ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5116/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 31 ianuarie 2005, contestatoarea B.C. a chemat în judecată pe

intimata SC O.N.T. C. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i facă o

ofertă de restituire în echivalent, sub forma unor despăgubiri bănești

corespunzătoare valorii imobilului situat în Sinaia, compus din teren și

construcție.

În motivarea cererii, întemeiate pe art. 24 alin. (1), (2), (7) și (8)

din Legea nr. 10/2001, contestatoarea a susținut că:

- imobilul menționat a aparținut defunctei A.C.B., care l-a achiziționat

prin act autentic în anul 1939;

- după război, acest imobil a fost inițial rechiziționat și apoi

naționalizat, conform Decretului nr. 92/1950 (poziția 1823 din anexă), pe

numele altei persoane decât proprietara, care fiind casnică, era exceptată de

la o asemenea măsură;

- este moștenitoare testamentară a defunctului S.V., soțul proprietarei

imobilului;

- deși imobilul a fost preluat de stat fără titlu, printr-o decizie

fără număr din 22 aprilie 2002, intimata i-a respins notificarea de restituire

în natură și nu i-a făcut vreo ofertă de restituire în echivalent, așa cum

prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001;

- până în prezent, intimata nu a soluționat contestația formulată de ea

împotriva deciziei menționate, care i-a fost înaintată de Primăria Sinaia la 28

mai 2002.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 278 din

23 martie 2005, a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată dar a

admis excepția tardivității și a respins contestația, ca tardiv formulată.

S-a reținut că:

- potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001, cererea de acordare a unor

despăgubiri bănești pe calea contestației adresate instanței este admisibilă;

- prin decizia atacată, intimata a respins cererea de restituire în

natură pe considerentul că imobilul solicitat a fost preluat de stat cu titlu

valabil și, fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, petentele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent,

conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel că va trimite notificarea

instituției care a efectuat privatizarea, respectiv A.P.A.P.S.

- în cererea dedusă judecății contestatoarea solicită obligarea

intimatei la emiterea unei oferte de restituire în echivalent, susținând că

preluarea imobilului s-a făcut fără titlu;

- drept consecință, cererea de chemare în judecată are natura juridică

a contestației împotriva unei decizii emise în baza Legii nr. 10/2001;

- potrivit art. 1.6 din H.G. nr. 498/2003, această contestație este

tardiv formulată, contestatoarea luând cunoștință despre decizia intimatei la

10 mai 2002 și adresându-se instanței de abia la 31 ianuarie 2005.

Curtea de Apel București, secția a VII- civilă, prin decizia nr. 603

din 21 septembrie 2005, a admis apelul declarat de contestatoare și a

desființat sentința cu trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei

sectorului 1 București.

S-a reținut că:

- prin cererea de chemare în judecată, apelanta a solicitat ca pârâta

să fie obligată să-i facă o ofertă de restituire în echivalent;

- referirile apelantei la valabilitatea titlului nu conferă cererii

sale caracterul unei contestații împotriva deciziei de respingere a

notificării;

- având ca obiect o obligație de a face, respectiv emiterea ofertei de

restituire în echivalent, cererea dedusă judecății nu este supusă termenelor

specifice și nici regulilor de competență specială prevăzute de Legea nr.

10/2001.

Intimata a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei

hotărâri, în sensul menținerii soluției primei instanțe.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., recurenta a susținut că instanța de apel:

- a calificat greșit cererea de chemare în judecată, care, în raport de

obiect, are caracterul unei contestații împotriva deciziei de respingere a

notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001;

- a încălca dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora decizia menționată putea fi atacată în termen de 30 de zile de

la comunicare.

Prima critică este fondată deoarece:

- față de obiectul cererii introductive și motivele invocate de

contestatoare, este evident că aceasta critică modul în care intimata a

soluționat notificarea formulată de ea și o altă persoană în baza Legii nr.

10/2001;

- prin urmare, cererea dedusă judecății are natura juridică a unei

contestații întemeiate pe art. 24 alin. (7) și (8) din legea sus menționată

[sau art. 24 alin. (39 din aceeași lege, în actuala redactare], cum corect a

reținut instanța de fond.

Cealaltă critică urmează a fi examinată de instanța intermediară, care

va trebui să soluționeze apelul în raport de corecta calificare a litigiului.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(39 C. proc. civ., prezentul

recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei la

Curtea de Apel București, pentru rejudecarea apelului declarat de

contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC O.N.T. C. SA împotriva deciziei nr. 603 A din 21 septembrie 2005 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecarea apelului, la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

mai

2006.