculpatei la rămânerea definitivă a încheierii.

Prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești nr. 43/P/2006 din 10 iulie 2006, inculpata M.M.L. a fost trimisă in judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta reținută în sarcina inculpatei a constat în aceea că, în perioada 03 iunie 2005 - 29 iunie 2006, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de vicepreședinte al Judecătoriei Câmpina, a primit suma de 56.000.000 lei de la martora, denunțătoare R.M., pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova și Curții de Apel Ploiești în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele în care martora-denunțătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum și suma de 300 de Euro de la aceeași martoră-denunțătoare, pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006, aflată pe rolul Judecătoriei Câmpina, ca să dea un termen mai lung și o soluție favorabilă.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei au încetat, pe de o parte, iar pe de altă parte, că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acesteia, întrucât a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul parchetului. S-a considerat că, inculpata fiind suspendată din funcție, a dispărut și pericolul social concret pentru ordinea publică, întrucât aceasta nu mai poate săvârși același gen de infracțiuni. S-a avut, de asemenea, în vedere și starea de sănătate a inculpatei, care este deteriorată ca urmare a afecțiunilor de care suferă, conform actelor medicale depuse la dosarul cauzei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs parchetul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că subzistă temeiurile prevăzute de dispozițiile art. 143 și 148 lit. b) și h) C. proc.

pen., avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpată. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că la aprecierea gradului de pericol social concret, pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatei în stare de libertate, instanța de fond trebuia să aibă în vedere calitatea de judecător-vicepreședinte al judecătoriei Câmpina a inculpatei, la data săvârșirii faptei, numărul mare de acte materiale și împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, respectiv ultimul act material de primire din data de 29 iunie 2006, care a fost constatat în flagrant în incinta judecătoriei Câmpina, la o oră de vârf, când ceilalți magistrați se aflau în ședințe de judecată, iar pe holuri erau justițiabili.

Examinând cauza, sub aspectul criticilor formulate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Din actele si lucrările dosarului rezultă că, la data de 29 iunie 2006, prin rezoluția procurorului, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata M.M.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Tot la aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus măsura reținerii, pe o durată de 24 ore, a inculpatei.

Prin încheierea din 30 iunie 2006 pronunțată în Camera de consiliu de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, în dosarul nr. 4742/42/2006, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 15 zile, în temeiul art. 143 și 148 lit. b) și h), C. proc. pen., avându-se în vedere că ultimul act material al infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpatei, a fost constatat în flagrant, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatei în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Întrucât constatarea infracțiunii flagrante si pedeapsa mai mare de 4 ani, prevăzută de lege, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, sunt incontestabile, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. b) și prima condiție impusă de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., Înalta Curte, în soluționarea prezentei cauze, are în vedere și îndeplinirea celeilalte condiții, impusă în mod cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. h), respectiv pericolul social concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea in libertate a inculpatei. În acest sens, se constată că în mod greșit instanța de fond a considerat că a dispărut pericolul social concret pentru ordinea publică, întrucât inculpata, fiind trimisă in judecată și suspendată din funcție, nu mai poate săvârși același gen de infracțiuni.

La aprecierea gradului de pericol social concret, pentru ordinea publică, pe care îl reprezintă lăsarea inculpatei în stare de libertate, Înalta Curte are în vedere atât gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpată, perioada îndelungată de timp în care aceasta a desfășurat activitatea infracțională, numărul mare de acte materiale de primire a sumelor de bani, cât și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, respectiv ultimul act material de primire din data de 29 iunie 2006, care a fost constatat in flagrant în incinta judecătoriei Câmpina.

De asemenea, față de calitatea inculpatei la data săvârșirii infracțiunii, de judecător-vicepreședinte al judecătoriei Câmpina, se constată că pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă și din starea de insecuritate și lipsă de încredere în justiție ce s-ar crea în rândul opiniei publice, în cazul în care aceasta ar fi cercetată în stare de libertate, avându-se în vedere că s-a adus o gravă atingere prestigiului și credibilității autorității judecătorești. Astfel, Înalta Curte apreciază că, în prezent, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, prevăzute de dispozițiile art. 143 și 148 lit. b) și h) C. proc. pen., nu s-au schimbat, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a acesteia.

Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii din data de 12 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4973/2006, privind pe inculpata M.M.L., se va casa încheierea sus menționată și, rejudecând în fond, conform art. 300 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen., se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei M.M.L., măsură pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii din data de 12 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, pronunțată in dosarul nr. 4973/2006, privind pe inculpata M.M.L. Casează încheierea sus menționată și rejudecând: Conform art. 300 1 alin. (1) și (3) C. proc. pen., constată legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatei M.M.L. măsură pe care o menține. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2006.