ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4015/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 16 aprilie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a hotărât condamnarea inculpatei M.M.L., fiica lui V. și M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale. A pus în vedere inculpatei disp. art. 83 C. pen. A dedus reținerea și arestarea preventivă de la 29 iunie 2006 la 16 noiembrie 2006 și a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin Decizia 6750/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A obligat inculpata să plătească statului suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare. În fapt s-au reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. M.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. ( 1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că: în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 03 iunie 2005 - 29 iunie 2006, în calitate de vicepreședinte la Judecătoria Câmpina, a primit suma de 56.000.000 lei de la martora - denunțătoare R. M. pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova și pe lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele care se aflau pe rolul instanței și în care martora - denunțătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum și suma de 300 euro de la aceeași martoră - denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006 aflate pe rolul Judecătoriei Câmpina, ca să dea un termen mai lung și o soluție favorabilă.

Inculpata M.M.L. avea calitatea de judecător la Judecătoria Câmpina, iar prin Hotărârea nr. 6 a C.S. M. din mai 2003 a fost investită cu funcția de vicepreședinte al acestei instanțe, începând cu ta de 01 iunie 2003. În această calitate, inculpata M.M.L., în cursul anilor 2005 și 2006 avea ca atribuții de serviciu judecarea cauzelor penale. La data de 27 iunie 2006, martora-denuntătoare R.M. a sesizat D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești cu faptul că, în urma unei discuții pe care a avut-o cu inculpata M.M.L. în dimineața zilei respective, a convenit cu aceasta să-i dea suma de 300 euro, pe care urma să i-o mită la data de 29 iunie 2006, pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumentează cauza civilă nr. 1952/2006, aflată pe rolul Judecătoriei Câmpina și în care denunțătoarea avea calitatea de reclamant, pentru a-i da un termen mai lung și o soluție favorabilă.

Tot în acest denunț, martora-denunțătoare a mai sesizat faptul că, la data de 3 iunie 2005 i-a dat inculpatei M.M.L. suma de 50.000.000 lei, pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalul Prahova care instrumentau Dosarul civil nr. 6285/2005, în vederea admiterii apelului, iar la începutul anului 2006, inculpata a mai primit de la denunțătoare suma de 3.000.000 lei, în două rânduri, în total suma de 6.000.000 lei pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești care instrumentau Dosarul civil nr. 623/2005, în vederea admiterii recursului. Începând cu anul 1998 martora-denunțătoare R. M. a formulat la Judecătoria Câmpina o acțiune civilă având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra a mai multor terenuri și a unei case de locuit situate pe raza localității Breaza, județul Prahova.

Inițial, prin sentința civilă nr. 3350/1999 a Judecătoriei Câmpina acțiunea a fost admisă așa cum a fost formulată de martora-denunțătoare R.M. Sentința civilă a rămas definitivă și ulterior, în cursul anului 2002, a fost pusă în executare. Urmare recursului în anulare formulat de Procurorul general al României, sentința civilă mai sus-mentionată a fost casată de Curtea Supremă de Justiție, iar după rejudecare acțiunea martorei-denunțătoare fiind respinsă prin sentința civilă nr. 114/2004 a Judecătoriei Câmpina. Întrucât prima sentință nr. 3350/1999 a Judecătoriei Câmpina a fost pusă în executare, partea adversă a formulat cerere de întoarcere a executării - înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 828/2005.

Această cerere de întoarcere a executării a fost admisă prin sentința civilă nr. 868 din 21 aprilie 2005. În acest context - în care acțiunea civilă i-a fost respinsă, părții adverse i-a fost admisă cererea de întoarcere a executării, iar martora-denunțătoare R.M. a luat legătura cu inculpata M.M.L., prin intermediul mamei acesteia din urmă. Martora-denunțătoare R.M. și inculpata M. M.L. se cunoșteau, inculpata fiind cea care a pronunțat sentința civilă nr. 3350/1999 prin care a fost admisă acțiunea de ieșire din indiviziune. În fapt, la sfârșitul lunii mai 2005 inculpata M.M. L. a luat legătura telefonic cu martora-denunțătoare R.M. și a chemat-o la biroul său cu toate hotărârile pronunțate în cauza care privea acțiunea de ieșire din indiviziune.

După ce a avut această discuție telefonică cu inculpata, martora-denunțătoare R.M. a convenit cu soțul acesteia-martorul R.N., să meargă el la biroul inculpatei pentru a-i prezenta hotărârile. Martorul R.N. a mers la biroul inculpatei M.M.L., i-a prezentat hotărârile, însă aceasta, după ce a citit una din sentințe, i-a spus martorului că vrea să discute cu soția acestuia. În baza acestei înțelegeri, la câteva zile, martora-denunțătoare R.M., împreună cu soțul acesteia-martorul R.N., au mers la sediul Judecătoriei Câmpina. Martorul R.N. a rămas afară, iar martora-denunțătoare R.M. a mers în biroul inculpatei M.M.L. Cu acest prilej, inculpata i-a cerut martorei-denunțătoare hotărârile judecătorești pronunțate în cauză și a întrebat-o de ce nu a apelat la ea mai demult.

în timp ce inculpata citea hotărârile, martora- denunțătoare a întrebat-o cum de a fost posibilă întoarcerea executării. Ca răspuns la întrebarea martorei-denunțătoare, inculpata M.M.L. a afirmat că a sesizat multe nereguli în cuprinsul hotărârilor judecătorești, însă problemele sunt multe și grele și că trebuie mulți bani să se rejudece aceste procese, sfătuind-o să declare apel. Martora-denunțătoare R.M. a întrebat-o pe inculpată de câți bani este nevoie, însă aceasta nu a precizat o sumă, dar i-a spus să-i aducă banii, că știe ea ce are de făcut cu ei. Totodată inculpata a precizat să-i aducă banii la birou și după orele 14,00. La sfârșitul discuției martora-denunțătoare i-a spus inculpatei că o să mai treacă pe la ea.

