ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5220/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 septembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4973/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, pe rol aflându-se cauza penală privind pe inculpata M.M.L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, precum și menținerea acestei măsuri. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a acesteia.

În termen legal, inculpata M.M.L. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate, arătând că potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., modificat, față de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșită, de vârsta sa și alte situații față de persoana pentru care se ia această măsură, la cazul său concret nu se mai justifică menținerea ei. Totodată, a mai arătat că dispozițiile art. 148 au fost modificate, în sensul că lit. h) a acestuia a fost abrogată, în noua reglementare fiind înlocuită cu lit. f) A mai susținut că potrivit Constituției și reglementărilor C.E.D.O., starea de arest este o stare de excepție și trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.

Nu în ultimul rând, a arătat că are o situație familială deosebită, în sensul că mama sa este handicapată, soțul pensionat gr. II, băiatul minor, în vârstă de 16 ani, datorită celor întâmplate a suferit o depresie, fiind în prezent internat într-o clinică de specialitate și ea suferă de tiroidă, este fără antecedente penale, iar de 20 de ani a fost judecător la Judecătoria Câmpina. Recursul declarat de inculpată nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertatea prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Infracțiunea de primire de foloase necuvenite și trafic de influență în accepțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, dacă au fost săvârșite de una dintre persoanele menționate la alin. (1) și (2), se sancționează cu pedeapsa prevăzută de art. 256 C. pen., respectiv la art. 257 C. pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de fond, la 6 septembrie 2006, a constatat că, față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpata a fost cercetată și trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acesteia.

Lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării normale procesului penal, odată ce, cercetarea judecătorească în cauză nu a fost finalizată, nu au fost audiați martorii din acte, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, precum și de persoana inculpatei, fost judecător la Judecătoria Câmpina, vicepreședinte al acestei judecătorii, care prin natura funcției sale era un organ abilitat să aplice și să respecte legea, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acesteia. Ca atare, încheierea pronunțată la 6 septembrie 2006 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.L. împotriva încheierii din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, în dosarul nr. 4973/42/2006. Obligă recurenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.