ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea depusă la data de 30 august 2005 la Curtea de Apel București, reclamanta V.B., în calitate de director executiv al A.N.S.V.S.A.-D.S.V.S.A. Ilfov a chemat în judecată pe pârâta A.N.S.V.S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 25207 din 1 iulie 2005 privind suspendarea sa din funcția publică deținută anterior, precum și obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale din perioada în care a fost suspendată.

Reclamanta a arătat că Ordinul nr. 25207 din 1 iulie 2005 și răspunsul la contestația formulată sunt nelegale și netemeinice întrucât Ordinul atacat a fost emis în perioada când era deja suspendată din funcție prin Ordinul anterior al Președintelui A.N.S.V.S.A., nr. 25110 din 12 aprilie 2005, ordin care a fost contestat și anulat prin sentința civilă nr. 1156 din 15 iunie 2005 rămasă definitivă prin nerecurare, fiind drept urmare repusă în funcție. În susținerea temeiniciei și a legalității ordinului emis, pârâta prin întâmpinare, a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 188/1999, art. 74 alin. (1) și (2) precizând că la data de 10 mai 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus prin rezoluție începerea urmăririi penale împotriva reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, fapte prevăzute și pedepsite de art. 248 C. pen.

și respectiv art. 289 C. pen., infracțiuni enumerate în art. 50 lit. h) din Legea nr. 188/1999 astfel că suspendarea funcționarului public era obligatorie. S-a mai precizat că reclamanta a fost reținută timp de 24 ore în baza Ordonanței de reținere emisă de IPJ Ilfov, iar la 11 mai 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale. Prin sentința civilă nr. 2785 din 07 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei B.V., a dispus anularea Ordinului Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 25207 din 1 iulie 2005 și suspendarea începând cu 1 iulie 2005 din funcție a reclamantei și a obligat pârâta A.N.S.V.S.A.

București la repunerea reclamantei în funcția anterior deținută (director executiv la D.S.V.S.A. Ilfov) ca și la plata drepturilor salariale aferente funcției deținute pe perioada suspendării, respectiv de la 12 aprilie 2005 și până la data repunerii în funcția deținută. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că, susținerile pârâtei sunt nefondate, că suspendarea din funcție a reclamantei este nelegală întrucât ordinul atacat, la momentul emiterii sale, nu se fundamenta pe existența vreunei ordonanțe a procurorului, de natură a susține incidența prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, invocată ca temei al măsurii dispuse.

S-a mai apreciat de aceeași instanță că deși precedentul ordin, cu nr. 25110 din 12 aprilie 2005 a fost anulat, pârâta nu a respectat dispozițiile hotărârii judecătorești nr. 1156 din 15 iunie 2005 și ale Legii nr. 188/1999 privind reintegrarea în funcție, procedând abuziv la o nouă suspendare, deși nu exista ca temei vreo ordonanță penală în sensul art. 235 C. proc. pen., astfel cum s-a susținut, excesul de putere al A.N.S.V.S.A., astfel cum este definit de Legea nr. 554/2004 având drept consecință vătămarea reclamantei în dreptul său fundamental la muncă, ceea ce atrage despăgubirea sa prin achitarea drepturilor salariale. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta A.N.S.V.S.A.

București, criticând-o pentru greșita aplicare și interpretare a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-pârâtă a menționat că astfel cum rezultă din actele dosarului, prin adresa nr. 28.643 din 17 mai 2005 și respectiv adresa nr. 328371 din 19 aprilie 2006, emise de I.P.J.Ilfov, la 10 mai 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus prin rezoluție începerea urmăririi penale împotriva reclamantei B.V. pentru infracțiuni de tipul celor enumerate în art. 50 din Legea nr. 188/1999 (abuz în serviciu, fals intelectual), în aceeași zi a fost reținută timp de 24 de ore, iar la data de 11 mai 2005 s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceeași persoană.

Recurenta a precizat că Președintele A.N.S.V.S.A. a emis la data de 01 iulie 2005 Ordinul nr.25207, de suspendare a reclamantei din funcția publică deținută, ca o consecință a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva acesteia, întemeiat pe dispozițiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care conducătorul unității sau instituției publice are obligația și nu opțiunea de a suspenda din funcție pe funcționarul public în cauză, astfel că susținerile instanței de fond vizând nelegalitatea ordinului emis, nu sunt întemeiate. În fine, recurenta a mai arătat că în cauză, în mod eronat instanța de fond a reținut că ordinul atacat nu se fundamenta, la momentul emiterii lui, pe existența vreunei ordonanțe de natură a atrage aplicarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, la dosar existând o adresă, nr. 1074074 din 12 octombrie 2006 emisă de M.A.I.-D.G.P.M.B.

din care rezultă că în dosarul penal nr. 1540/p/2005 s-a început urmărirea penală împotriva lui B.V. și a altor persoane, încă din data de 7 aprilie 2005, dosarul fiind și în prezent în lucru la Poliția Sectorului 3, Secția Cercetări Penale. Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, la care a făcut referire instanța de fond, cu nr. 6579/P/2005, a fost infirmată, după cum a învederat recurenta încă din faza soluționării fondului, prin Ordonanța nr. 1473/VIII-1/2006 din 6 noiembrie 2006. Toate actele de urmărire penală și adresele la care s-a făcut referire în motivele de recurs, au fost atașate în copie și depuse și în fața instanței de recurs.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii legale și temeinice a instanței de fond, arătând în esență că în cazul său nu a fost respectată prezumția de nevinovăție, și precizând că în opinia sa, infirmarea ulterioară a ordonanței Parchetului Buftea, de scoatere de sub urmărire penală nu ar trebui să aibă nici un efect asupra soluției, câtă vreme, la data emiterii ordinului de suspendare atacat, acesta nu întrunea condițiile legale cerute pentru a fi emis. Întrucât din actele dosarului și din susținerile părților a rezultat că reclamanta-intimată este cercetată în mai multe dosare penale, diferit numerotată, în care s-au pronunțat deja variate soluții, Înalta Curte, în faza de recurs, în temeiul art. 305 cu referire la art. 304 1 C. proc.

