ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4015/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4015/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 16 aprilie 2009

Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, a hotărât

condamnarea inculpatei M.M.L.,

fiica lui V. și M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.

de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr.

78/2000,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic

de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr

78/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2)

C. pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71

C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev.

de art. 64

lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. a suspendat

condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul

art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea

pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei

principale.

A pus în vedere

inculpatei disp. art. 83 C. pen. A dedus

reținerea și arestarea preventivă de la 29 iunie 2006 la 16 noiembrie

2006 și a menținut măsura obligării de a

nu părăsi țara dispusă prin

Decizia

6750/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A obligat

inculpata să plătească statului suma de 2.000 lei

cheltuieli

judiciare.

În fapt s-au reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă înalta Curte de

Casație și Justiție –

D.N.A. - Serviciul Teritorial

Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatei M.

M.L. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 7 alin. (

1), (3)

din Legea nr.

78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

constând în aceea că: în

baza unei

rezoluții infracționale unice, în perioada 03 iunie 2005 -

29 iunie 2006, în calitate de vicepreședinte la

Judecătoria Câmpina, a

primit suma

de 56.000.000 lei de la martora - denunțătoare R.

M. pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului

Prahova și pe lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești în

vederea admiterii apelului, respectiv recursului

în dosarele care se

aflau pe rolul instanței și în care martora -

denunțătoare avea

calitatea de apelant,

respectiv recurent, precum și suma de 300 euro

de la aceeași martoră - denunțătoare pentru a interveni pe lângă

judecătorul

care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006 aflate pe

rolul Judecătoriei Câmpina, ca să dea un termen mai lung și o soluție

favorabilă.

Inculpata

M.M.L. avea calitatea de judecător

la Judecătoria Câmpina, iar prin Hotărârea nr. 6 a C.S.

M. din mai 2003 a fost investită cu funcția de

vicepreședinte al acestei instanțe, începând cu ta de 01 iunie 2003.

În această calitate, inculpata M.M.L., în

cursul anilor 2005 și 2006 avea ca atribuții de serviciu judecarea cauzelor

penale.

La data de 27

iunie 2006, martora-denuntătoare R.M. a

sesizat D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești cu

faptul

că, în urma unei discuții pe care a avut-o cu inculpata

M.M.L. în dimineața zilei respective, a convenit cu

aceasta să-i dea suma de 300 euro, pe care urma

să i-o mită la data

de 29 iunie 2006, pentru a interveni pe lângă

judecătorul care instrumentează cauza civilă nr. 1952/2006, aflată pe rolul

Judecătoriei Câmpina și în care denunțătoarea avea

calitatea de

reclamant, pentru a-i

da un termen mai lung și o soluție favorabilă.

Tot în

acest denunț, martora-denunțătoare a mai sesizat faptul că, la data de 3 iunie 2005

i-a dat inculpatei M.M.L.

suma

de 50.000.000 lei, pentru a interveni pe lângă judecători din

cadrul Tribunalul Prahova care instrumentau Dosarul civil nr.

6285/2005, în vederea admiterii apelului, iar la

începutul anului 2006,

inculpata a

mai primit de la denunțătoare suma de 3.000.000 lei, în

două rânduri, în

total suma de 6.000.000 lei pentru a interveni pe

lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești care instrumentau

Dosarul civil nr. 623/2005, în vederea admiterii

recursului.

Începând cu anul 1998 martora-denunțătoare R.

M. a formulat la Judecătoria Câmpina o acțiune

civilă având ca

obiect ieșirea din indiviziune asupra a mai multor

terenuri și a unei case de locuit situate pe raza localității Breaza, județul

Prahova. Inițial, prin sentința civilă nr. 3350/1999 a Judecătoriei Câmpina

acțiunea a fost admisă așa cum a fost formulată de martora-denunțătoare R.M.

Sentința civilă a rămas definitivă și

ulterior,

în cursul anului 2002, a fost pusă în executare.

Urmare

recursului în anulare formulat de Procurorul general al

României, sentința civilă mai sus-mentionată a

fost casată de Curtea

Supremă de Justiție, iar după

rejudecare acțiunea martorei-denunțătoare fiind respinsă prin sentința civilă nr.

114/2004 a Judecătoriei Câmpina.

Întrucât

prima sentință nr. 3350/1999 a Judecătoriei Câmpina

a fost

pusă în executare, partea adversă a formulat cerere de

întoarcere a executării - înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr.

828/2005.

Această cerere de întoarcere a executării a fost admisă prin sentința civilă

nr. 868 din 21 aprilie 2005.

În acest

context - în care acțiunea civilă i-a fost respinsă, părții adverse i-a fost

admisă cererea de întoarcere a executării, iar

martora-denunțătoare

R.M. a luat legătura cu inculpata

M.M.L.,

prin intermediul mamei acesteia din urmă.

Martora-denunțătoare R.M. și inculpata M.

M.L. se cunoșteau, inculpata fiind cea care a

pronunțat

sentința civilă nr. 3350/1999 prin care a fost admisă acțiunea

de ieșire din indiviziune.

În fapt,

la sfârșitul lunii mai 2005 inculpata M.M.

L. a luat legătura telefonic cu

martora-denunțătoare R.M.

și a chemat-o la biroul său cu

toate hotărârile pronunțate în cauza

care

privea acțiunea de ieșire din indiviziune. După ce a avut această

discuție telefonică cu inculpata,

martora-denunțătoare R.M. a

convenit

cu soțul acesteia-martorul R.N., să meargă el la

biroul inculpatei

pentru a-i prezenta hotărârile.

Martorul R.N. a

mers la biroul inculpatei M.M.L., i-a prezentat hotărârile, însă aceasta, după

ce a citit

una din sentințe, i-a spus martorului că vrea

să discute cu soția acestuia.

În baza acestei

înțelegeri, la câteva zile, martora-denunțătoare

R.M., împreună cu soțul acesteia-martorul R.N.,

au

mers la sediul Judecătoriei Câmpina. Martorul R.N. a

rămas afară, iar martora-denunțătoare R.M. a mers

în biroul

inculpatei M.M.L.

Cu acest prilej, inculpata i-a cerut

martorei-denunțătoare

hotărârile

judecătorești pronunțate în cauză și a întrebat-o de ce nu a apelat la ea mai

demult. în timp ce inculpata citea hotărârile, martora-

denunțătoare a

întrebat-o cum de a fost posibilă întoarcerea

executării.

Ca răspuns la întrebarea martorei-denunțătoare, inculpata

M.M.L. a afirmat că a sesizat multe nereguli în

cuprinsul hotărârilor judecătorești, însă problemele

sunt multe și grele și că trebuie mulți bani să se rejudece aceste procese,

sfătuind-o să

declare apel.

