ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5243/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 40 din 17 ianuarie 2001 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta F.L.N. în contradictoriu cu pârâții Municipiul

București prin Primarul General, R.F. și R.N.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta F.L.N. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs reclamanta F.L.N. susținând în esență, că suspendarea judecății

este facultativă și că doar persoana îndreptățită are exclusiv dreptul de

opțiune între procedura judiciară și procedura specială reglementată de Legea

nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 10/2001 reprezintă

legea-cadru în materia restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada 6

martie 1945-22 decembrie 1989, legiuitorul urmărind să asigure noii legi o

aplicabilitate cât mai întinsă.

Așa cum rezultă din lucrările aflate

la dosar, la ședința din 12 martie 2004, avocatul apelantei V.U. a solicitat

suspendarea judecării cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001 (actualmente

art. 46) întrucât notificarea se află pe rol la Primăria Municipiului

București.

Cum, în speță, reclamanta a ales

calea Legii nr. 10/2001, cerând suspendarea judecării cauzei, instanța, respectând

principiul disponibilității părți, a procedat la suspendare prin încheierea din

12 martie 2004.

Cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, pentru termenul de judecată din data de 1 martie 2007, și constatând că

notificarea nu a fost soluționată, instanța de apel a confirmat măsura

suspendării judecății cauzei.

Față de considerentele expuse,

critica reclamantei este nefondată și în consecință în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.