ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5220/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 6 septembrie

2006, pronunțată în dosarul nr. 4973/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, pe rol

aflându-se cauza penală privind pe inculpata M.M.L., trimisă în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C.

pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpatei, precum și menținerea acestei măsuri.

Constatând că în cauză subzistă

temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura

arestării preventive a acesteia.

În termen legal, inculpata M.M.L. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate, arătând că

potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., modificat,

față de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșită, de vârsta sa și

alte situații față de persoana pentru care se ia această măsură, la cazul său

concret nu se mai justifică menținerea ei.

Totodată, a mai arătat că

dispozițiile art. 148 au fost modificate, în sensul că lit. h) a acestuia a

fost abrogată, în noua reglementare fiind înlocuită cu lit. f)

A mai susținut că potrivit

Constituției și reglementărilor C.E.D.O., starea de arest este o stare de

excepție și trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.

Nu în ultimul rând, a arătat că are

o situație familială deosebită, în sensul că mama sa este handicapată, soțul

pensionat gr. II, băiatul minor, în vârstă de 16 ani, datorită celor întâmplate

a suferit o depresie, fiind în prezent internat într-o clinică de specialitate

și ea suferă de tiroidă, este fără antecedente penale, iar de 20 de ani a fost

judecător la Judecătoria Câmpina.

Recursul declarat de inculpată nu

este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din

măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea sa în libertatea prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Infracțiunea de primire de foloase

necuvenite și trafic de influență în accepțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 78/2000, dacă au fost săvârșite de una dintre persoanele

menționate la alin. (1) și (2), se sancționează cu pedeapsa prevăzută de art. 256

C. pen., respectiv la art. 257 C. pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

Cu referire la motivul de recurs

invocat, se reține că instanța de fond, la 6 septembrie 2006, a constatat că,

față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpata a

fost cercetată și trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat și impun în

continuare privarea de libertate a acesteia.

Lăsarea inculpatei în libertate ar

prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere

desfășurării normale procesului penal, odată ce, cercetarea judecătorească în

cauză nu a fost finalizată, nu au fost audiați martorii din acte, în raport de

natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, precum și de persoana

inculpatei, fost judecător la Judecătoria Câmpina, vicepreședinte al acestei

judecătorii, care prin natura funcției sale era un organ abilitat să aplice și

să respecte legea, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acesteia.

Ca atare, încheierea pronunțată la 6

septembrie 2006 este legală.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.M.L. împotriva încheierii din 6 septembrie 2006 a

Curții de Apel Ploiești, în dosarul nr. 4973/42/2006.

Obligă recurenta la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2006.