Martora-denunțătoare

R.M. a întrebat-o pe inculpată de câți bani este nevoie, însă aceasta nu a

precizat o sumă, dar i-a spus să-i aducă banii, că știe ea ce are de făcut cu

ei. Totodată inculpata a

precizat să-i aducă banii la

birou și după orele 14,00. La sfârșitul

discuției

martora-denunțătoare i-a spus inculpatei că o să mai treacă

pe la ea.

După ce a ieșit

din biroul inculpatei, martora-denunțătoare i-a

făcut cunoscut martorului R.N. conținutul

discuției pe care a

avut-o cu

inculpata. Inițial, martorul R.N. nu a fost de acord

să dea bani inculpatei, însă în cele din urmă a

acceptat și împreună

cu martora-denuntătoare au convenit

să-i dea suma de 50.000.000 lei vechi.

Astfel, la data de 03 iunie 2005,

martora-denunțătoare R.M. și martorul R.N. au mers la B.C.R. - sucursala

Câmpina, de unde au scos suma de 53.443.297 lei

(filele 135, 136).

Din această sumă, 50.000.000 lei au hotărât să-i dea

inculpatei, iar

cu diferența de 3.400.000

lei, martora-denuntătoare intenționa să

plătească niște datorii.

După ce au luat banii de la bancă, în aceeași

zi, martora-denunțătoare R.M. și martorul R.N. au mers la

sediul Judecătoriei Câmpina, unde au ajuns în

jurul orelor 14.00.

Martora-denunțătoare R.M. și martorul R.N. au

intrat împreună în biroul inculpatei, aceasta i-a

invitat să ia loc pe

canapea și după

o scurtă discuție introductivă, martora-denunțătoare

i-a spus inculpatei

că a venit să-i aducă suma de 50.000.000 lei

pentru

a o ajuta în dosarul civil de întoarcere a executării.

După ce i-a făcut cunoscut acest fapt,

martora-denunțătoare a scos

suma de

50.000.000 lei din geantă, compusă din bancnote a 500.000

lei și i-a

dat-o inculpatei care, după ce a numărat banii, i-a pus în geanta sa.

În continuarea

discuției inculpata M.M.L. le-

a

promis martorei-denunțătoare R.M. și martorului R.

N. că va interveni pe lângă magistrați de la

Tribunalul Prahova

pentru a le admite apelul.

Î

n acest context, inculpata a folosit

expresia: "Mă țin de acest proces până în

pânzele albe" (a se vedea

procesul

- verbal de confruntare dintre inculpata M.M.

L. și martora-denunțătoare R.M., declarația martorului

R.N.,

filele 125 -130, 108 -113).

Tot cu acest prilej, inculpata M.M.L. a

redactat o cerere de apel pe care a dactilografiat-o la sediul

Judecătoriei Câmpina în numele

martorei-denunțătoare R.M.

După ce a

dactilografiat cererea de apel, inculpata M.M.

L. a pus rezoluția de primire a cererii cu data de 03 iunie 2005 și

mențiunea „Se va opera și înainta la Tribunalul Prahova în apel" (fila

312). Apelul în discuție era îndreptat împotriva

sentinței civile nr.

868 din 21

aprilie 2005 a Judecătoriei Câmpina, prin care fusese admisă

acțiunea de întoarcere a executării formulată de

partea adversă.

Inculpata M.M.L. a redactat și dactilografiat

cererea de apel având consimțământul

martorei-denunțătoare R.

M. și a martorului R.N.

După ce

i-a dat banii inculpatei, martora - denunțătoare R.

M., împreună cu martorul R.N. au părăsit biroul.

Apelul formulat

de martora-denunțătoare R.M. a fost

înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 6285/2005.

Când a

primit citație de la Tribunalul Prahova, cu o zi înaintea

termenelor

de judecată, martora-denunțătoare R.M.

împreună

cu martorul R.N., au luat legătura din nou cu

inculpata M.M.L., mergând la biroul acesteia de la

Judecătoria Câmpina. Sus-numiții i-au făcut

cunoscut inculpatei că au

primit citație de la Tribunalul Prahova și au

întrebat-o cum să

procedeze. Inculpata M.M.L.

Ie-a spus să meargă

liniștiți la proces, că le va fi admis apelul,

întrucât a intervenit pe lângă o judecătoare care face parte din completul de

judecată. Făcând referire la această judecătoare, inculpata Ie-a spus sus-

numiților că aceasta are părul legat într-o coadă

la spate.

La data de 03 noiembrie 2005, prin Decizia civilă

nr. 772/2005 în

Dosarul nr. 6285/2005 al

Tribunalului Prahova, apelul martorei -

denunțătoare a fost respins. După ce au primit comunicarea de la

Tribunalul Prahova, martora-denunțătoare R.M. împreună

cu

martorul R.N., au luat legătura cu inculpata M.

M.L., căreia i-au spus că Ie-a fost respins

apelul. Cu acest prilej inculpata Ie-a spus sus-numiților că nu i-a putut ajuta

deoarece

din completul care a judecat apelul a făcut parte o judecătoare

al

cărei soț este procuror și că: „Nu a

vrut să o știe procuratura".

Inculpata M.M.L. a

făcut referire la doamna judecător T.R., al cărei soț este prim procuror la

Parchetul

de pe lângă

Tribunalul Prahova – T.L. (a se vedea fila 156).

Tot în

acest context, inculpata M.M.L. Ie-a promis sus-numiților că îi va ajuta la

Curtea de Apel Ploiești, sens în

care i-a sfătuit să declare recurs. Martora - denunțătoare R.M.

a ascultat sfaturile inculpatei, drept

pentru care a declarat recurs

împotriva

Deciziei civile nr. 772/2005 a Tribunalului Prahova.

Urmare

recursului formulat de martora-denuntătoare R.M. la

Curtea de Apel Ploiești s-a format Dosarul civil

nr. 263/2006 cu prim

termen

de judecată la data de 03 februarie 2006. După ce a primit citație de

la Curtea de Apel Ploiești

martora-denunțătoare R.M. a luat legătura cu inculpata M.M.L., căreia i-a

prezentat citația. Cu acest prilej inculpata M.M.L. i-a spus

martorei-denuntătoare R.M. ca, înainte cu două zile de data

termenelor de judecată, să o anunțe, întrucât vrea să meargă cu ea la

Ploiești, la Curtea de Apel, pentru a discuta cu judecătorii din

complet în vederea admiterii recursului. Totodată

inculpata M.

M.L. i-a spus martorei-denuntătoare R.M. să ia

bani la ea, ca să dea o „atenție"

judecătorilor de la Curte.

În baza acestei înțelegeri, cu o zi sau două

înaintea

termenelor de judecată, de

dimineață, martora-denunțătoare R.M. împreună cu soțul acesteia – R.N., cu

autovehiculul

condus de acesta din urmă, au mers la domiciliul

inculpatei M.M.L., au luat-o de acasă și au plecat spre Ploiești.

