ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3921/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 470/CA

din 19 iunie 2006, în dosarul nr. 260/CA/2006, Curtea de Apel Constanța a admis

acțiunea formulată de S.V. împotriva Autorității Naționale Sanitar Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 2035/2005, emis de

Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor și a obligat autoritatea să restituie reclamantului, suma reținută

în baza ordinului desființat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a considerat că nu se poate imputa reclamantului,

neglijența comisă de medicii oficiali de tură care au verificat concordanța

datelor menționate în documentele ce însoțeau transportul, au făcut

înregistrările cuvenite și au permis importul de conserve de ton mărunțit,

origine Thailanda. S-a mai reținut că S.V. și-a îndeplinit sarcinile

corespunzătoare funcției sale de șef de tură, implicându-se în coordonarea

activității pe care o conducea, după cum rezultă din nota de serviciu nr. 344/2005.

În fine, curtea de apel a

mai stabilit că autoritatea a ignorat prevederile art. 65 pct. 4 din Legea

188/1999, republicată, prin aceea că la stabilirea sancțiunii disciplinare nu a

avut în vedere faptul că reclamantul nu a mai fost sancționat, beneficiază de

salariu de merit, iar fapta imputată nu a produs consecințe.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal, pârâta Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, formulând critici pe care le-a

încadrat în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta arată că instanța

de fond a încălcat prevederile art. 10 din Ordinul nr. 46/2005, care se referă

la atribuțiile și responsabilitățile medicilor veterinari oficiali din punctele

de inspecție la frontieră, fiind fără temei considerentul în care se reține că

neefectuarea controlului asupra importului din 15 iunie 2005 nu echivalează cu

neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Intimatul avea obligația

verificării datelor menționate în documentele ce însoțeau transportul și, în

plus, nu a luat nici o măsură pentru remedierea situației create, astfel că,

arată recurenta, se face vinovat de neglijență în serviciu, fiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea 188/1999, privind Statutul

funcționarului public.

La rândul său, intimatul S.V.,

prin întâmpinarea formulată în recurs, solicită respingerea recursului ca

nefondat, susținând pe de o parte că nu intra în atribuțiile sale de medic

veterinar - oficial șef, efectuarea controlului în discuție și, pe de altă

parte, că, deși în discuție este o singură faptă, el a fost sancționat pentru

neglijențe repetate. În plus, medicul oficial care s-a ocupat de controlul

efectiv al documentelor aferente transportului reținut prin ordinul contestat,

sancționat și el de către autoritate, a câștigat procesul pornit împotriva

acesteia.

În recurs nu s-au

administrat înscrisuri noi.

Examinând sentința atacată,

prin prisma recursului formulat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., constată:

Prin Ordinul nr. 20351 din 27

septembrie 2005, Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinareă și

pentru Siguranța Alimentelor l-a sancționat pe intimatul S.V., șef serviciu P.I.F.

Constanța,

pentru abaterea disciplinară prevăzută la art. 65 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu diminuarea drepturilor salariale cu

5% pe o perioadă de trei luni, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3)

lit. b) din aceeași lege.

Motivul sancționării sale

este menționat în preambulul actului atacat și se referă la faptul că a făcut

parte din tura de medici veterinari care era de serviciu la data de 15 mai

2005, când a fost admis importul de conserve de ton mărunțit, origine Thailanda,

înregistrat la nr. 3241, în registrul de import, urmare a neverificării site-lui

http//forum.europa.eu.int/irc/sanco/vets/info/data/listes//listall.htm//, „confundând

numărul de agreaj 2063 de pe lista unităților agreate și numărul de agreaj 2036,

înscris în documentul sanitar veterinar care a însoțit transportul, nesesizând

diferența dintre ultimele două cifre.”

Din actele întocmite în

cursul cercetării disciplinare prealabile, inclusiv din referatul Comisiei de

disciplină din cadrul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru

Siguranța rezultă că fapta de a permite importul înregistrat la nr. 3241, a fost săvârșită de o altă persoană, D.V., care avea calitatea de medic veterinar oficial

P.I.F. Constanța, intimatul-reclamant și celălalt medic veterinar oficial fiind

sancționați, fiindcă „au făcut parte din tura de medici veterinari care era de

serviciu la data de 15 mai 2005”. Or, din întreaga economie a Legii nr. 188/1999

- Cap. al VIII-lea „Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor

publici” rezultă că răspunderea disciplinară a funcționarilor publici este una

personală, iar nu colectivă.

Nu pot fi primite

susținerile recurentei, în sensul că intimatul avea obligația efectuării

controalelor și inspecțiilor sanitar veterinare de animale vii și produse,

respectiv obligația de a verifica concordanța datelor menționate în documentele

ce însoțeau transportul, întrucât astfel de atribuții nu se numără printre

atribuțiile mediului veterinar oficial șef, stabilite prin Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 506/2003.

În calitatea sa de medic

veterinar oficial șef, intimatul nu avea obligația legală de a participa nemijlocit

la efectuarea tuturor controalelor și inspecțiilor sanitar veterinare derulate

la punctele de inspecție de frontieră, principala sa atribuție constând în

coordonarea și controlul activității desfășurate de medicii veterinari oficiali

care își desfășoară activitatea în acestea, lui nefiindu-i aplicabile

prevederile art. 10 din Ordinul nr. 46/2005 al președintelui Autorității

Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, în prezent

abrogat.

De altfel, intimatul

sesizase anterior, organelor ierarhic superioare, lipsa condițiilor pentru

desfășurarea activității de control veterinar, dar toate solicitările sale au

rămas fără ecou.

În fine, recursul ar fi

nefondat și în ipoteza în care s-ar primi teza recurentei, în sensul că

intimatul avea obligația legală de a participa nemijlocit la efectuarea

controlului în discuție.

Atât din cuprinsul ordinului

atacat, citat anterior, cât și din documentația atașată potrivit art. 13 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, rezultă că intimatului-reclamant i se impută o singură

faptă, cea expusă anterior. În această situație în cauză nu poate fi incident

art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, întrucât acest

text de lege se referă la „neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor”.

Prin urmare, ordinul este

nelegal și se impune anularea lui și din această perspectivă, existând o vădită

contradicție între fapta imputată, temeiul legal al sancțiunii disciplinare și

sancțiunea efectiv aplicată.

Pe lângă aspectele de

nelegalitate expuse, Înalta Curte mai reține ca relevant în contextul examinat

și faptul că, ulterior aplicării sancțiunii, la data de 10 noiembrie 2005,

unitatea de la care au fost importate produsele S.P.A. Ltd. cu numărul de

aprobare 2063, a fost agreată de Uniunea Europeană.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că

motivul de modificare invocat este nefondat și că nu există alte motive de

modificare ori de casare care să poată fi invocate din oficiu, Înalta Curte va

respinge recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

împotriva sentinței civile nr. 470/CA din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.