ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele

Prin sentința civilă nr. 768 din 14 martie 2007 Curtea de Apel București a admis, în parte, acțiunea conexă formulată de reclamantul P.G.,

în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, și Comisia pentru Evaluarea Performanțelor Profesionale

Individuale ale înalților funcționari publici, a anulat ca nelegal, Raportul de

evaluare a performanțelor profesionale individuale, pentru perioada 01

decembrie 2004 - 01 decembrie 2005; a anulat Ordinul nr. 55300 din 26 iulie 2006,

emis de pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor; a obligat pârâtul să emită un nou ordin prin care reclamantul să

fie repus în funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat și să-i acorde

drepturile salariale aferente funcției deținute pe perioada în care raporturile

de serviciu au încetat, până la reintegrarea efectivă și, totodată, a respins

capetele de cerere privind nulitatea Ordinului nr. 55300/2006 și acordarea de

daune morale, ca neîntemeiate.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că prin

Ordinul nr. 53300 emis la data de 26 septembrie 2006, de Președintele

Autorității Naționale Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor s-a

dispus, începând cu data de 26 august 2006, încetarea raportului de serviciu

între această autoritate publică centrală și reclamantul P.G., prin eliberarea

din funcția publică de director general al Direcției Generale Sanitar

Veterinare, ca urmare a obținerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea

performanțelor  profesionale individuale.

Comisia pentru

evaluarea performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari

publici, prin raportul de evaluare întocmit la data de 11 iulie 2006 i-a acordat

reclamantului calificativul final al evaluării „nesatisfăcător" pentru

anul 2005.

Instanța a mai reținut că măsura eliberării din funcția publică a

reclamantului, nu s-a dispus ca o sancțiune disciplinară, în urma săvârșirii

unei abateri disciplinare care ar fi atras aplicabilitatea procedurii statuate

de H.G. nr. 1210/2003, ci este o modalitate distinctă de încetare a raportului

de serviciu al funcționarului public, în temeiul art. 84

2

alin. (1) lit.

d), raportat la art. 84 lit. c) din Legea nr. 188/1999, modificată și

completată.

În conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 188/1999,

republicată și actualizată privind Statutul funcționarilor publici „în perioada

concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi

modificate decât la inițiativa funcționarului public în cauză".

În raport de dispozițiile imperative prevăzute de textul de lege, și cum

reclamantul nu și-a manifestat inițiativa în sensul încetării raportului de

serviciu între cele două părți, instanța de fond a apreciat că actul

administrativ este nelegal, reclamantul aflându-se în concediu medical.

S-a

mai arătat că presupusa „reaua - credință" invocată de pârât privind

momentul obținerii în cursul zilei de 26 iulie 2006, a actului medical, nu este

probată, fiind irelevant faptul că, certificatul medical a fost emis în ziua

menționată la orele 16,30, după terminarea programului de lucru.

În ce privește daunele morale solicitate de reclamant, instanța de fond

a considerat că nu se poate pronunța în lipsa unor dovezi cu privire la natura

valorilor nepatrimoniale ce au fost lezate, la dimensiunea suferințelor morale neputându-le,

deci, cuantifica.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul P.G. și pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

I. Recursul formulat de

reclamantul P.G. este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu greșita aplicare a art. 8 alin. (1)

din Legea 554/2004 (teza privind repararea prejudiciului moral al persoanei

vătămate printr-un act administrativ emis cu nerespectarea dispozițiilor

legale).

Recurentul-reclamant P.G. în

motivarea recursului a arătat că deși instanța de fond a constatat faptul că

actul administrativ atacat este emis cu nerespectarea dispozițiilor legale

totuși a considerat că nu au fost arătate valorile nepatrimoniale lezate,

dimensiunile și cuantificarea suferințelor morale nefiind posibilă.