După ce a ieșit din biroul inculpatei, martora-denunțătoare i-a făcut cunoscut martorului R.N. conținutul discuției pe care a avut-o cu inculpata. Inițial, martorul R.N. nu a fost de acord să dea bani inculpatei, însă în cele din urmă a acceptat și împreună cu martora-denuntătoare au convenit să-i dea suma de 50.000.000 lei vechi. Astfel, la data de 03 iunie 2005, martora-denunțătoare R.M. și martorul R.N. au mers la B.C.R. - sucursala Câmpina, de unde au scos suma de 53.443.297 lei (filele 135, 136). Din această sumă, 50.000.000 lei au hotărât să-i dea inculpatei, iar cu diferența de 3.400.000 lei, martora-denuntătoare intenționa să plătească niște datorii. După ce au luat banii de la bancă, în aceeași zi, martora-denunțătoare R.M.

și martorul R.N. au mers la sediul Judecătoriei Câmpina, unde au ajuns în jurul orelor 14.00. Martora-denunțătoare R.M. și martorul R.N. au intrat împreună în biroul inculpatei, aceasta i-a invitat să ia loc pe canapea și după o scurtă discuție introductivă, martora-denunțătoare i-a spus inculpatei că a venit să-i aducă suma de 50.000.000 lei pentru a o ajuta în dosarul civil de întoarcere a executării. După ce i-a făcut cunoscut acest fapt, martora-denunțătoare a scos suma de 50.000.000 lei din geantă, compusă din bancnote a 500.000 lei și i-a dat-o inculpatei care, după ce a numărat banii, i-a pus în geanta sa. În continuarea discuției inculpata M.M.L. le- a promis martorei-denunțătoare R.M.

și martorului R. N. că va interveni pe lângă magistrați de la Tribunalul Prahova pentru a le admite apelul. Î n acest context, inculpata a folosit expresia: "Mă țin de acest proces până în pânzele albe" (a se vedea procesul - verbal de confruntare dintre inculpata M.M. L. și martora-denunțătoare R.M., declarația martorului R.N., filele 125 -130, 108 -113). Tot cu acest prilej, inculpata M.M.L. a redactat o cerere de apel pe care a dactilografiat-o la sediul Judecătoriei Câmpina în numele martorei-denunțătoare R.M. După ce a dactilografiat cererea de apel, inculpata M.M. L. a pus rezoluția de primire a cererii cu data de 03 iunie 2005 și mențiunea „Se va opera și înainta la Tribunalul Prahova în apel" (fila 312). Apelul în discuție era îndreptat împotriva sentinței civile nr. 868 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Câmpina, prin care fusese admisă acțiunea de întoarcere a executării formulată de partea adversă.

Inculpata M.M.L. a redactat și dactilografiat cererea de apel având consimțământul martorei-denunțătoare R. M. și a martorului R.N. După ce i-a dat banii inculpatei, martora - denunțătoare R. M., împreună cu martorul R.N. au părăsit biroul. Apelul formulat de martora-denunțătoare R.M. a fost înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 6285/2005. Când a primit citație de la Tribunalul Prahova, cu o zi înaintea termenelor de judecată, martora-denunțătoare R.M. împreună cu martorul R.N., au luat legătura din nou cu inculpata M.M.L., mergând la biroul acesteia de la Judecătoria Câmpina. Sus-numiții i-au făcut cunoscut inculpatei că au primit citație de la Tribunalul Prahova și au întrebat-o cum să procedeze.

Inculpata M.M.L. Ie-a spus să meargă liniștiți la proces, că le va fi admis apelul, întrucât a intervenit pe lângă o judecătoare care face parte din completul de judecată. Făcând referire la această judecătoare, inculpata Ie-a spus sus- numiților că aceasta are părul legat într-o coadă la spate. La data de 03 noiembrie 2005, prin Decizia civilă nr. 772/2005 în Dosarul nr. 6285/2005 al Tribunalului Prahova, apelul martorei - denunțătoare a fost respins. După ce au primit comunicarea de la Tribunalul Prahova, martora-denunțătoare R.M. împreună cu martorul R.N., au luat legătura cu inculpata M. M.L., căreia i-au spus că Ie-a fost respins apelul. Cu acest prilej inculpata Ie-a spus sus-numiților că nu i-a putut ajuta deoarece din completul care a judecat apelul a făcut parte o judecătoare al cărei soț este procuror și că: „Nu a vrut să o știe procuratura". Inculpata M.M.L.

a făcut referire la doamna judecător T.R., al cărei soț este prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova – T.L. (a se vedea fila 156). Tot în acest context, inculpata M.M.L. Ie-a promis sus-numiților că îi va ajuta la Curtea de Apel Ploiești, sens în care i-a sfătuit să declare recurs. Martora - denunțătoare R.M. a ascultat sfaturile inculpatei, drept pentru care a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 772/2005 a Tribunalului Prahova. Urmare recursului formulat de martora-denuntătoare R.M. la Curtea de Apel Ploiești s-a format Dosarul civil nr. 263/2006 cu prim termen de judecată la data de 03 februarie 2006. După ce a primit citație de la Curtea de Apel Ploiești martora-denunțătoare R.M.

a luat legătura cu inculpata M.M.L., căreia i-a prezentat citația. Cu acest prilej inculpata M.M.L. i-a spus martorei-denuntătoare R.M. ca, înainte cu două zile de data termenelor de judecată, să o anunțe, întrucât vrea să meargă cu ea la Ploiești, la Curtea de Apel, pentru a discuta cu judecătorii din complet în vederea admiterii recursului. Totodată inculpata M. M.L. i-a spus martorei-denuntătoare R.M. să ia bani la ea, ca să dea o „atenție" judecătorilor de la Curte. În baza acestei înțelegeri, cu o zi sau două înaintea termenelor de judecată, de dimineață, martora-denunțătoare R.M. împreună cu soțul acesteia – R.N., cu autovehiculul condus de acesta din urmă, au mers la domiciliul inculpatei M.M.L., au luat-o de acasă și au plecat spre Ploiești.

