ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 677/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. obligarea acesteia la plata sumei de 105.532 lei reprezentând drepturile salariale pentru perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007 în care a fost suspendată din funcția de director executiv al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor prin Ordinul nr. 25207 din 1 iulie 2005, reactualizată la zi, cu indicele de inflație și la 100 lei pe zi de întârziere de la data prezentei cereri până la data achitării efective a drepturilor salariale menționate.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 25207 din 1 iulie 2005 a fost suspendată din funcția de director executiv în temeiul art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată și republicată, iar prin Ordonanța din 31 august 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală. Mai arată reclamanta că prin Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 conducerea A.N.S.V.S.A. a dispus reintegrarea sa în funcția deținută, iar prin adresa nr. 7553 din 2 octombrie 2007 a solicitat acesteia plata drepturilor salariale pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007, cerere nesoluționată până în prezent.

Prin sentința civilă nr. 2302 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta B.V., a obligat pârâta la plata drepturilor salariale pentru perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și a obligat pârâta la 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe până la data plății efective. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență că reclamanta este îndreptățită la plata despăgubirilor menționate de art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ca o consecință a faptului că prin Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 conducerea pârâtei a dispus reintegrarea sa în funcția deținută anterior.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.S.V.S.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat că în prezenta cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 86 alin. (3) și a art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public. A mai arătat recurenta că dispoziția cuprinsă în art. 86 alin. (3) din legea menționată acoperă doar situația în care funcționarul public a fost trimis în judecată și instanța a pronunțat o hotărâre de achitare sau încetare a procesului penal. De asemenea mai arată recurenta că temeiul juridic invocat, și anume art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, se referă la situația în care raportul de serviciu al funcționarului public ar fi încetat din motive considerate de acesta ca netemeinice și nelegale.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Prin Ordinul nr. 25207 din data de 1 iulie 2005 emis de Președintele A.N.S.V.S.A., în temeiul Legii nr. 188/1999, s-a dispus suspendarea din funcția publică de conducere a intimatei-reclamante, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva acesteia, în dosarul penal nr. 1490/2005, împrejurare atestată de adresa I.P.J. Ilfov nr. 28643 din 17 mai 2005, la care se și face referire în preambulul ordinului. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, prin Ordonanța din 31 august 2007, emisă în dosarul cu nr. 6579/P/2005, în baza art. 262 pct. 2 lit. a) C proc.

Pen., art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus scoaterea învinuitei B.V. de sub urmărire penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 289 și art. 243 C. pen., întrucât în urma analizării materialului administrat în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. Ca o consecință a măsurii dispuse, Autoritatea recurentă emite Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 cu privire la încetarea suspendării intimatei B.V.

din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Ilfov, precizând totodată la art. 2 al ordinului în discuție că „se vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire și comunicarea acestuia". Pe de altă parte, art. 96 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 prevede că actul administrativ prin care se dispune reluarea activității de către funcționarul public se comunică Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în termen de 10 zile de la data emiterii.

În plus, prin Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, s-a introdus un nou alineat al art. 74, în care se prevede că „de la momentul începerii urmăririi penale, în situația în care funcționarul public poate influența cercetarea, persoana care are competența numirii în funcția publică are obligația să dispună mutarea temporară a funcționarului în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității ori instituției publice". Referitor la cele menționate în art. 2 al Ordinului de repunere în funcție, trebuie subliniat faptul că, deși acesta trebuia emis într-un termen rezonabil, recurenta emite Ordinul nr. 58177 din 26 septembrie 2007 la aproximativ un an de la modificarea dispoziției legale ce a stat la baza emiterii ordinului de suspendare și nu a dat curs noilor modificări legale apărute, neaplicând principiul conversiei actului juridic.

Ca urmare a emiterii Ordinului nr. 58177 din 26 septembrie 2007 de repunere în funcția deținută anterior de intimata-reclamantă, ordinul inițial de suspendare este astfel lipsit de efecte juridice, drept pentru care instanța de fond nu se mai putea pronunța nici pe anularea actului administrativ (ordinul inițial de suspendare), dar nici pe aspectul repunerii în funcție a intimatei.

Singurul aspect juridic asupra căruia instanța de fond se mai putea pronunța, erau drepturile salariale cuvenite pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007. Potrivit dispozițiilor art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public "în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și la plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public". Se observă că dispozițiile art. 106 din legea menționată, au în vedere dreptul funcționarului public de a beneficia de plata drepturilor pe care nu le-a primit.

Intimata-reclamantă, prin Adresa nr. 7553 din 2 octombrie 2007, a solicitat Autorității recurente, plata drepturilor salariale pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007 și întrucât acestea nu i-au fost achitate, a revenit cu Adresa nr. 3198 din 22 aprilie 2008, rămasă de asemenea fără nici un răspuns. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că cererea privind plata drepturilor salariale pe perioada 1 iulie 2005 - 25 septembrie 2007, formulată de intimata B.V.este întemeiată, atâta vreme cât din conținutul înscrisurilor existente la dosar reiese faptul că aceasta a fost reintegrată în funcția publică deținută anterior, fără a-i fi achitate aceste drepturi aferente perioadei de suspendare.

Situația aflată în discuție este similară celei reglementate de dispozițiile art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, întrucât în perioada scursă de la data suspendării din funcția deținută anterior, funcționarul public nu a primit drepturile bănești, fără să fie în culpă. Situația scoaterii de sub urmărire penală poate fi asimilată celei de achitare sau de încetare a procesului penal, iar despăgubirea (drepturile salariale) datorată de autoritatea administrativă are la bază ideea lipsei de culpă a funcționarului public, acesta fiind păgubit prin neîncasarea remunerației.

De altfel, prevederile art. 52 alin (2) C. muncii cuprind dispoziții în acest sens, art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarului Public făcând referire la faptul că „dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice". Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs care vizează acordarea despăgubirilor de 100 lei pe zi de întârziere, pe care recurenta le apreciază ca inadmisibile, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (5) cu referire la alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Or, în cazul de față, reclamanta a solicitat aceste despăgubiri prin cererea introdusă la instanța care a soluționat fondul litigiului. Prin urmare, în considerarea celor mai sus expuse, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței civile nr. 2302 din data de 16 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2009.