ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 677/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta B.V. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta A.N.S.V.S.A. obligarea acesteia la plata sumei de 105.532 lei

reprezentând drepturile salariale pentru perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007

în care a fost suspendată din funcția de director executiv al Direcției Sanitar

Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor prin Ordinul nr. 25207 din 1 iulie 2005,

reactualizată la zi, cu indicele de inflație și la 100 lei pe zi de întârziere

de la data prezentei cereri până la data achitării efective a drepturilor

salariale menționate.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Ordinul președintelui

A.N.S.V.S.A. nr. 25207 din 1 iulie 2005 a fost suspendată din funcția de

director executiv în temeiul art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

modificată și republicată, iar prin Ordonanța din 31 august 2007 emisă de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea s-a dispus scoaterea sa de sub

urmărire penală.

Mai arată reclamanta că prin Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007

conducerea A.N.S.V.S.A. a dispus reintegrarea sa în funcția deținută, iar prin

adresa nr. 7553 din 2 octombrie 2007 a solicitat acesteia plata drepturilor

salariale pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007, cerere nesoluționată

până în prezent.

Prin sentința civilă nr. 2302 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

formulată de reclamanta B.V., a obligat pârâta la plata drepturilor salariale

pentru perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007, actualizate cu indicele de

inflație la data plății efective, și a obligat pârâta la 100 lei pe zi de

întârziere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe până la data

plății efective.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență

că reclamanta este îndreptățită la plata despăgubirilor menționate de art. 106

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ca o consecință

a faptului că prin Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 conducerea pârâtei

a dispus reintegrarea sa în funcția deținută anterior.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.S.V.S.A.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că instanța de fond a

reținut în mod eronat că în prezenta cauză își găsesc aplicabilitatea

dispozițiile art. 86 alin. (3) și a art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarului public.

A mai arătat recurenta că dispoziția cuprinsă în art. 86 alin. (3) din

legea menționată acoperă doar situația în care funcționarul public a fost

trimis în judecată și instanța a pronunțat o hotărâre de achitare sau încetare

a procesului penal.

De asemenea mai arată recurenta că temeiul juridic invocat, și anume art.

106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, se referă la situația în care

raportul de serviciu al funcționarului public ar fi încetat din motive

considerate de acesta ca netemeinice și nelegale.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Prin Ordinul nr. 25207 din data de 1 iulie 2005 emis de Președintele A.N.S.V.S.A.,

în temeiul Legii nr. 188/1999, s-a dispus suspendarea din funcția publică de

conducere a intimatei-reclamante, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii

penale împotriva acesteia, în dosarul penal nr. 1490/2005, împrejurare atestată

de adresa I.P.J. Ilfov nr. 28643 din 17 mai 2005, la care se și face referire

în preambulul ordinului.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, prin Ordonanța

din 31 august 2007, emisă în dosarul cu nr. 6579/P/2005, în baza art. 262 pct. 2

lit. a) C proc. Pen., art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a

dispus scoaterea învinuitei B.V. de sub urmărire penală, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 289 și

art. 243 C. pen., întrucât în urma analizării materialului administrat în cauză

a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Ca o consecință a măsurii dispuse, Autoritatea recurentă emite Ordinul nr.

58177 din 26 septembrie 2007 cu privire la încetarea suspendării intimatei B.V.

din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Sanitar

Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Ilfov, precizând totodată la art. 2

al ordinului în discuție că „se vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire

și comunicarea acestuia".

Pe de altă parte, art. 96 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 prevede că

actul administrativ prin care se dispune reluarea activității de către

funcționarul public se comunică Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în

termen de 10 zile de la data emiterii.

În plus, prin Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, s-a introdus un nou

alineat al art. 74, în care se prevede că „de la momentul începerii urmăririi

penale, în situația în care funcționarul public poate influența cercetarea,

persoana care are competența numirii în funcția publică are obligația să

dispună mutarea temporară a funcționarului în cadrul altui compartiment sau

altei structuri fără personalitate juridică a autorității ori instituției

publice".

Referitor la cele menționate în art. 2 al Ordinului de repunere în

funcție, trebuie subliniat faptul că, deși acesta trebuia emis într-un termen rezonabil,

recurenta emite Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 la aproximativ un an

de la modificarea dispoziției legale ce a stat la baza emiterii ordinului de suspendare

și nu a dat curs noilor modificări legale apărute, neaplicând principiul

conversiei actului juridic.

Ca urmare a emiterii Ordinului nr. 58177 din 26 septembrie 2007 de

repunere în funcția deținută anterior de intimata-reclamantă, ordinul inițial

de suspendare este astfel lipsit de efecte juridice, drept pentru care instanța

de fond nu se mai putea pronunța nici pe anularea actului administrativ (ordinul

inițial de suspendare), dar nici pe aspectul repunerii în funcție a intimatei.

Singurul aspect juridic asupra căruia instanța de fond se mai putea pronunța,

erau drepturile salariale cuvenite pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007.

Potrivit dispozițiilor art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul Funcționarului Public "în cazul în care raportul de

serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră

netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios

administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a

dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute

de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și la plata de către

autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".

Se observă că dispozițiile art. 106 din legea menționată, au în vedere

dreptul funcționarului public de a beneficia de plata drepturilor pe care nu

le-a primit.

Intimata-reclamantă, prin Adresa nr. 7553 din 2 octombrie 2007, a

solicitat Autorității recurente, plata drepturilor salariale pe perioada 1

iulie 2005 - 25 septembrie 2007 și întrucât acestea nu i-au fost achitate, a

revenit cu Adresa nr. 3198 din 22 aprilie 2008, rămasă de asemenea fără nici un

răspuns.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că

cererea privind plata drepturilor salariale pe perioada 1 iulie 2005 - 25

septembrie 2007, formulată de intimata B.V.este întemeiată, atâta vreme cât din

conținutul înscrisurilor existente la dosar reiese faptul că aceasta a fost

reintegrată în funcția publică deținută anterior, fără a-i fi achitate aceste

drepturi aferente perioadei de suspendare.

Situația aflată în discuție este similară celei reglementate de

dispozițiile art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, întrucât în

perioada scursă de la data suspendării din funcția deținută anterior,

funcționarul public nu a primit drepturile bănești, fără să fie în culpă.

Situația scoaterii de sub urmărire penală poate fi asimilată celei de

achitare sau de încetare a procesului penal, iar despăgubirea (drepturile

salariale) datorată de autoritatea administrativă are la bază ideea lipsei de

culpă a funcționarului public, acesta fiind păgubit prin neîncasarea

remunerației.

De altfel, prevederile art. 52 alin (2) C. muncii cuprind dispoziții în

acest sens, art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarului

Public făcând referire la faptul că „dispozițiile prezentei legi se completează

cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației

specifice funcției publice".

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează acordarea

despăgubirilor de 100 lei pe zi de întârziere, pe care recurenta le apreciază

ca inadmisibile, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 18 alin.

(5) cu referire la alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanța va hotărî

și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă

reclamantul a solicitat acest lucru. Or, în cazul de față, reclamanta a

solicitat aceste despăgubiri prin cererea introdusă la instanța care a

soluționat fondul litigiului.

Prin urmare, în considerarea celor mai sus expuse, se va respinge

recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței civile nr.

2302 din data de 16 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2009.