În drum spre Ploiești, martora-denunțătoare R.M. i-a spus inculpatei M.M.L. că are la ea suma de 10.000.000 lei, după care ia dat plicul în care avea banii. Inculpata a luat din plic suma de 3.000.000 lei, iar diferența a restituit-o martorei- denuntătoare R.M., spunându-i să o păstreze pentru termenele următoare. Când au ajuns la Curtea de Apel Ploiești martora- denunțătoare R.M. și martorul au rămas în autovehicul, în parcare, iar inculpata M.M.L. a intrat în clădirea Curții de Apel. Când a revenit, inculpata Ie-a spus sus-numiților că a vorbit cu președintele completului de judecată, că în dosar este lipsă de procedură și să nu se prezinte la termenul de judecată, după care s-au întors la Câmpina.

În dosarul cauzei, următorul termen de judecată a recursului a fost fixat la data de 24 februarie 2006. În perioada scursă între cele două termene de judecată inculpata M.M.L. i-a sugerat martorei-denuntătoare R.M. să se interneze în spital pentru a obține o amânare pentru termenul din data de 24 februarie 2006. Martora-denunțătoare R.M. a ascultat sfatul inculpatei, iar la data de 20 februarie 2006 s-a internat în Spitalul Municipal Câmpina - secția de Recuperare Poiana Câmpina. După ce a primit citație pentru termenul din data de 2 4 februarie 2006, martora - denuntătoare R.M. i-a făcut cunoscut inculpatei acest fapt, iar aceasta din urmă a stabilit să procedeze tot ca la termenul anterior, astfel că, înaintea datei de 24 februarie 2006 cu o zi sau două, martorul R.N.

a mers cu autovehiculul la Spitalul Poiana Câmpina, a luat-o pe martora-denunțătoare R.M. și împreună cu aceasta au mers la domiciliul inculpatei, de unde au luat-o cu autovehiculul și au plecat împreună la Ploiești. În drum spre Ploiești martora - denunțătoare R.M. i-a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei în scopul precizat mai sus. Când au ajuns la sediul Curții de Apel Ploiești martora - denunțătoare R.M. și martorul R.N. au rămas în autovehicul, în parcare, iar inculpata M.M.L. a intrat în clădirea Curții de Apel și a mers la biroul martorei Ș.C. - judecător la instanța mai sus-menționată și președintele completului de judecată care avea spre soluționare recursul martorei-denunțătoare R. M. După ce a intrat în birou inculpata M.M.L.

a discutat mai întâi cu doamna judecător P.A. - cu care fusese colegă la Judecătoria Câmpina, după care a mers la masa de lucru a martorei Ș.C., căreia i-a înmânat cererea de amânare a judecății din partea recurentei R.M. (martor - denunțător), explicându-i verbal că recurenta este mătușa sa și că se află în imposibilitatea de a se prezenta la termenul din 24 februarie 2006, motiv pentru care a solicitat amânarea cauzei. La cererea de amânare a cauzei inculpata M.M. L. a anexat o adeverință medicală. Când a primit cererea de amânare martora Ș.C.a consemnat, din eroare, pe ea „Primit la 24 februarie 2006". Cu prilejul audierii, martora Ș.C. a declarat că este convinsă că inculpata M.M.L. a venit la ea la birou anterior datei la care a fost termenul de judecată, deoarece își amintește că în ziua respectivă sus - numita avea dosarele pe birou la studiu.

Cu privire la cererea de amânare a cauzei s-a precizat că aceasta a fost scrisă și semnată de inculpata M.M. L., având consimțământul martorei-denunțătoare R.M., aceasta din urmă dându-i adeverința medicală care a fost anexată la cerere. După ce a lăsat cererea de amânare inculpata a revenit la autovehicul și Ie-a spus martorei - denunțătoare R.M. și martorului R.N. că a vorbit cu președintele completului de judecată în vederea admiterii recursului. Inculpata nu a dat nici o sumă de bani martorei Ș.C. La termenul din data de 24 februarie 2006 cauza a fost amânată pentru data de 31 martie 2006. Î n seara zilei de 30 martie 2006, inculpata M.M.L. a luat legătura telefonic cu martora - denunțătoare R.M., pe care a anunțat-o că în dimineața zilei de 31 martie 2006, înainte de a pleca la Curtea de Apel Ploiești unde aveau termen de judecată, să treacă pe la domiciliul inculpatei pentru a le da ceva, fără să precizeze ce anume.

În dimineața zilei de 31 martie 2006 martora-denunțătoare R.M. și martorul R.N. au mers la domiciliul inculpatei M.M.L., au luat-o cu autovehiculul de acasă după care, la cererea acesteia, au mers la sediul Judecătoriei Câmpina. Când au ajuns la Judecătorie, inculpata M.M. L. a redactat o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1114/2004 a Judecătoriei Câmpina și a dat-o spre dactilografiere martorei G.S. - grefier șef al instanței. Titularul cererii de revizuire este martora-denunțătoare R.M., cererea fiind formulată cu consimțământul acesteia. După ce a fost redactată, cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. 1126/2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina, cu termen la data de 05 mai 2006. Tot în acest context martora G.S.

a redactat o cerere de eliberare a unui certificat de grefa din care să rezulte că pe rolul Judecătoriei Câmpina se află înregistrată cererea de revizuire mai sus prezentată. Tot în dimineața respectivă martora V.A. - dactilograf în cadrai aceleiași instanțe, a dactilografiat certificatul de grefa pe care inculpata M.M.L. l-a înmânat martorei- denunțătoare R.M., pentru ca aceasta să-l prezinte la Curtea de Apel Ploiești în vederea suspendării judecății recursului cu motivarea că s-a formulat cererea de revizuire a sentinței care a stat la baza executării a cărei întoarcere se solicită. Cu certificatul de grefă mai sus-menționat, martora - denunțătoare R.M. împreună cu martorul R.N. au plecat la Ploiești, au depus înscrisul în instanță, însă prin Decizia 539 din 31 martie 2006, Curtea de Apel a respins recursul sus-numitei.