În drum

spre Ploiești, martora-denunțătoare R.M. i-a

spus inculpatei M.M.L. că are la ea suma de

10.000.000 lei, după care ia dat plicul în

care avea banii. Inculpata a

luat

din plic suma de 3.000.000 lei, iar diferența a restituit-o martorei-

denuntătoare R.M., spunându-i să o păstreze pentru termenele următoare.

Când au ajuns la Curtea de Apel Ploiești

martora-

denunțătoare R.M. și martorul au

rămas în autovehicul, în

parcare,

iar inculpata M.M.L. a intrat în clădirea

Curții de Apel. Când a revenit, inculpata Ie-a spus sus-numiților că a

vorbit cu președintele completului de judecată, că în dosar este lipsă

de procedură și să nu se prezinte la termenul de

judecată, după care

s-au întors la Câmpina.

În dosarul cauzei,

următorul termen de judecată a recursului a

fost fixat la

data de 24 februarie 2006.

În perioada scursă între cele două

termene de judecată

inculpata M.M.L. i-a

sugerat martorei-denuntătoare

R.M. să se interneze în spital pentru a

obține o amânare pentru termenul din data de 24 februarie 2006. Martora-denunțătoare

R.M. a ascultat sfatul inculpatei, iar la

data de 20 februarie 2006 s-a internat în Spitalul Municipal Câmpina - secția

de Recuperare Poiana

Câmpina. După ce a primit citație pentru termenul

din data de 2

4 februarie 2006, martora - denuntătoare

R.M. i-a făcut cunoscut inculpatei acest fapt, iar aceasta din urmă a stabilit

să procedeze tot

ca la termenul

anterior, astfel că, înaintea datei de 24 februarie 2006 cu o zi sau două,

martorul R.N. a mers cu autovehiculul la Spitalul

Poiana Câmpina, a luat-o pe martora-denunțătoare

R.M. și

împreună cu aceasta au mers la domiciliul inculpatei, de unde au

luat-o cu autovehiculul și au plecat

împreună la Ploiești.

În drum spre

Ploiești martora - denunțătoare R.M. i-a

dat inculpatei suma de 3.000.000 lei în scopul precizat mai sus. Când

au ajuns la sediul Curții de Apel Ploiești

martora - denunțătoare R.M. și martorul R.N. au rămas în autovehicul, în

parcare,

iar inculpata M.M.L.

a intrat în clădirea Curții de

Apel și a mers la biroul

martorei Ș.C. - judecător la

instanța mai

sus-menționată și președintele completului de judecată

care avea spre soluționare recursul

martorei-denunțătoare R.

M.

După ce a intrat

în birou inculpata M.M.L. a

discutat

mai întâi cu doamna judecător P.A. - cu care fusese

colegă la Judecătoria Câmpina, după care a mers

la masa de lucru a martorei Ș.C., căreia i-a înmânat cererea de amânare a

judecății din partea recurentei R.M. (martor

- denunțător),

explicându-i

verbal că recurenta este mătușa sa și că se află în

imposibilitatea de a se prezenta la termenul din

24 februarie 2006, motiv

pentru care a solicitat amânarea

cauzei.

La cererea de

amânare a cauzei inculpata M.M.

L.

a anexat o adeverință medicală. Când a primit cererea de

amânare martora Ș.C.a consemnat, din eroare, pe ea

„Primit la 24 februarie 2006".

Cu prilejul audierii, martora Ș.C. a declarat

că

este convinsă că inculpata M.M.L. a venit

la ea la

birou anterior datei la care

a fost termenul de judecată, deoarece își

amintește că în ziua respectivă sus - numita avea dosarele pe birou la

studiu.

Cu privire la

cererea de amânare a cauzei s-a precizat că

aceasta a fost

scrisă și semnată de inculpata M.M.

L., având

consimțământul martorei-denunțătoare R.M.,

aceasta din urmă dându-i adeverința medicală care a fost anexată la

cerere.

După ce a

lăsat cererea de amânare inculpata a revenit la

autovehicul și Ie-a spus martorei - denunțătoare

R.M. și martorului R.N. că a vorbit cu președintele completului de

judecată în vederea admiterii recursului.

Inculpata nu a dat nici o sumă de bani martorei

Ș.C.

La termenul din data de 24 februarie 2006 cauza

a fost amânată pentru data de 31 martie 2006.

Î

n seara zilei de 30 martie 2006, inculpata M.M.L. a luat legătura

telefonic cu martora - denunțătoare R.M., pe care a anunțat-o că în dimineața

zilei de 31 martie 2006,

înainte de a pleca

la Curtea de Apel Ploiești unde aveau termen de

judecată, să treacă pe la domiciliul inculpatei pentru a le da ceva,

fără

să precizeze ce anume. În

dimineața zilei de 31 martie 2006 martora-denunțătoare R.M. și martorul R.N. au

mers la

domiciliul inculpatei M.M.L., au luat-o cu

autovehiculul de acasă după care, la cererea

acesteia, au mers la

sediul Judecătoriei Câmpina.

Când au

ajuns la Judecătorie, inculpata M.M.

L. a redactat o cerere

de revizuire a sentinței civile nr.

1114/2004

a Judecătoriei Câmpina și a dat-o spre dactilografiere

martorei G.S. - grefier șef al instanței.

Titularul cererii de

revizuire este martora-denunțătoare R.M., cererea

fiind formulată cu consimțământul acesteia.

După ce a fost redactată, cererea de

revizuire a fost înregistrată sub nr. 1126/2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina,

cu termen la data de 05 mai 2006.

Tot în acest context martora G.S. a redactat o

cerere de eliberare a unui certificat de grefa

din care să rezulte că pe

rolul Judecătoriei Câmpina se află

înregistrată cererea de revizuire mai sus prezentată.

Tot în dimineața

respectivă martora V.A. - dactilograf în

cadrai aceleiași instanțe, a dactilografiat certificatul de grefa pe

care

inculpata M.M.L. l-a înmânat martorei-

denunțătoare R.M., pentru ca aceasta să-l

prezinte la Curtea

de Apel Ploiești în vederea suspendării judecății

recursului cu

motivarea că s-a formulat

cererea de revizuire a sentinței care a stat

la baza executării a cărei

întoarcere se solicită.

Cu certificatul de grefă mai

sus-menționat, martora -

denunțătoare R.M. împreună

cu martorul R.N. au

plecat la Ploiești, au depus înscrisul în instanță,

însă prin Decizia 539 din 31 martie 2006, Curtea de Apel a respins recursul

sus-numitei. Urmare respingerii recursului formulat de martora-denunțătoare

M., s-a trecut la executarea sentinței civile nr.

868/2005 a Judecătoriei Câmpina, sens în care, la începutul lunii iunie 2006,

martora-denuntătoare R.M. a fost somată de

executorul

judecătoresc pentru data

de 13 iunie 2006 ca termen de realizare a

executării.