Recurentul-reclamant

mai susține că datorită calităților pe care le deținea la acel moment, s-a

bucurat de o mare notorietate în mediile academice și de specialitate, iar în

urma eliberării din funcția publică deținută au fost publicate, în presă, o serie

de articole care subliniau și scoteau în evidență „necorespunderea profesională"

sau „incompetența", articole datorită cărora prestigiul profesional și

calitatea profesională i-au fost puse sub semnul întrebării, motiv pentru care

o perioadă considerabilă de timp a trăit o adevărată traumă psihică cauzată de această

situație.

Recurentul

- reclamant consideră că generator al tuturor acestor neplăceri nu a fost un

anumit articol de presă, ci fapta ilicită care a determinat redactarea acestor

articole și anume Raportul de evaluare a performanțelor sale profesionale și

Ordinul de eliberare din funcția publică deținută, ambele anulate de instanța

de fond.

Așadar,

ori de câte ori se încalcă un drept subiectiv sau un interes legitim al unei

persoane se cauzează și un prejudiciu față de aceasta, iar autorul faptei

ilicite și dăunătoare este chemat de lege să-l repare, răspunderea civilă este

tocmai acel mijloc de înlăturare a încălcării unui drept, de apărare și

ocrotire a tuturor intereselor aparținând persoanelor fizice și juridice.

Recurentul

– reclamant mai susține că dauna morală este aceea care aduce atingere

intereselor extrapatrimoniale și neeconomice ale persoanei, lezând așa zisele

drepturi ale personalității.

Totodată,

arată că dispozițiile art. 998 C. civ. nu fac distincție între natura patrimonială

sau nepatrimonială a prejudiciului, iar aceasta nu se deduce nici din prevederile

art. 999 C. civ., impunându-se interpretarea că și acest articol se referă la

orice fel de prejudiciu atât patrimonial, cât și nepatrimonial.

Dacă

unele daune și anume cele care se exteriorizează pe plan social (cazul

calomniilor și defăimărilor) sunt relativ mai ușor de constatat, sunt și unele

daune respectiv cele de natură psihică, intime și dureroase, care îi însoțesc

pe oameni timp îndelungat și uneori chiar pe tot parcursul vieții lor, mai

dificil de perceput.

Recurentul

- reclamant consideră că suma pretinsă drept daune morale este o compensație

corectă a discreditării culpabile și cu intenție de către pârâtă, a vătămării

onoarei și demnității personale și a știrbirii prestigiului profesional.

II. Recurenta - pârâta

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin

motivele de recurs formulate susține că, în conformitate cu prevederile art. 15

din Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea

carierei funcționarilor publici, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, contestația este inadmisibilă.

Potrivit art. 15 din Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003, „înalții funcționari publici nemulțumiți de calificativul obținut la evaluarea performantelor

profesionale individuale se pot adresa instanței de contencios administrativ,

în condițiile legii".

Una din condițiile de

admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ este parcurgerea

procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în condițiile în care a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.V.S.A., urmează a

sesiza că nu au fost respectate prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

în sensul ca, fără a aștepta termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin.

(4) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. g) din același act normativ,

contestatorul a formulat acțiunea la data de 3 august 2006, iar plângerea a fost formulată la data de 04 august 2006.

În

opinia recurentei - pârâte, față de cel arătate, rezultă că în mod nelegal a

fost respinsă excepția inadmisibilității contestației pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile și, totodată, a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor.

Recurenta-pârâtă

arată că actul administrativ contestat este Raportul de evaluare a

performanțelor profesionale individuale întocmit de Comisia pentru evaluarea

performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari publici,

Comisie formată din membri numiți prin decizie a Primului Ministru, la

propunerea Ministrului Administrației și Internelor, în conformitate cu

prevederile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

În primul rând, nu există o dispoziție legală care sa prevadă efectuarea

acestui raport într-un anumit termen, în mod imperativ, iar depășirea acestuia

să fie sancționată; pe de altă parte, se observă că abia la data de 23 mai 2006 a fost numită de către Primul Ministru Comisia care a procedat la evaluare; în

al doilea rând, ambele rapoarte care au stat la baza întocmirii Raportului de

către Comisie au fost înregistrate la aceasta Comisie la data de 27 iunie 2006,

iar Raportul a fost întocmit la data de 26 iulie 2006. De asemenea, nu există

nici o dispoziție legală care să cuprindă vreo dispoziție imperativă asupra

necesității numerotării, acesta fiind datat și înregistrat.