Urmare respingerii recursului formulat de martora-denunțătoare M., s-a trecut la executarea sentinței civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina, sens în care, la începutul lunii iunie 2006, martora-denuntătoare R.M. a fost somată de executorul judecătoresc pentru data de 13 iunie 2006 ca termen de realizare a executării. După primirea somației, la data de 07 iunie 2006, martora- denunțătoare R.M. a căutat-o pe inculpata M.M. L. la biroul acesteia de la Judecătoria Câmpina, relatându-i ce s- a întâmplat. Inculpata M.M.L. a sfatuit-o să formuleze o contestație la executare. În acest sens, chiar în ziua respectivă, martora-denunțătoare R.M. a făcut o contestație la executare care a fost înregistrată la data de 07 iunie 2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 1952, cu termen de judecată la data de 28 iunie 2006. Martora – denunțătoare R.M.

mai avea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina din data de 31 martie 2006 o cerere de revizuire. în această cauză au fost acordate două termene de judecată, ultimul fiind la data de 23 iunie 2006. La data de 27 iunie 2006, înainte cu o zi de termenul de judecată fixat în Dosarul nr. 1952/2006 - contestație la executare, martora- denunțătoare R.M. a legătura cu inculpata M.M. L., la biroul acesteia din urmă. Cu acest prilej martora- denunțătoare R.M. i-a făcut cunoscut inculpatei faptul că în ziua următoare are termen de judecată în dosarul de contestație la executare și a rugat-o să intervină pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza să-i dea un termen mai lung și o soluție favorabilă.

Pe fondul acestei discuții inculpata M.M. L. i-a promis martorei-denunțătoare R.M. că va interveni pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza și a sfatuit-o ca la termenul din 28 iunie 2006 să depună o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă apărare. Î n acest context martora-denunțătoare a convenit cu inculpata M.M.L. să-i dea suma de 300 euro întrucât urma să intervină la judecătoarea respectivă. Inculpata M.M.L. i-a spus martorei-denunțătoare R.M. să aducă banii a doua zi, pe data de 28 iunie 2006, însă aceasta din urmă a refuzat motivând că în ziua respectivă este termen de judecată și se ferește de partea adversă. După ce a purtat această discuție cu inculpata M. M.L.,martora - denuntătoare R.M.

a sesizat D.N.A. - serviciul Teritorial Ploiești cu faptele descrise mai sus. În baza acestui denunț, D.N.A. - serviciul Teritorial Ploiești a organizat prinderea în flagrant a inculpatei M.M.L. Astfel că, la data de 29 iunie 2006, în jurul orelor 11.00, sub supravegherea echipei operative formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară, martora - denunțătoare R.M. a intrat în Judecătoria Campina și s-a îndreptat spre biroul inculpatei M. M.L. - vicepreședintele acestei instanțe. Martora - denunțătoare R.M. avea asupra ei suma de 300 euro, compusă din 06 bancnote a 50 euro, pe fiecare fiind inscripționat cuvântul „TRAFIC", și data de 29 iunie 2006, cu creion chimic, vizibil în spectru UV.

De asemenea, bancnotele au fost marcate criminalistic folosindu-se substanță chimică de culoare portocalie (a se vedea procesul - verbal de marcare, fila 52 dosar u.p). Suma de 300 euro a fost pusă la dispoziția martorei - denunțătoare R.M. de către organele de anchetă din cadrul D.N.A. - serviciul Teritorial Ploiești. În baza ordonanței procurorului șef serviciu din data de 29 iunie 2006,confirmată de Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din aceeași dată, în Dosarul nr. 4741/2006, în cauză s-a folosit tehnică de înregistrare audio - video care a fost montată pe corpul martorei - denunțătoare R.M. Când s-a apropiat de biroul inculpatei, martora-denunțătoare R.M. a fost oprită de jandarm, căruia i-a făcut cunoscută intenția sa de a intra la sus - numită.

Jandarmul s-a asigurat mai întâi că inculpata M.M.L. este singură, după care i-a permis martorei denunțătoare R.M. să intre în birou. După ce a intrat, martora-denunțătoare R.M. a purtat o scurtă discuție cu inculpata M.M.L., pe fondul căreia i-a dat suma de 300 euro, în bancnote a 50 euro. Inculpata M.M.L. i-a sugerat martorei - denunțătoare să pună banii pe o coală albă de hârtie pe care o avea în mână. După ce i-a dat banii inculpatei, martora - denunțătoare R. M. a mai purtat o scurtă discuție cu aceasta, în cele din urmă părăsind biroul. La scurt timp a intervenit echipa operativă formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară. În momentul în care echipa operativă a intrat în birou, inculpata M.M.L.

stătea la masa de lucru. Fiind întrebată dacă a primit vreo sumă de bani și unde se găsește, inculpata M.M.L. a declarat că a primit suma de 300 euro de la martora - denunțătoare R.M., iar banii se află pe masa ei de lucru. în continuare, echipa operativă a trecut la verificarea criminalistică a bancnotelor găsite pe biroul inculpatei. În urma verificării cu lampa cu lumină ultravioletă s-a constatat că pe cele șase bancnote a 50 euro fiecare era scris cuvântul „TRAFIC" și data de 29 iunie 2006, bancnotele găsite pe biroul inculpatei M.M.L. fiind aceleași cu cele consemnate în procesul - verbal de marcare (fila 67). De asemenea, au fost examinate cu lampă cu lumină ultravioletă și mâinile inculpatei, ocazie cu care s-a pus în evidență urme de culoare portocalie.