civ. a solicitat date și informații referitoare la stadiul soluționării cauzei penale ce face obiectul dosarului nr. 3451/P/2005, la ordonanța din 11 mai 2005 de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva reclamantei și la caracterul definitiv sau nu al acestei măsuri. Examinând întregul materialul probator administrat în cauză, în raport de prevederile legale aplicabile și față de criticile recurentei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul de față este fondat și urmare a admiterii lui se impune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în fond, ca neîntemeiate, a acțiunii formulate de reclamanta B.V., în considerarea celor în continuare prezentate. Ordinul nr. 25207 din data de 01 iulie 2005, contestat în prezenta cauză, a fost emis de Președintele A.N.S.V.S.A.

în temeiul Legii nr. 188/1999, dispunându-se suspendarea din funcția publică de conducere a reclamantei-intimate, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva acesteia în dosarul penal nr. 1490/2005, împrejurare atestată de adresa I.P.J. Ilfov nr. 28643 din 17 mai 2005, la care se și face referire în preambulul ordinului. Din cuprinsul acestei din urmă adrese, aflată în dosarul de fond, la fila 26, rezultă neechivoc că I.P.J. Ilfov, la solicitarea expresă a A.N.S.V.S.A., privind stadiul cercetărilor penale efectuate față de doamna B.V., a comunicat că față de aceasta și alte persoane, la data de 10 mai 2005 s-a început urmărirea penală pentru fapte prevăzute de art. 248 și art. 289 C. pen., iar la data de 11 mai 2005, față de B.V.

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, fiind făcută și propunerea de arestare preventivă. Relațiile și actele depuse în faza soluționării recursului, la cererea Înaltei Curți și în mod special Încheierea nr. 34 din data de 21 mai 2005 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin respingerea recursului, atestă că la data de 11 mai 2005 s-a dispus în adevăr punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 teza 1 C. pen. și instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., în dosarul nr. 3451/P/2005. Prin încheierea respectivă a fost respinsă numai propunerea privind arestarea preventivă a inculpatei B.V.

În fine, în ceea ce privește numerele diferite de dosare penale în care se atestă că s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, indicate în adresele de relații primite, Înalta Curte reține din cuprinsul corespondenței aflate la fila 56 dosar recurs (Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, nr. 645/VIII-1/2007) că dosarul privind pe B.V. și alții a fost trimis și apoi restituit la data de 2 septembrie 2005 de la Direcția Națională Anticorupție, în prezent în dosarul nou format, cu nr. 6579/P/2005, ce se află în lucru la I.P.J. Ilfov fiind dispusă efectuarea unei noi expertize financiar contabile.

Așadar, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte, întrucât actele dosarului atestă că la data emiterii ordinului contestat, respectiv la 1 iulie 2005, exista fundamentul legal cerut de textul invocat, pentru a se putea dispune suspendarea din funcția publică, respectiv ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, dispusă la o dată anterioară, respectiv la 11 mai 2005, măsură ce a rămas definitivă în sensul că numai propunerea de arestare preventivă a fost respinsă de instanța de judecată.

În aceste condiții rezultă că în adevăr, instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale incidente, respectiv art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care în cazul în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 50 lit. h), conducătorul instituției publice va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține, legea instituind o obligație și nu o facultate în sarcina conducătorului unității în acest sens. Verificând legalitatea ordinului atacat în raport de îndeplinirea condițiilor impuse de lege la momentul emiterii lui, Înalta Curte, contrar celor reținute de instanța de fond, apreciază că acesta a fost emis cu deplina respectare a prevederilor legale pe care s-a fundamentat.

De altfel nici evenimentele ulterior intervenite nu sunt de natură a infirma legalitatea măsurii dispuse, impusă de lege în situația concretă a reclamantei-intimată, aflată și în prezent în cercetări penale, după cum s-a arătat și față de care numai măsura de arestare preventivă a fost respinsă, măsura anterior dispusă, la 11 mai 2005, de punere în mișcare a acțiunii penale, rămânând definitivă (fila 56 dosar recurs). În plus, scoaterea de sub urmărire penală la care face referire instanța de fond și care a survenit oricum ulterior emiterii ordinului contestat, la 18 septembrie 2006, nu putea atrage încetarea suspendării din funcție a funcționarului public, câtă vreme la 6 noiembrie 2006 aceasta a și fost infirmată.

Concluzionând, Înalta Curte reține temeinicia criticilor recurentei și apreciază totodată legalitatea ordinului contestat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. urmează să admită recursul de față și pentru toate cele mai sus arătate să modifice sentința atacată respingând în fond, ca neînemeiată, acțiunea reclamantei în anularea Ordinului nr.25207 din 1 iulie 2005 privind suspendarea sa din funcția publică deținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 2785 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei B.V., ca neîntemeiată. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 iunie 2007.