După primirea

somației, la data de 07 iunie 2006, martora-

denunțătoare R.M. a căutat-o pe inculpata M.M.

L. la biroul acesteia de la Judecătoria

Câmpina, relatându-i ce s-

a întâmplat. Inculpata M.M.L. a

sfatuit-o să formuleze o contestație la executare.

În acest sens,

chiar în ziua respectivă, martora-denunțătoare R.M. a făcut o contestație la

executare care a fost înregistrată la data de 07 iunie 2006 pe rolul

Judecătoriei Câmpina sub nr. 1952, cu

termen de judecată

la data de 28 iunie 2006.

Martora – denunțătoare R.M. mai avea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina din data de 31 martie 2006 o cerere

de revizuire. în această cauză au fost acordate două termene de judecată,

ultimul fiind la data de 23 iunie 2006.

La data

de 27 iunie 2006, înainte cu o zi de termenul de judecată

fixat în Dosarul nr. 1952/2006 - contestație la

executare, martora-

denunțătoare

R.M. a legătura cu inculpata M.M.

L., la biroul acesteia

din urmă. Cu acest prilej martora-

denunțătoare

R.M. i-a făcut cunoscut inculpatei faptul că în ziua următoare are termen de

judecată în dosarul de contestație la

executare

și a rugat-o să intervină pe lângă judecătoarea care

instrumentează

cauza să-i dea un termen mai lung și o soluție favorabilă. Pe fondul acestei

discuții inculpata M.M.

L. i-a promis

martorei-denunțătoare R.M. că va interveni

pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza și a sfatuit-o ca la

termenul din 28 iunie 2006 să depună o cerere de

amânare a cauzei

pentru lipsă apărare.

Î

n

acest context martora-denunțătoare a convenit cu inculpata M.M.L. să-i dea suma

de 300 euro întrucât urma să intervină la judecătoarea respectivă.

Inculpata M.M.L. i-a spus martorei-denunțătoare

R.M. să aducă banii a doua zi, pe data de 28

iunie 2006, însă

aceasta din urmă a refuzat motivând că în ziua

respectivă este

termen de judecată și se

ferește de partea adversă.

După ce a purtat această discuție cu

inculpata M.

M.L.,martora - denuntătoare R.M.

a sesizat D.N.A. - serviciul Teritorial Ploiești cu faptele descrise

mai

sus.

În baza acestui denunț, D.N.A. - serviciul

Teritorial Ploiești a organizat prinderea în flagrant a inculpatei M.M.L.

Astfel că, la data

de 29 iunie 2006, în jurul orelor 11.00, sub

supravegherea

echipei operative formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară, martora

- denunțătoare R.M. a intrat în

Judecătoria

Campina și s-a îndreptat spre biroul inculpatei M.

M.L. -

vicepreședintele acestei instanțe. Martora - denunțătoare R.M. avea asupra ei

suma de 300 euro, compusă din 06 bancnote a 50 euro, pe fiecare fiind

inscripționat cuvântul „TRAFIC", și data de 29 iunie 2006, cu creion

chimic, vizibil în spectru UV. De asemenea, bancnotele au fost marcate

criminalistic folosindu-se substanță chimică de culoare

portocalie (a se vedea procesul - verbal de marcare, fila 52 dosar

u.p).

Suma de 300 euro a fost pusă la dispoziția

martorei -

denunțătoare R.M. de către

organele de anchetă din cadrul

D.N.A.

- serviciul Teritorial Ploiești.

În baza ordonanței procurorului șef

serviciu din data de

29 iunie 2006,confirmată

de Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din aceeași dată, în Dosarul nr.

4741/2006, în cauză s-a folosit tehnică de

înregistrare audio - video care a fost montată pe corpul martorei -

denunțătoare

R.M.

Când s-a apropiat

de biroul inculpatei, martora-denunțătoare

R.M. a fost

oprită de jandarm, căruia i-a făcut cunoscută

intenția

sa de a intra la sus - numită. Jandarmul s-a asigurat mai întâi că inculpata M.M.L.

este singură, după care i-a

permis

martorei denunțătoare R.M. să intre în birou.

După ce a intrat,

martora-denunțătoare R.M. a purtat o

scurtă discuție cu

inculpata M.M.L., pe fondul

căreia i-a dat

suma de 300 euro, în bancnote a 50 euro. Inculpata

M.M.L. i-a sugerat martorei - denunțătoare să pună

banii pe o coală albă de hârtie pe care o avea în mână.

După ce

i-a dat banii inculpatei, martora - denunțătoare R.

M. a

mai purtat o scurtă discuție cu aceasta, în cele din urmă părăsind biroul. La

scurt timp a intervenit echipa operativă formată din procuror și ofițeri de

poliție judiciară.

În momentul în care echipa operativă a

intrat în birou,

inculpata M.M.L. stătea la

masa de lucru. Fiind

întrebată dacă a primit vreo sumă de bani și unde

se găsește, inculpata M.M.L. a declarat că a primit suma de

300 euro de la martora - denunțătoare R.M., iar

banii se află

pe masa ei de lucru. în continuare, echipa operativă a

trecut la

verificarea criminalistică a

bancnotelor găsite pe biroul inculpatei.

În urma verificării cu lampa cu lumină

ultravioletă s-a constatat că pe cele șase bancnote a 50 euro fiecare era scris

cuvântul „TRAFIC" și data de 29 iunie

2006, bancnotele găsite pe biroul

inculpatei M.M.L. fiind aceleași cu

cele

consemnate în procesul - verbal de

marcare (fila 67). De asemenea,

au fost examinate cu lampă cu lumină

ultravioletă și mâinile inculpatei, ocazie cu care s-a pus în evidență urme de

culoare portocalie.

S-a reținit prin rechizitoriu că fapta

inculpatei M.

M.L. de a primi în calitate de

vicepreședinte al Judecătoriei Campina, în perioada 03 iunie 2005 - 29 iunie

2006, în baza unei rezoluții

infracționale unice, suma de 56.000.000 lei

de la martora -

denunțătoare R.M. pentru a

interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova și pe lângă

judecători din cadrul Curții de

Apel

Ploiești în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în

dosarele care se aflau pe rolul acestor instanțe

și în care martora-

denunțătoare avea

calitatea de apelant, respectiv recurent, precum și

suma de 300 euro de

la aceeași martora-denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecătorul care

instrumenta cauza civilă

nr. 1952/2006

aflată pe rolul Judecătoriei Campina, ca să dea un

termen mai lung și o soluție favorabilă,

întrunește în drept elementele

constitutive

ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (

1) rap. la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr.

78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. pen., s-au făcut următoarele precizări:

Din definiția legală cuprinsă în art.