S-a reținit prin rechizitoriu că fapta inculpatei M. M.L. de a primi în calitate de vicepreședinte al Judecătoriei Campina, în perioada 03 iunie 2005 - 29 iunie 2006, în baza unei rezoluții infracționale unice, suma de 56.000.000 lei de la martora - denunțătoare R.M. pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova și pe lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele care se aflau pe rolul acestor instanțe și în care martora- denunțătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum și suma de 300 euro de la aceeași martora-denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006 aflată pe rolul Judecătoriei Campina, ca să dea un termen mai lung și o soluție favorabilă, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. ( 1) rap.

la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., s-au făcut următoarele precizări: Din definiția legală cuprinsă în art. 41 alin. (2) C. pen. a rezultat că infracțiunea continuată se caracterizează printr-o pluralitate de acte materiale (două sau mai multe acțiuni sau inacțiuni) legate între ele printr-o triplă unitate: personală - același subiect activ, psihică - aceeași rezoluție infracțională și juridică -același conținut de infracțiune. Analizând noțiunea de „rezoluție", în cazul infracțiunii continuate a fost necesar a se lua în considerare caracteristicile acesteia de a fi alcătuită din două sau mai multe acțiuni comise la intervale diferite de timp, fiecare prezentând conținutul unei infracțiuni.

Ținând seama de aceste caracteristici s-a afirmat că în cazul infracțiunii continuate prin „rezoluție unică" se înțelege voința făptuitorului de a săvârși în mod repetat (succesiv) acțiuni ce vor forma activitatea sa infracțională, precum și prevederea de ansamblu a acestei activități și a urmărilor ei factorul intelectiv). În cazul de față, la data de 03 iunie 2005, inculpata M.M.L. după ce a primit suma de 50.000.000 lei de la martora-denuntătoare R.M. a făcut următoarea afirmație: „Mă țin de aceste procese până în pânzele albe" (a se vedea proces- verbal de confruntare între martora - denunțătoare R.M. și inculpata M.M.L. și declarația martorului R. N., filele 125-130,108 -113). S-a reținut că acțiunile ulterioare inculpata M.M.

L. Ie-a făcut în materializarea acestei hotărâri. Inculpata M.M.L. a primit suma de 3.000.000 lei în două rânduri în perioada în care cauza era în recurs la Curtea de Apel Ploiești, iar suma de 300 euro a primit-o în cauza de contestație la executare a aceleiași hotărâri. În ceea ce privește celelalte condiții de unitate de subiect și pluritate de acțiuni ca cerință a textului art. 41 alin. (2) C. pen., s-a considerat că acestea sunt îndeplinite. De asemenea, în cauză s-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 deoarece, așa cum a rezultat din adresa Judecătoriei Câmpina, inculpata M. M.L. avea ca atribuție de serviciu soluționarea cauzelor penale, (..dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor).

Infracțiunea de trafic de influență săvârșită de inculpata M.M.L. s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: Declarația martorei - denunțătoare R.M.; declarația martorului R.N.; declarația martorei Ș.C.; declratia martorei D.L.; declarația martorelor G.S. și V.A. - grefier, respectiv dactilograf în cadrul Judecătoriei Câmpina; procese - verbale de confruntare; ordinul de plată din 03 iunie 2005 al B.C.R. - sucursala Câmpina; cererea de apel formulată de martora - denunțătoare R.M. împotriva Deciziei civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina; cererea de amânare a cauzei scrisă de inculpată și depusă de aceasta la Curtea de Apel Ploiești; procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante; planșa fotografică privind constatarea infracțiunii flagrante; proces - verbal de certificare a convorbirilor ambientale purtate la data de 29 iunie 2006 între martora - denunțătoare R.M.

și inculpata M.M.L. în biroul acesteia din urmă. La data de 29 iunie 2006, prin rezoluția procurorului, în cauză s- a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata M. M.L. pentru infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și tot la data de 29 iunie 2006 față de aceeași persoană a fost pusă în mișcare acțiunea penală în legătură cu aceeași infracțiune. La data de 29 iunie 2006 față de inculpata M.M. L. a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore. Prin Hotărârea nr. 231 din 30 iunie 2006, secția pentru Judecători a C.S.M., în baza art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 rap. la art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 a hotărât încuviințarea arestării preventive a inculpatei.

La data de 30 iunie 2006 prin încheierea din Dosarul nr. 4742/2006, Curtea de Apel Ploiești a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 15 zile măsură ce a fost prelungită ulterior. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 10 iulie 2006 sub nr. 4973/42/2006. Prin încheierea nr. 7200 din 11 decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis cererea formulată de inculpata M.M.L. și a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Suceava, menținându-se actele îndeplinite la Curtea de Apel Ploiești. La Curtea de Apel Ploiești a fost audiată inculpata M. M.L. (filele 92 și 127), martora denunțătoare R.M. (fila 95), precum și martorii R.N.

(fila 109), V.A. (fila 113), G.S. (fila 114), Ș.C. (fila 172), D. L. (fila 173) și C.M. (fila 191). Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 9 ianuarie 2007. La această instanță au fost audiați martorii A.V. (fila 135), M.V. (fila 185), V.V. (fila 204), a fost vizionat în ședință publică CD-ul care cuprindea înregistrarea audio - video a dialogului purtat între denunțătoarea R.M. și inculpata M.M.L. și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate a acestor înregistrări la I.N.E.C. București. Din declarațiile inculpatei a rezultat, în esență, că aceasta se consideră nevinovată deoarece ajutorul dat martorei denunțătoare nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Prin cererile făcute în numele acesteia, pe care de altfel și Ie-a însușit, nu a încercat să-i faciliteze obținerea unei soluții favorabile ci a îndrumat-o în legătură cu drepturile pe care legea i le conferă în exercitarea căilor de atac. A mai arătat inculpata că o cunoștea pe martoră de foarte mulți ani, că i-a solicitat ajutorul în legătură cu mama sa care avea nevoie de îngrijire specială și a considerat că are o obligație morală față de ea în sensul de a-i face cererile de acordare a unor termene de judecată. Martora R.M. nu i-a cerut niciodată să-i obțină soluții favorabile, ci doar termene cât mai lungi pentru a face rost de bani în vederea achitării sultei. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele: Prin denunțul înregistrat la Parchetul Național Anticorupție -serviciul Anticorupție Ploiești la data de 27 iunie 2006, denunțătoarea R.M.

a arătat că în cursul anului 1997 a formulat o acțiune civilă de ieșire din indiviziune la Judecătoria Câmpina împotriva pârâților C.V. și C.E. Prin sentința nr. 3550 din 10 decembrie 1999 a fost admisă în parte acțiunea, iar apelul și recursul promovat de partea adversă au fost respinse. La data de 12 martie 2002 sentința civilă a fost pusă în executare. În cursul anului 2003 Procurorul General a formulat recurs în anulare care a fost admis, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. În rejudecare, s-a format Dosarul 3045/RCSJ/2003 care a avut ca obiect acțiunea civilă de ieșire din indiviziune. Prin sentința civilă nr. 1114 din 24 mai 2004 acțiunea a fost respinsă iar apelul a fost de asemenea, respins, ca nefondat.