Recurenta-pârâtă susține că dovada slabei prestații a fostului director

general G.P. o constituie modul în care a înțeles să coordoneze criza gripei

aviare, din toamna anului 2005 și primăvara anului 2006, menționând faptul că,

deși i s-a creat posibilitatea a se dedica în exclusivitate gestionarii acestei

crize, fiind degrevat de orice alta activitate ce îi revenea conform fișei

postului, contestatorul a generat, din cauza prostului management, o situație

de criză instituțională în cadrul Autorității, precum și o criză politică atât

pe plan național, cât și pe plan internațional, ducând România în situația de a

fi exclusă din comerțul internațional cu carne și produse din carne de pasăre.

Recurenta-pârâtă

menționează faptul că Legea nr. 188/1999 modificată nu prevede obligativitatea

ca actul administrativ contestat să conțină termenul legal de contestare și

nici instanța competentă.

Singurul

act normativ aplicabil funcționarilor publici care prevede obligativitatea

precizării în actul administrativ a elementelor a căror lipsă o invocă

reclamantul, stabilind expres sancțiunea aplicabilă în acest caz, este H.G. nr.

1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a

comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, act

normativ fără incidență în cauza de față.

Recurenta-pârâtă arată că măsura eliberării din funcția publică nu s-a

dispus ca o sancțiune disciplinară, în urma săvârșirii unei abateri

disciplinare de către reclamant, care ar fi atras aplicarea procedurii statuate

de H.G. nr. 1210/2003, ci este o modalitate distinctă de încetare a raportului

de serviciu al funcționarului public, în temeiul art. 84 ind. 2 alin. (1) lit. d)

raportat la art. 84 lit. c) din același act normativ.

Rezultă

că numai în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare, decizia trebuie să

cuprindă toate elementele prevăzute de codul muncii, sub sancțiunea nulității

absolute, nu și în cazul încetării raportului de serviciu pentru motive

specifice legislației funcției publice.

Recurenta-pârâtă

susține că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că Ordinul de

eliberare din funcție a fost emis în perioada în care reclamantul se afla în

concediu medical.

Astfel, este

evidentă reaua-credință reclamantului, care, imediat ce a luat la cunoștință de

eliberarea din funcție la data 26 iulie 2006, a depus toate eforturile pentru

obținerea unui certificat medical, cunoscând foarte bine consecințele juridice

ale unui astfel de act.

În

fine, recurenta-pârâtă mai arată că la baza ordinului s-a aflat raportul de

evaluare întocmit de comisia competenta, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1209/2003

privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, raport ce a

avut în vedere ambele opinii, atât ale reclamantului, cât și ale celor doi

secretari de stat din cadrul Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, prin

prisma criticilor aduse de ambii recurenți și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru

casarea/modificarea sentinței atacate, după cum se va arăta în continuare:

aduse de recurentul - reclamant P.G., se apreciază că acestea nu pot fi

primite, argumentația primei instanțe pe capătul de cerere privind daunele morale

fiind una pertinentă, în acord cu situația de fapt și de drept reținută în cauză.

Fără a nesocoti/nega că prin

emiterea celor două acte administrative individuale, ce au făcut obiectul

cauzelor conexe soluționate de Curtea de Apel București, s-a adus atingere

reputației și recunoașterii profesionale a recurentului P.G. în calitatea sa de

înalt funcționar public, în opinia Înaltei Curți anularea celor două acte nelegale

reprezintă o măsură care prin ea însăși este de natură a oferi recurentului o reparație

echitabilă în sensul în care și C.E.D.O. s-a pronunțat în mod constant.