41 alin. (2) C. pen. a rezultat că infracțiunea continuată se caracterizează

printr-o pluralitate de acte materiale (două sau mai multe acțiuni sau

inacțiuni) legate între ele printr-o triplă

unitate: personală - același

subiect activ, psihică - aceeași rezoluție

infracțională și juridică -același conținut de infracțiune.

Analizând noțiunea de „rezoluție",

în cazul infracțiunii continuate a fost necesar a se lua în considerare

caracteristicile

acesteia de a fi alcătuită

din două sau mai multe acțiuni comise la

intervale diferite de timp,

fiecare prezentând conținutul unei infracțiuni. Ținând seama de aceste

caracteristici s-a afirmat că în

cazul

infracțiunii continuate prin „rezoluție unică" se înțelege voința

făptuitorului

de a săvârși în mod repetat (succesiv) acțiuni ce vor

forma activitatea sa infracțională, precum și prevederea de ansamblu a

acestei activități și a urmărilor ei factorul intelectiv).

În cazul de față,

la data de 03 iunie 2005, inculpata M.M.L. după ce a primit suma de 50.000.000

lei de la

martora-denuntătoare

R.M. a făcut următoarea afirmație: „Mă

țin de aceste

procese până în pânzele albe" (a se vedea proces-

verbal de confruntare între martora - denunțătoare R.M. și inculpata M.M.L.

și declarația martorului R.

N., filele 125-130,108 -113).

S-a

reținut că acțiunile ulterioare inculpata M.M.

L. Ie-a

făcut în materializarea acestei hotărâri. Inculpata M.M.L. a primit suma de

3.000.000 lei în două

rânduri în perioada

în care cauza era în recurs la Curtea de Apel

Ploiești, iar suma de 300 euro a primit-o în cauza de contestație la

executare

a aceleiași hotărâri.

În ceea ce

privește celelalte condiții de unitate de subiect și pluritate de acțiuni ca

cerință a textului art. 41 alin. (2) C. pen., s-a

considerat

că acestea sunt îndeplinite.

De asemenea, în cauză s-a constatat că sunt

aplicabile

dispozițiile art. 7 alin. (1), (3)

din Legea nr. 78/2000 deoarece, așa cum a

rezultat din adresa

Judecătoriei Câmpina, inculpata M.

M.L. avea

ca atribuție de serviciu soluționarea cauzelor

penale, (..dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are

atribuții de constatare, urmărire

sau judecare a infracțiunilor).

Infracțiunea de trafic de influență săvârșită

de inculpata M.M.L. s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă:

Declarația

martorei - denunțătoare R.M.; declarația

martorului R.N.;

declarația martorei Ș.C.; declratia martorei D.L.; declarația martorelor G.S.

și V.A. - grefier, respectiv dactilograf în cadrul

Judecătoriei Câmpina; procese - verbale de confruntare; ordinul de

plată din 03 iunie 2005 al B.C.R. - sucursala

Câmpina; cererea

de apel formulată de

martora - denunțătoare R.M. împotriva

Deciziei civile nr. 868/2005 a

Judecătoriei Câmpina; cererea de

amânare a

cauzei scrisă de inculpată și depusă de aceasta la Curtea

de Apel

Ploiești; procesul - verbal de constatare a infracțiunii

flagrante; planșa fotografică privind constatarea

infracțiunii flagrante;

proces - verbal de certificare a convorbirilor

ambientale purtate la data de 29 iunie 2006 între martora - denunțătoare R.M. și

inculpata M.M.L. în biroul acesteia din

urmă.

La data de 29 iunie

2006, prin rezoluția procurorului, în cauză s-

a dispus

începerea urmăririi penale față de inculpata M.

M.L. pentru infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

rap.

la art. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și tot

la data de 29 iunie 2006 față de aceeași persoană a fost

pusă în mișcare acțiunea penală în legătură cu

aceeași infracțiune.

La data de 29

iunie 2006 față de inculpata M.M.

L. a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore.

Prin Hotărârea

nr. 231 din 30 iunie 2006, secția pentru Judecători a

C.S.M., în baza art. 42 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 317/2004 rap. la art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 a

hotărât încuviințarea arestării preventive

a inculpatei.

La data de 30 iunie 2006 prin încheierea din Dosarul

nr.

4742/2006, Curtea de Apel Ploiești a

dispus arestarea preventivă a

inculpatei pe o perioadă de 15 zile măsură

ce a fost prelungită ulterior.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de

10

iulie 2006 sub nr. 4973/42/2006.

Prin

încheierea nr. 7200 din 11 decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a admis cererea formulată de inculpata

M.M.L. și a dispus strămutarea judecării cauzei la

Curtea de Apel Suceava,

menținându-se actele îndeplinite la Curtea

de Apel Ploiești.

La Curtea

de Apel Ploiești a fost audiată inculpata M.

M.L. (filele 92 și 127), martora denunțătoare R.M.

(fila 95), precum și martorii

R.N. (fila 109), V.A. (fila

113),

G.S. (fila 114), Ș.C. (fila 172), D.

L. (fila 173) și C.M.

(fila 191).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava la data de 9 ianuarie 2007.

La

această instanță au fost audiați martorii A.V. (fila 135), M.V. (fila 185), V.V.

(fila 204), a

fost vizionat în ședință publică CD-ul care

cuprindea înregistrarea

audio - video a

dialogului purtat între denunțătoarea R.M. și inculpata M.M.L. și s-a dispus

efectuarea unei expertize tehnice de specialitate a acestor înregistrări la

I.N.E.C.

București.

Din declarațiile

inculpatei a rezultat, în esență, că aceasta se

consideră nevinovată deoarece ajutorul dat

martorei denunțătoare nu

se

circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Prin cererile făcute în numele acesteia, pe care de altfel și

Ie-a însușit, nu a încercat să-i faciliteze obținerea unei soluții

favorabile ci a îndrumat-o în legătură cu

drepturile pe care legea i le

conferă în exercitarea căilor de atac. A

mai arătat inculpata că o

cunoștea pe

martoră de foarte mulți ani, că i-a solicitat ajutorul în

legătură cu

mama sa care avea nevoie de îngrijire specială și a

considerat că are o obligație morală față de ea în sensul de a-i face

cererile

de acordare a unor termene de judecată. Martora R.M. nu i-a cerut niciodată

să-i obțină soluții favorabile, ci doar

termene

cât mai lungi pentru a face rost de bani în vederea achitării

sultei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea

a reținut următoarele:

Prin denunțul

înregistrat la Parchetul Național Anticorupție -serviciul Anticorupție Ploiești

la data de 27 iunie 2006, denunțătoarea

R.M. a arătat că în cursul anului 1997 a formulat o acțiune

civilă de ieșire din indiviziune la Judecătoria Câmpina împotriva

pârâților C.V. și C.E.