La sfârșitul lunii mai 2004, după ce a primit hotărârea, în aceeași zi, a mers în audiență la președinta judecătoriei Câmpina căreia i-a făcut cunoscut că este nemulțumită de soluția dată de doamna judecător D. și că hotărârea a fost dată împotriva sa întrucât a intervenit doamna M.M. La începutul anului 2005 numiții C.V. și C. E. au formulat acțiune civilă la Judecătoria Câmpina în care au solicitat întoarcerea executării silite. Î n acest context, la începutul anului 2005 a luat legătura telefonic cu mama inculpatei căreia i-a reproșat că fiica ei a intervenit împotriva martorei. Toate aceste aspecte au fost dovedite cu hotărârile civile depuse la dosarul de urmărire penală începând cu fila 137. După rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii civile prin sentința civilă nr. 1114 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Câmpina denunțătoarea a luat legătura telefonic cu mama inculpatei căreia i s-a plâns că a pierdut procesul din cauza inculpatei.

Această situație a rezultat din coroborarea declarațiilor denunțătoarei date atât la urmărirea penală cât și în instanță cu declarațiile inculpatei. Afirmația că denunțătoarea i-a trimis o scrisoare inculpatei și aceasta a sunat-o chemând-o cu toate hotărârile judecătorești nu a fost dovedită cu niciun mijloc de probă. Singurul care a confirmat acesta situație, descrisă în denunț, este martorul R.N., soțul denunțătoarei, însă declarația acestuia a fost considerată subiectivă atâta timp cât nu a fost însoțită de o dovadă că acea scrisoare s-a expediat sau de un listing al convorbirilor telefonice. Cu certitudine s-a stabilit însă faptul că martorul R.N. s-a prezentat în audiență la inculpată, care avea și calitatea de vicepreședinte al Judecătoriei Câmpina, fiind nemulțumit de hotărârea civilă pronunțată de doamna judecător D.E.

care i-a respins acțiunea de ieșire din indiviziune. În acest context, inculpata, care cunoștea familia R. din alte împrejurări (martora R.M. a lucrat la Cooperativa Arta Casnică Breaza, împreună cu mama inculpatei, a ajutat-o pe inculpată la diverse treburi casnice și parastase) - situație confirmată atât de inculpată, cât și de denunțătoare - i-a cerut martorului să o trimită pe soția lui pentru a discuta în legătură cu ceea ce trebuia făcut în continuare. Faptul că inculpata a purtat discuții pe această temă a rezultat din acțiunile și cererile pe care Ie-a făcut în numele martorei denunțătoare, respectiv cererea de apel (f. 312), cererea de amânare a cauzei depusă de inculpată la dosarul din recurs cu termen la 24 februarie 2006,- situație ce a fost confirmată de martora Ș. C., cererea de revizuire, dactilografiată de martora G. S. - grefier (f. 114), certificatul de grefa întocmit pentru martora denunțătoare de grefiera V.A.

(f. 113) la cererea inculpatei. Martora R.M. a arătat în denunțul său că la prima întâlnire cu inculpata ce a avut loc în biroul acesteia i-a afirmat că în hotărâri sunt multe nereguli și trebuie mulți bani pentru a se rejudeca acele cauze, fără a preciza ce sumă. Totodată, a afirmat că inculpata i-a cerut să-i aducă o sumă de bani pentru că știe ea ce are de făcut. Această susținere a fost reținută ca atare în rechizitoriu și coroborată cu ordinul de plată din care a rezultat că martora a lichidat un cont pe care îl avea la B.C.R. în valoare de 53.433,300 lei (f. 135-136 urmărire penală), faptă ce a constituit primul act material a infracțiunii dedusă judecății. Î n urma analizării lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că acest act material nu a fost dovedit.

Astfel, în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată, potrivit art. 62 C. proc. pen., să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se, conform art. 63 din același cod, în urma examinării tuturor probelor administrate. De asemenea, potrivit art. 5 C. proc. pen., orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune. în conformitate cu art. 66 alin. (2) C. proc. pen., când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție. S-a mai arătat că, atunci când în urma administrării probelor se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului. În consecință, instanța trebuie să dovedească, fără echivoc, vinovăția inculpatului deoarece dubiile existente se interpretează în favoarea acestuia. Astfel că, Curtea a constatat că deși există dovada lichidării de către martoră a contului în valoare de 53.433 lei (fila 135 u.p.), singurul care a confirmat că acești bani au fost dați inculpatei este soțul denunțătoarei, R.N., a cărui declarație a fost considerată subiectivă, luînd în considerare și faptul că cei doi soți au avut convingerea că au pierdut procesul pentru că inculpata ar fi intervenit împotriva lor (fila 29 verso u.p.).

Mai mult, ei considerau că au muncit pentru familia inculpatei fără a fi plătiți, starea de ură împotriva acesteia fiind evidentă. Deși martora R.M. a afirmat că banii i-a înmânat inculpatei în biroul acesteia și că i s-a cerut buletinul la intrarea în instituție, la dosar nu a existat nicio probă că ea ar fi fost în ziua de 3 iunie la instanță, în nici un registru nu s-a consemnat prezența ei acolo, nici un grefier nu a confirmat întâlnirea dintre cele două în ziua de 03 iunie 2005. Mai mult, din declarațiile martorei R.M. (fila 96) a reieșit că s-a sfătuit cu o parte dintre moștenitori și a ajuns la concluzia că trebuie să scoată bani din bancă. în cauză însă nu s-a făcut nicio dovadă că acești moștenitori ar fi avut cunoștință de demersurile denunțătoarei.

