ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3921/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 470/CA din 19 iunie 2006, în dosarul nr. 260/CA/2006, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea formulată de S.V. împotriva Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 2035/2005, emis de Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a obligat autoritatea să restituie reclamantului, suma reținută în baza ordinului desființat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a considerat că nu se poate imputa reclamantului, neglijența comisă de medicii oficiali de tură care au verificat concordanța datelor menționate în documentele ce însoțeau transportul, au făcut înregistrările cuvenite și au permis importul de conserve de ton mărunțit, origine Thailanda.

S-a mai reținut că S.V. și-a îndeplinit sarcinile corespunzătoare funcției sale de șef de tură, implicându-se în coordonarea activității pe care o conducea, după cum rezultă din nota de serviciu nr. 344/2005. În fine, curtea de apel a mai stabilit că autoritatea a ignorat prevederile art. 65 pct. 4 din Legea 188/1999, republicată, prin aceea că la stabilirea sancțiunii disciplinare nu a avut în vedere faptul că reclamantul nu a mai fost sancționat, beneficiază de salariu de merit, iar fapta imputată nu a produs consecințe. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, formulând critici pe care le-a încadrat în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 10 din Ordinul nr. 46/2005, care se referă la atribuțiile și responsabilitățile medicilor veterinari oficiali din punctele de inspecție la frontieră, fiind fără temei considerentul în care se reține că neefectuarea controlului asupra importului din 15 iunie 2005 nu echivalează cu neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Intimatul avea obligația verificării datelor menționate în documentele ce însoțeau transportul și, în plus, nu a luat nici o măsură pentru remedierea situației create, astfel că, arată recurenta, se face vinovat de neglijență în serviciu, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarului public.

La rândul său, intimatul S.V., prin întâmpinarea formulată în recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând pe de o parte că nu intra în atribuțiile sale de medic veterinar - oficial șef, efectuarea controlului în discuție și, pe de altă parte, că, deși în discuție este o singură faptă, el a fost sancționat pentru neglijențe repetate. În plus, medicul oficial care s-a ocupat de controlul efectiv al documentelor aferente transportului reținut prin ordinul contestat, sancționat și el de către autoritate, a câștigat procesul pornit împotriva acesteia. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi. Examinând sentința atacată, prin prisma recursului formulat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., constată: Prin Ordinul nr. 20351 din 27 septembrie 2005, Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinareă și pentru Siguranța Alimentelor l-a sancționat pe intimatul S.V., șef serviciu P.I.F. Constanța, pentru abaterea disciplinară prevăzută la art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de trei luni, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) lit. b) din aceeași lege.

Motivul sancționării sale este menționat în preambulul actului atacat și se referă la faptul că a făcut parte din tura de medici veterinari care era de serviciu la data de 15 mai 2005, când a fost admis importul de conserve de ton mărunțit, origine Thailanda, înregistrat la nr. 3241, în registrul de import, urmare a neverificării site-lui http//forum.europa.eu.int/irc/sanco/vets/info/data/listes//listall.htm//, „confundând numărul de agreaj 2063 de pe lista unităților agreate și numărul de agreaj 2036, înscris în documentul sanitar veterinar care a însoțit transportul, nesesizând diferența dintre ultimele două cifre.” Din actele întocmite în cursul cercetării disciplinare prealabile, inclusiv din referatul Comisiei de disciplină din cadrul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța rezultă că fapta de a permite importul înregistrat la nr. 3241, a fost săvârșită de o altă persoană, D.V., care avea calitatea de medic veterinar oficial P.I.F.

Constanța, intimatul-reclamant și celălalt medic veterinar oficial fiind sancționați, fiindcă „au făcut parte din tura de medici veterinari care era de serviciu la data de 15 mai 2005”. Or, din întreaga economie a Legii nr. 188/1999 - Cap. al VIII-lea „Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici” rezultă că răspunderea disciplinară a funcționarilor publici este una personală, iar nu colectivă. Nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că intimatul avea obligația efectuării controalelor și inspecțiilor sanitar veterinare de animale vii și produse, respectiv obligația de a verifica concordanța datelor menționate în documentele ce însoțeau transportul, întrucât astfel de atribuții nu se numără printre atribuțiile mediului veterinar oficial șef, stabilite prin Anexa nr. 2 a Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 506/2003.

În calitatea sa de medic veterinar oficial șef, intimatul nu avea obligația legală de a participa nemijlocit la efectuarea tuturor controalelor și inspecțiilor sanitar veterinare derulate la punctele de inspecție de frontieră, principala sa atribuție constând în coordonarea și controlul activității desfășurate de medicii veterinari oficiali care își desfășoară activitatea în acestea, lui nefiindu-i aplicabile prevederile art. 10 din Ordinul nr. 46/2005 al președintelui Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, în prezent abrogat. De altfel, intimatul sesizase anterior, organelor ierarhic superioare, lipsa condițiilor pentru desfășurarea activității de control veterinar, dar toate solicitările sale au rămas fără ecou.

În fine, recursul ar fi nefondat și în ipoteza în care s-ar primi teza recurentei, în sensul că intimatul avea obligația legală de a participa nemijlocit la efectuarea controlului în discuție. Atât din cuprinsul ordinului atacat, citat anterior, cât și din documentația atașată potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că intimatului-reclamant i se impută o singură faptă, cea expusă anterior. În această situație în cauză nu poate fi incident art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, întrucât acest text de lege se referă la „neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor”. Prin urmare, ordinul este nelegal și se impune anularea lui și din această perspectivă, existând o vădită contradicție între fapta imputată, temeiul legal al sancțiunii disciplinare și sancțiunea efectiv aplicată.

Pe lângă aspectele de nelegalitate expuse, Înalta Curte mai reține ca relevant în contextul examinat și faptul că, ulterior aplicării sancțiunii, la data de 10 noiembrie 2005, unitatea de la care au fost importate produsele S.P.A. Ltd. cu numărul de aprobare 2063, a fost agreată de Uniunea Europeană. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivul de modificare invocat este nefondat și că nu există alte motive de modificare ori de casare care să poată fi invocate din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 470/CA din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.