Prin

sentința nr. 3550 din 10 decembrie 1999 a fost admisă în

parte acțiunea, iar apelul și recursul promovat de

partea adversă au fost respinse. La data de 12 martie 2002 sentința civilă a

fost pusă în

executare.

În cursul anului

2003 Procurorul General a formulat recurs în

anulare care a fost admis, iar cauza a fost

trimisă spre rejudecare.

În

rejudecare, s-a format Dosarul 3045/RCSJ/2003 care a avut

ca

obiect acțiunea civilă de ieșire din indiviziune.

Prin sentința

civilă nr. 1114 din 24 mai 2004 acțiunea a fost

respinsă iar apelul a fost de asemenea, respins,

ca nefondat.

La sfârșitul lunii mai 2004, după ce a

primit hotărârea, în aceeași zi, a mers în audiență la președinta judecătoriei

Câmpina căreia i-a făcut cunoscut că este nemulțumită de soluția dată de doamna

judecător D. și că hotărârea a fost dată împotriva sa întrucât a intervenit

doamna M.M.

La începutul

anului 2005 numiții C.V. și C.

E.

au formulat acțiune civilă la Judecătoria Câmpina în care au

solicitat întoarcerea executării silite.

Î

n acest context, la începutul

anului

2005 a luat legătura telefonic cu mama inculpatei căreia i-a

reproșat că

fiica ei a intervenit împotriva martorei.

Toate aceste aspecte au fost dovedite cu

hotărârile civile

depuse la dosarul de

urmărire penală începând cu fila 137.

După rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii

civile prin sentința civilă nr. 1114 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Câmpina

denunțătoarea a luat legătura telefonic cu mama

inculpatei căreia i s-a plâns că a pierdut procesul din cauza inculpatei.

Această situație a

rezultat din coroborarea declarațiilor denunțătoarei

date atât la

urmărirea penală cât și în

instanță cu declarațiile inculpatei.

Afirmația că

denunțătoarea i-a trimis o scrisoare inculpatei și

aceasta a sunat-o chemând-o cu toate hotărârile

judecătorești nu a

fost dovedită cu niciun mijloc de

probă. Singurul care a confirmat acesta situație, descrisă în denunț, este

martorul R.N., soțul denunțătoarei, însă declarația acestuia a fost considerată

subiectivă atâta timp cât nu a fost însoțită de o dovadă că acea

scrisoare s-a expediat sau de un listing al

convorbirilor telefonice.

Cu certitudine s-a

stabilit însă faptul că martorul R.N.

s-a prezentat în audiență la inculpată, care avea și calitatea de

vicepreședinte al Judecătoriei Câmpina, fiind nemulțumit de

hotărârea civilă pronunțată de doamna judecător D.E.

care i-a respins acțiunea de ieșire din indiviziune.

În acest context,

inculpata, care cunoștea familia R. din alte

împrejurări

(martora R.M. a lucrat la Cooperativa Arta Casnică Breaza, împreună cu mama

inculpatei, a ajutat-o pe

inculpată la

diverse treburi casnice și parastase) - situație confirmată atât de inculpată,

cât și de denunțătoare - i-a cerut martorului să o

trimită pe soția lui

pentru a discuta în legătură cu ceea ce trebuia făcut în continuare.

Faptul că

inculpata a purtat discuții pe această temă a rezultat

din

acțiunile și cererile pe care Ie-a făcut în numele martorei

denunțătoare, respectiv cererea de apel (f. 312),

cererea de amânare

a cauzei depusă de

inculpată la dosarul din recurs cu termen la

24 februarie 2006,-

situație ce a fost confirmată de martora Ș.

C.,

cererea de revizuire, dactilografiată de martora G.

S. - grefier (f.

114), certificatul de grefa întocmit pentru martora

denunțătoare de grefiera V.A. (f. 113) la cererea inculpatei.

Martora R.M. a arătat în denunțul său că la

prima

întâlnire cu inculpata ce a avut loc în

biroul acesteia i-a afirmat că în

hotărâri

sunt multe nereguli și trebuie mulți bani pentru a se rejudeca

acele cauze, fără a preciza ce sumă. Totodată, a

afirmat că inculpata

i-a cerut să-i

aducă o sumă de bani pentru că știe ea ce are de făcut.

Această susținere a fost reținută ca atare în

rechizitoriu și coroborată cu ordinul de plată din care a rezultat că martora a

lichidat un cont pe care îl avea la B.C.R.

în valoare de 53.433,300 lei (f.

135-136

urmărire penală), faptă ce a constituit primul act material a

infracțiunii

dedusă judecății.

Î

n urma analizării lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că acest act

material nu a fost dovedit.

Astfel, în vederea

aflării adevărului, instanța de judecată este

obligată, potrivit art. 62 C. proc. pen., să lămurească

cauza

sub toate aspectele pe

bază de probe, aprecierea fiecărei probe

făcându-se,

conform art. 63 din același cod, în urma examinării tuturor probelor

administrate.

De asemenea,

potrivit art. 5 C. proc. pen., orice

persoană este

considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției

sale printr-o hotărâre penală definitivă. Fiind o prezumție relativă,

prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin

dovedirea vinovăției

în cursul activității de probațiune. în

conformitate cu art. 66 alin. (2)

C. proc. pen.,

când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de

temeinicie. Răsturnarea prezumției de

nevinovăție

poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție.

S-a mai arătat că,

atunci când în urma administrării probelor se

ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția

de nevinovăție nu este

înlăturată,

orice îndoială fiind în favoarea inculpatului. În consecință, instanța trebuie

să dovedească, fără echivoc, vinovăția inculpatului

deoarece dubiile existente se interpretează în

favoarea acestuia.

Astfel că,

Curtea a constatat că deși există dovada lichidării de

către

martoră a contului în valoare de 53.433 lei (fila 135 u.p.), singurul care a

confirmat că acești bani au fost dați inculpatei este soțul denunțătoarei, R.N.,

a cărui declarație a fost considerată subiectivă, luînd în considerare și

faptul că cei doi soți

au avut convingerea

că au pierdut procesul pentru că inculpata ar fi

intervenit împotriva lor (fila 29 verso u.p.). Mai mult, ei considerau

că

au muncit pentru familia inculpatei fără a fi plătiți, starea de ură

împotriva acesteia fiind evidentă.

Deși martora R.M. a afirmat că banii

i-a înmânat

inculpatei în biroul acesteia și

că i s-a cerut buletinul la intrarea în

instituție, la dosar nu a existat nicio probă că ea ar fi fost în ziua

de 3

iunie la instanță, în nici un registru nu s-a consemnat prezența ei

acolo, nici un grefier nu a confirmat

întâlnirea dintre cele două în ziua

de 03 iunie 2005.

Mai mult, din

declarațiile martorei R.M. (fila 96) a reieșit

că s-a sfătuit cu o parte dintre moștenitori și a

ajuns la concluzia că

trebuie

să scoată bani din bancă. în cauză însă nu s-a făcut nicio

dovadă că acești moștenitori ar fi avut

cunoștință de demersurile

denunțătoarei.