Nici din procesul verbal de înregistrae a convorbirilor dintre inculpată și denunțătoare la data de 29 iunie 2006 nu a rezultat că anterior s-ar mai fi dat vreo sumă de bani. Instanța nu a reținut însă nici apărarea inculpatei în sensul că martora R. fiind internată în perioada 20 februarie 2006 - 01 martie 2006 nu putea să o însoțească la Curtea de Apel Ploiești, deoarece din declarația martorei D.L. a rezultat că bolnavii puteau părăsi spitalul fără acordul medicului întrucât nu aveau asigurată paza. De asemenea, s-a reținut în rechizitoriu că după respingerea apelului în Dosarul nr. 6285/2005 al Tribunalului Prahova, inculpata ar fi pretins și primit suma de 6.000.000 lei vechi pentru a interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Ploiești în vederea admiterii recursului.

Nici acest act material nu a putut fi reținut de instanță întrucât, ca și în situația anterioară doar soțul denuntătorei este cel care a susținut înmânarea banilor de către aceasta. Chiar dacă la dosar au existat dovezi privind depunerea de către inculpată, în numele denunțătoarei, a unei cereri de amânare a judecării recursului, această situație, nu s-a coroborat cu probe certe de vinovăție, astfel încât nu s-a putut forma convingerea că inculpata a primit acele sume de bani. În consecință, Curtea a constatat că în ce privește actele materiale constând în înmânarea sumei totale de 56 milioane lei vechi nu au fost dovedite fără echivoc, prezumția de vinovăție a inculpatei nu a fost înlăturată, iar dubiile existente s-au interpretat în favoarea acesteia.

Instanța nu a reținut însă nici apărarea inculpatei în sensul că denuntătoarea a lichidat un cont și a depus banii în aceeași zi în alt cont pe numele ei, cu motivarea că din extrasul depus de inculpată (fila 521) au rezultat toate operațiile pe care martora R.M. le-a făcut în perioada 1 iunie 2005 - 30 iunie 2005,de respectiv constituirea unui depozit de 34 milioane lei vechi, aspect confirmat și de convenția de depozit de la fila 136 ds. u.p., precum și lichidarea unui cont în valoarei de 53.443.297 lei vechi. Nu a rezultat din acest extras că martora ar fi constituit în aceeași zi un alt depozit cu acești bani. Cu privire la actul material din data de 29 iunie 2006, Curtea a coroborat declarațiile denunțătoarei cu procesul verbal de constatarea infracțiunii flagrante, planșa foto privind constatarea infracțiunii flagrante, procesul verbal de certificare a convorbirilor ambientale purtate între martora denunțătoare R.M.

și inculpată în biroul acesteia și raportul de expertiză efectuat de I.N.E.C. București, și a reținut vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin (1), (3) din Legea 78/2000, având în vedere calitatea inculpatei de judecător care instrumenta cauze penale. Astfel, elementul material al infracțiunii de trafic de influență constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori în acceptarea de promisiuni sau daruri. A primi bani sau alte foloase înseamnă preluarea de către inculpat a unei sume de bani. Pentru existenta infracțiunii mai este necesar ca inculpatul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar.

Nu interesează dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcționarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influență. Este suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. Ceea ce interesează este ca influența reală sau presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției. Prevalându-se de o influență reală sau presupusă asupra funcționarului, inculpatul trebuie să promită că va interveni la acel funcționar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atibutiile sale de serviciu. Pentru existenta infracțiunii de trafic de influentă mai este necesar ca inculpatul să primească, să pretindă banii sau alte foloase.ori să accepte promisiuni înainte ca funcționarul asupra căruia are sau a lăsat să creadă că are influență să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenției.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului este prevăzută sub forma intenției directe. Inculpatul își dă seama și vrea să trafice influența sa reală sau presupusă asupra unui funcționar, prevăzând și dorind urmarea faptei, adică starea de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu. Latura subiectivă a infracțiunii include și scopul determinării funcționarului să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Nu este necesar ca acest scop să fie efectiv realizat, fiind suficient ca inculpatul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii sau pretinderii folosului ori în momentul acceptării promisiunii sau a darului.

În speță, din lucrările dosarului a rezultat că după respingerea recursului formulat de martora - denunțătoare R.M., împotriva hotărârii prin care s-a respins acțiunea de ieșire din indiviziune, s-a trecut la executarea sentinței civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina, având ca obiect întoarcerea executării. La începutul lunii iunie 2006, martora - denuntătoare R.M. a fost somată de executorul judecătoresc pentru data de 13 iunie 2006 ca termen de realizare a executării. După primirea somației, martora - denunțătoare R.M. a căutat-o pe inculpata M.M.L. la biroul acesteia de la Judecătoria Campina, relatându-i ce s-a întâmplat. Inculpata M.M.L. a sfătuit-o să formuleze o contestație la executare.

În acest sens, la 07 iunie 2006, martora - denunțătoare R. M. a făcut o contestație la executare care a fost înregistrată la aceeași dată pe rolul Judecătoriei Campina sub nr. 1952, cu termen de judecată la data de 28 iunie 2006. Pe rolul Judecătoriei Campina martora - denunțătoare R. M. mai avea înregistrată din data de 31 martie 2006 o cerere de revizuire în care s-au acordat două termene de judecată, ultimul fiind la data de 23 iunie 2006. La data de 27 iunie 2006, înainte cu o zi de termenul de judecată fixat în Dosarul nr. 1952/2006 - contestație la executare, martora - denunțătoare R.M. a luat legătura cu inculpata M. M.L., la biroul acesteia din urmă și i-a făcut cunoscut că în ziua următoare are termen de judecată în dosarul de contestație la executare rugând-o să intervină pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza să-i dea un termen mai lung și o soluție favorabilă.