Aceasta cu atât mai mult cu

cât urmare a înlăturării efectelor Raportului de evaluare prin care s-a acordat

recurentului calificativul „nesatisfăcător” pentru anul 2005 și a efectelor

Ordinului nr. 53300/2006, autoritatea pârâtă A.N.S.V.S.A. a fost obligată la

emiterea unui ordin prin care cel vătămat să fie repus în funcția deținută

anterior (director general al D.G.S.V.) și la acordarea drepturilor salariale

aferente până la reintegrarea efectivă.

În acest context, în mod

just judecătorul fondului a constatat că nu este posibilă o dimensionare a

suferințelor morale pretinse de reclamant și a respins, în consecință, cererea

privind acordarea de daune morale.

A.N.S.V.S.A. vor fi, de asemenea, înlăturate ca inadecvate:

- soluția dată de prima

instanță excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este cea

corectă, având în vedere că din probatoriul administrat rezultă că reclamantul a

îndeplinit această obligație; în concret, actul existent la fila 60 din Dosarul

nr. 7723/2/2006 al Curții de Apel București, respectiv cel înregistrat la Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. sub nr. 67938

din 4 august 2006, constituie dovada realizării procedurii prealabile și

obligatorii prevăzute de Legea nr. 554/2004, fiind îndeplinită această condiție

de exercițiu a acțiunii în materia contenciosului administrativ;

- respingerea excepției

lipsei calității procesuale pasive a Autoritatea Națională Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor fundamentată legal, întrucât această autoritate

este emitentul actului administrativ reprezentat de Ordinul nr. 55300 din 26

iulie 2007 – prin Președinte – iar aserțiunile recurentei legate și de o

eventuală prematuritate a acțiunii nu sunt justificate întrucât cererea privind

anularea acestui ordin a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 16 august 2008 (Dosar nr. 8049/2/2006), iar rostul acestei prevederi prin care

se instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a unui act este

acela de a da posibilitatea organului emitent să reexamineze și eventual să-și revoce

propriul act. Or, în cauză, demersul judiciar declanșat de reclamant a

continuat fără ca emitentul actului să-și schimbe punctul de vedere exprimat

prin cele două acte administrative;

- pe fondul cauzei,

aspectele expuse în cererea de recurs nu pot înlătura caracterul nelegal al

celor două acte administrative anulate de instanța de fond; sub acest aspect,

rezumativ, pot fi enumerate aspectele legate de nemenționarea termenului legal

de contestare și instanța competentă, nenumerotarea Raportului de evaluare

examinat în speță, precum și toate cele expuse deja.

Recurenta Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor insistă și cu

ocazia judecării căii de atac, ca și în fața instanței de fond, cu afirmația că

„reaua-credință a recurentului-reclamant este evidentă” întrucât certificatul

medical prezentat de acesta este emis după terminarea programului de lucru (ora

16.30) în aceeași zi cu cea în care a fost emis și Ordinul de eliberare din

funcție – 26 iulie 2006.

În acest fel se ignora un

principiu fundamental al dreptului civil potrivit căruia buna-credință se

prezumă; ca o consecință, reaua-credință trebuie dovedită, ceea ce în cauză nu

s-a întâmplat, astfel că este pertinent și acest raționament expus în

considerentele sentinței recurate.

Mai mult, motivele de

nelegalitate ale actelor administrative au fost clar subliniate în cuprinsul sentinței

atacate, fiind susținute de probele administrate în cauză și de normele legale

aplicabile, nefiind aduse de către autoritatea emitentă argumente de fapt și de

drept în baza cărora aceste motive să fie înlăturate.

În fine, având în vedere

obiectul celor două cauze conexe soluționate prin sentința civilă nr. 768/2007,

dispozițiile Legii nr. 188/1999 modificată, incidentă în această pricină,

probatoriul administrat, instanța de control judiciar constată că

sus-menționata hotărâre judecătorească este legală și temeinică.

Ca urmare, în temeiul art. 312

C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, ambele recursuri vor fi

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile

declarate de P.G. și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, împotriva sentinței civile nr. 768 din 14 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2009.