Nici din procesul

verbal de înregistrae a convorbirilor dintre

inculpată și

denunțătoare la data de 29 iunie 2006 nu a rezultat că anterior s-ar mai fi dat

vreo sumă de bani.

Instanța nu a

reținut însă nici apărarea inculpatei în sensul că

martora R. fiind internată în perioada 20

februarie 2006 - 01 martie 2006 nu

putea să o însoțească

la Curtea de Apel Ploiești, deoarece din declarația martorei D.L. a rezultat că

bolnavii puteau părăsi spitalul fără acordul medicului întrucât nu aveau

asigurată paza.

De asemenea, s-a

reținut în rechizitoriu că după respingerea

apelului în Dosarul nr. 6285/2005 al Tribunalului

Prahova, inculpata ar

fi

pretins și primit suma de 6.000.000 lei vechi pentru a interveni pe

lângă judecătorii Curții de Apel Ploiești în vederea admiterii

recursului.

Nici acest act

material nu a putut fi reținut de instanță întrucât,

ca și în situația anterioară doar soțul

denuntătorei este cel care a

susținut înmânarea banilor de

către aceasta.

Chiar

dacă la dosar au existat dovezi privind depunerea de către

inculpată, în numele denunțătoarei, a unei cereri de amânare a

judecării recursului, această situație, nu s-a

coroborat cu probe certe

de vinovăție, astfel încât nu s-a putut forma

convingerea că inculpata a primit acele sume de bani.

În consecință, Curtea a constatat că în ce

privește actele materiale constând în înmânarea sumei totale de 56 milioane lei

vechi nu au fost dovedite fără echivoc, prezumția de vinovăție a

inculpatei nu a fost înlăturată, iar dubiile

existente s-au interpretat în

favoarea acesteia.

Instanța nu a

reținut însă nici apărarea inculpatei în sensul că denuntătoarea a lichidat un

cont și a depus banii în aceeași zi în alt

cont pe numele ei, cu motivarea că din extrasul

depus de inculpată

(fila 521)

au rezultat toate operațiile pe care martora R.M. le-a făcut în perioada 1

iunie 2005 - 30 iunie 2005,de respectiv constituirea

unui

depozit de 34 milioane lei vechi, aspect confirmat și de

convenția de depozit de la fila 136 ds. u.p.,

precum și lichidarea unui cont în valoarei de 53.443.297 lei vechi. Nu a

rezultat din acest extras

că martora

ar fi constituit în aceeași zi un alt depozit cu acești bani.

Cu privire la

actul material din data de 29 iunie 2006, Curtea a

coroborat

declarațiile denunțătoarei cu procesul verbal de

constatarea infracțiunii flagrante, planșa foto privind constatarea

infracțiunii flagrante, procesul verbal de

certificare a convorbirilor

ambientale purtate între martora

denunțătoare R.M. și inculpată în biroul acesteia și raportul de expertiză

efectuat de I.N.E.C. București, și a reținut vinovăția inculpatei în săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prev.

de art. 257 C. pen. rap. la art.

7

alin (1), (3) din Legea 78/2000, având în vedere calitatea inculpatei de

judecător

care instrumenta cauze penale. Astfel, elementul material

al infracțiunii de trafic de influență constă în

primirea sau pretinderea

de bani sau

alte foloase ori în acceptarea de promisiuni sau daruri. A

primi bani

sau alte foloase înseamnă preluarea de către inculpat a

unei sume de bani. Pentru existenta infracțiunii mai este necesar ca

inculpatul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență

asupra unui funcționar. Nu interesează dacă

inculpatul a precizat sau

nu numele

funcționarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influență.

Este suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. Ceea ce

interesează este ca influența reală sau presupusă

a inculpatului să fi constituit pentru persoana

interesată motivul

determinant al tranzacției.

Prevalându-se de o

influență reală sau presupusă asupra

funcționarului, inculpatul trebuie să promită că va interveni la acel

funcționar pentru ca acesta să facă sau să

nu facă un act ce intră în

atibutiile sale de serviciu.

Pentru existenta infracțiunii de trafic

de influentă mai este necesar ca inculpatul să primească, să pretindă banii sau

alte foloase.ori să accepte promisiuni înainte ca funcționarul asupra

căruia are sau a lăsat să creadă că are influență

să fi îndeplinit actul

care constituie obiectul intervenției.

Sub aspectul laturii subiective,

vinovăția inculpatului este

prevăzută sub

forma intenției directe. Inculpatul își dă seama și vrea să trafice influența

sa reală sau presupusă asupra unui funcționar,

prevăzând și dorind urmarea faptei, adică starea de pericol pentru

buna

desfășurare a activității de serviciu. Latura subiectivă a

infracțiunii include și scopul determinării

funcționarului să facă sau să

nu facă

un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Nu este necesar

ca acest scop să fie efectiv realizat, fiind

suficient ca inculpatul să-l fi

urmărit

sau acceptat în momentul primirii sau pretinderii folosului ori

în

momentul acceptării promisiunii sau a darului.

În speță,

din lucrările dosarului a rezultat că după respingerea

recursului formulat de martora - denunțătoare R.M.,

împotriva

hotărârii prin

care s-a respins acțiunea de ieșire din indiviziune, s-a

trecut

la executarea sentinței civile nr. 868/2005 a Judecătoriei

Câmpina, având ca obiect întoarcerea executării.

La începutul lunii iunie 2006, martora - denuntătoare R.M. a fost somată de

executorul judecătoresc pentru data de 13 iunie 2006 ca termen de

realizare

a executării.

După primirea

somației, martora - denunțătoare R.M. a căutat-o pe inculpata M.M.L. la biroul

acesteia de

la Judecătoria Campina, relatându-i ce s-a

întâmplat. Inculpata

M.M.L. a sfătuit-o să

formuleze o contestație la

executare.

În acest sens, la 07 iunie 2006, martora - denunțătoare

R.

M. a făcut o contestație la executare care

a fost înregistrată la aceeași dată pe rolul Judecătoriei Campina sub nr. 1952,

cu termen

de judecată la data de 28 iunie 2006.

Pe rolul

Judecătoriei Campina martora - denunțătoare R.

M. mai avea

înregistrată din data de 31 martie 2006 o cerere de

revizuire în care s-au acordat două termene de judecată, ultimul fiind

la

data de 23 iunie 2006.

La data de

27 iunie 2006, înainte cu o zi de termenul de judecată

fixat în Dosarul nr. 1952/2006 - contestație la

executare, martora -

denunțătoare

R.M. a luat legătura cu inculpata M.

M.L., la biroul acesteia din urmă și i-a făcut cunoscut că în

ziua următoare are termen de judecată în

dosarul de contestație la

executare rugând-o să intervină

pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza să-i dea un termen mai lung și

o soluție favorabilă.