Pe fondul acestei discuții inculpata M.M.L. a sfatuit-o ca la termenul din 28 iunie 2006 să depună o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare. Î n acest context martora-denunțătoare a convenit cu inculpata M.M.L. să-i dea suma de 300 euro întrucât urma să intervină la judecătoarea respectivă. După ce a purtat această discuție cu inculpata M. M.L., martora - denuntătoare R.M. a sesizat D.N.A. - serviciul Teritorial Ploiești cu faptele descrise mai sus. În baza acestui denunț, D.N.A. - serviciul Teritorial Ploiești a organizat prinderea în flagrant a inculpatei M.M.L. Astfel că, la data de 29 iunie 2006, în jurul orelor 11.00, sub supravegherea echipei operative formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară, martora - denunțătoare R.M.

a intrat în Judecătoria Câmpina și s-a îndreptat spre biroul inculpatei M. M.L. - vicepreședintele acestei instanțe. Martora - denunțătoare R.M. avea asupra ei suma de 300 euro, compusă din 06 bancnote a 50 euro, pe fiecare fiind inscripționat cuvântul „TRAFIC" și data de 29 iunie 2006, cu creion chimic, vizibil în spectru UV. De asemenea, bancnotele au fost marcate criminalistic folosindu-se substanță chimică de culoare portocalie (procesul-verbal de marcare, fila 52). Suma de 300 euro a fost pusă la dispoziția martorei - denunțătoare R.M. de către organele de anchetă din cadrul D.N.A. - serviciul Teritorial Ploiești. În baza ordonanței procurorului șef serviciu din data de 29 iunie 2006, confirmată de Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din aceeași dată, în Dosarul nr. 4741/2006, în cauză s-a folosit tehnică de înregistrare audio - video care a fost montată pe corpul martorei - denunțătoare R.M.

Când s-a apropiat de biroul inculpatei, martora - denunțătoare R.M. a fost oprită de jandarm, căruia i-a făcut cunoscută intenția sa de a intra la susnumită. Jandarmul s-a asigurat mai întâi că inculpata M.M.L. este singură, după care i-a permis martorei denunțătoare R.M. să intre în birou. După ce a intrat, martora-denunțătoare R.M. a purtat o scurtă discuție cu inculpata M.M.L., pe fondul căreia i-a dat suma de 300 euro, în bancnote a 50 euro. Inculpata M.M.L. i-a sugerat martorei - denunțătoare să pună banii pe o coală albă de hârtie pe care o avea în mână. După ce i-a dat banii inculpatei, martora - denunțătoare R. M. a mai purtat o scurtă discuție cu aceasta, în cele din urmă părăsind biroul.

La scurt timp a intervenit echipa operativă formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară. în momentul în care echipa operativă a intrat în birou, inculpata M.M.L. stătea la masa de lucru. Fiind întrebată dacă a primit vreo sumă de bani și unde se găsește, inculpata M.M.L. a declarat că a primit suma de 300 euro de la martora - denunțătoare R.M., iar banii se află pe masa ei de lucru. Echipa operativă a trecut la verificarea criminalistică a bancnotelor găsite pe biroul inculpatei. În urma verificării cu lampa cu lumină ultravioletă s-a constatat că pe cele șase bancnote a 50 euro fiecare era scris cuvântul „TRAFIC" și data de 29 iunie 2006. Bancnotele găsite pe biroul inculpatei fiind aceleași cu cele consemnate în procesul - verbal de marcare de la fila 67. De asemenea, au fost examinate cu lampa cu lumină ultravioletă și mâinile inculpatei, ocazie cu care s-au pus în evidență urme de culoare portocalie.

La cererea inculpateijn temeiul art. 91 6 C. proc. pen., s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a înregistării audio - video privind convorbirile ambientale purtate de inculpată cu martora - denunțătoare la data de 29 iunie 2006. Potrivit concluziilor raportului de expertiză analiza înregistrării audio - video nu a evidențiat prezența de întreruperi, ștersături, adăugiri, modificări sau alte intervenții în sensul falsificării sau contrafacerii acesteia. După filtrarea zgomotelor din mediul ambiant și după separarea vocilor s-a stabilit că replica inculpatei „la-ți-i domnule, ca să-l pui ăă..să-l ai pentru plată" din procesul verbal este:„la-ți-i domnule, ca să-i pui ăă..să-i ai pentru plata sumei", iar replica „Ea nu cere prea mulți bani" este „Ea cere prea mult". Chiar și cu aceste diferențe nu poate fi veridică apărarea inculpatei în sensul că discuția era cu privire la salariul pe care l-ar fi cerut o femeie ca să stea cu mama ei care era bolnavă.

Aceasta întrucât din întregul dialog (fila 83 și următoarele din ds. de urmărire penală) a rezultat că este vorba de dosarul „cu executarea" în care inculpata i-a spus denunțătoarei că o ajută. Din convorbire a rezultat chiar termenul pe care martora-denunțătoare îl va primi, respectiv 12 iulie, precum și că după această dată va mai primi un termen. Față de materialul probator administrat instanța a reținut că fapta inculpatei M.M.L. de a primi la data de 29 iunie 2006 suma de 300 de euro de la martora denunțătoare R. M. pentru a interveni pe lângă judecătoarea care instrumenta dosarul numărul 1952/2006 al Judecătoriei Câmpina pentru a da un termen mai lung și o soluție favorabilă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. ( 1), (3) din Legea 78/2000, săvârșită sub forma intenției directe. Î n temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu în sensul că a înlăturat actele materiale din data de 03 iunie 2005, 03 și 24 februarie 2006 pentru motivele mai sus arătate. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurarea că inculpata era judecător, iar prin statutul său era chemată să aplice corect legea, să apere supremația și valorile ei și să nu faciliteze obținerea unei soluții de către anumite persoane altfel decât prevede legea.

De asemenea, s-a avut în vedere pericolul social pe care îl prezintă infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, persoana inculpatei, care era cunoscută cu o conduită profesională bună, a fost evaluată cu calificativul foarte bine, având o vechime în magistratură de peste 25 de ani, a dat dovadă de obiectivitate și imparțialitate în exercitarea funcției, a manife