Pe fondul

acestei discuții inculpata M.M.L. a

sfatuit-o ca la

termenul din 28 iunie 2006 să depună o cerere de

amânare a cauzei pentru lipsă de apărare.

Î

n acest context

martora-denunțătoare a convenit cu inculpata M.M.L. să-i

dea suma de 300 euro întrucât urma să intervină

la judecătoarea

respectivă.

După ce a purtat această discuție cu inculpata

M.

M.L., martora - denuntătoare R.M. a

sesizat D.N.A. - serviciul Teritorial Ploiești cu faptele descrise

mai

sus.

În baza acestui denunț, D.N.A. - serviciul

Teritorial Ploiești a organizat prinderea în flagrant a inculpatei M.M.L.

Astfel că, la data

de 29 iunie 2006, în jurul orelor 11.00, sub

supravegherea

echipei operative formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară, martora

- denunțătoare R.M. a intrat în

Judecătoria

Câmpina și s-a îndreptat spre biroul inculpatei M.

M.L. - vicepreședintele

acestei instanțe.

Martora - denunțătoare R.M. avea asupra ei suma

de

300 euro, compusă din 06 bancnote a 50

euro, pe fiecare fiind

inscripționat cuvântul „TRAFIC" și data de

29 iunie 2006, cu creion chimic, vizibil în spectru UV. De asemenea, bancnotele

au fost marcate criminalistic folosindu-se substanță chimică de culoare

portocalie (procesul-verbal de marcare, fila 52).

Suma de 300 euro a fost pusă la dispoziția

martorei -

denunțătoare R.M. de către

organele de anchetă din cadrul

D.N.A.

- serviciul Teritorial Ploiești.

În baza ordonanței procurorului șef serviciu

din data de

29 iunie 2006, confirmată de

Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din

aceeași dată, în Dosarul nr. 4741/2006, în cauză s-a folosit tehnică de

înregistrare audio - video care a

fost montată pe corpul martorei -

denunțătoare R.M.

Când s-a apropiat

de biroul inculpatei, martora - denunțătoare

R.M. a fost

oprită de jandarm, căruia i-a făcut cunoscută intenția sa de a intra la

susnumită. Jandarmul s-a asigurat mai întâi

că

inculpata M.M.L. este singură, după care i-a

permis martorei denunțătoare R.M. să intre în birou.

După ce a

intrat, martora-denunțătoare R.M. a purtat o

scurtă

discuție cu inculpata M.M.L., pe fondul căreia i-a dat suma de 300 euro, în

bancnote a 50 euro. Inculpata

M.M.L. i-a

sugerat martorei - denunțătoare să pună

banii pe o coală albă de hârtie pe care o avea în mână.

După ce

i-a dat banii inculpatei, martora - denunțătoare R.

M. a mai purtat o scurtă discuție cu aceasta, în

cele din urmă

părăsind biroul. La scurt timp a intervenit

echipa operativă formată

din procuror și

ofițeri de poliție judiciară. în momentul în care echipa operativă a intrat în

birou, inculpata M.M.L. stătea la masa de lucru. Fiind întrebată dacă a primit

vreo sumă de bani și

unde se găsește,

inculpata M.M.L. a declarat că a

primit suma de 300 euro de la martora -

denunțătoare R.M.,

iar banii se află pe masa

ei de lucru. Echipa operativă a trecut la

verificarea criminalistică a bancnotelor găsite pe biroul inculpatei.

În urma verificării

cu lampa cu lumină ultravioletă s-a constatat

că pe cele

șase bancnote a 50 euro fiecare era scris cuvântul „TRAFIC" și data de 29

iunie 2006. Bancnotele găsite pe biroul

inculpatei

fiind aceleași cu cele consemnate în procesul - verbal de marcare de la fila

inculpatei, ocazie cu care s-au pus în

evidență urme de culoare

portocalie.

La cererea

inculpateijn temeiul art. 91

6

C. proc. pen.,

s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice

a înregistării audio -

video privind

convorbirile ambientale purtate de inculpată cu martora -

denunțătoare

la data de 29 iunie 2006.

Potrivit

concluziilor raportului de expertiză analiza înregistrării

audio - video nu a evidențiat prezența de întreruperi, ștersături,

adăugiri, modificări sau alte intervenții în sensul falsificării sau

contrafacerii acesteia. După filtrarea zgomotelor

din mediul ambiant și

după separarea vocilor s-a stabilit că replica

inculpatei „la-ți-i

domnule, ca să-l pui ăă..să-l

ai pentru plată" din procesul verbal este:„la-ți-i domnule, ca să-i pui

ăă..să-i ai pentru plata sumei", iar

replica „Ea nu cere prea mulți bani" este „Ea cere prea

mult". Chiar și cu aceste diferențe nu poate fi veridică apărarea

inculpatei în sensul

că discuția era

cu privire la salariul pe care l-ar fi cerut o femeie ca să

stea cu mama

ei care era bolnavă. Aceasta întrucât din întregul

dialog (fila 83 și următoarele din ds. de urmărire penală) a rezultat că

este vorba de dosarul „cu

executarea" în care inculpata i-a spus

denunțătoarei că o ajută. Din convorbire a rezultat chiar termenul pe

care martora-denunțătoare îl va primi, respectiv 12 iulie, precum și că

după

această dată va mai primi un termen.

Față de materialul probator administrat

instanța a reținut că fapta inculpatei M.M.L. de a primi la data de

29 iunie 2006 suma de 300 de euro de la martora

denunțătoare R.

M. pentru a interveni pe lângă judecătoarea care

instrumenta

dosarul numărul 1952/2006 al

Judecătoriei Câmpina pentru a da un

termen mai lung și o soluție

favorabilă întrunește elementele

constitutive

ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1)

C.

pen. rap. la art. 7 alin. (

1), (3)

din Legea 78/2000, săvârșită sub forma intenției directe.

Î

n temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța

a schimbat încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu în sensul că a

înlăturat actele materiale din data de 03

iunie 2005, 03 și 24 februarie 2006

pentru motivele mai

sus arătate.

La individualizarea judiciară a pedepsei

instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv împrejurarea că inculpata era judecător, iar prin statutul său era

chemată să aplice corect legea, să apere

supremația și valorile ei și

să nu

faciliteze obținerea unei soluții de către anumite persoane altfel

decât

prevede legea. De asemenea, s-a avut în vedere pericolul

social pe care îl prezintă infracțiunea pentru

care a fost trimisă în judecată, persoana inculpatei, care era cunoscută cu o

conduită

profesională bună, a fost

evaluată cu calificativul foarte bine, având o

vechime în magistratură

de peste 25 de ani, a dat dovadă de obiectivitate și imparțialitate în

exercitarea funcției, a manife