ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4691/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 14/CA din 05 mai 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.I. SRL și pârâta A.N.S.V.S.A. - Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința civilă nr. 23253 din 22 octombrie 2010 Judecătoria Constanța a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța.

Instanța a reținut că, nota de inspecție din 15 martie 2010 nu este un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar pârâta este o autoritate publică conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 541 din 25 martie 2011 Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Constanța și a înaintat dosarul Curții de Apel Constanța, instanță în drept să pronunțe regulatorul de competență. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată SC A.I. SRL a solicitat anularea notei de inspecție din 15 martie 2011 și a sancțiunilor aplicate de agenții din cadrul Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Constanța.

Din analizarea acestui înscris s-a constatat că, reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 RON, în temeiul art. 4 lit. a) pct. 5 din H.G. nr. 984/2005, respectiv cu amendă în cuantum de 6.000 RON, în baza art. 3 lit. b) pct. 2 din aceeași hotărâre. În aceste condiții, Tribunalul a stabilit că, obiectul acțiunii nu se include în sfera operațiunilor juridice reglementate de Legea nr. 554/2004, natura litigiului fiind una civilă, respectiv plângere contravențională, competența căzând în sarcina judecătoriei. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 410/36 din 12 aprilie 2011. Potrivit art. 22 C. proc.

civ., instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța motivat de următoarele considerente: Analizând cauza sub aspectul competenței materiale, Curtea de apel a constatat că, obiectul cererii deduse judecății constă în anularea notei de inspecție din 15 martie 2010 întocmită de către agenții din cadrul Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Constanța. Deși, prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A.I. SRL a arătat că formulează „plângere contravențională”, la dosarul cauzei nu s-a depus procesul verbal de contravenție, pentru a se putea stabili în mod clar sancțiunea aplicată acesteia. În condițiile în care potrivit dispozițiilor legale în materie, plângerea contravențională nu poate fi angajată decât împotriva unui proces-verbal de contravenție, iar Tribunalul Constanța, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., nu a stăruit în a solicita copia procesului-verbal de contravenție, în opinia Curții de apel nu se poate interpreta că „nota de inspecție” este asimilată procesului-verbal, pentru a determina astfel competența generală a judecătoriei. Se mai reține că nici cu ocazia judecății la Tribunal, reclamanta nu a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenție, situație în care, pentru anularea notei de inspecție devin aplicabile regulile speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Reținând natura de contencios administrativ a raporturilor juridice întemeiate pe anularea notei de inspecție, Curtea de apel a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței nr. 14/CA din 05 mai 2011, a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A.I. SRL arătând, în esență următoarele: Deși actul contestat, respectiv nota de inspecție din 15 martie 2010 întocmită de către agenții din cadrul Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Constanța, este intitulat notă de inspecție, acesta nu cuprinde numai neregularități găsite la punctual de lucru controlat, ci și măsuri pecuniare, respective sancțiunea contravențională aplicată, ceea ce face ca această notă să nu fie încadrată în categoria actelor administrative de control, ci reprezintă un proces-verbal de constatare a contravențiilor și aplicarea sancțiunii contravenționale potrivit legislației în materie.

Având în vedere faptul că nota de inspecție privește măsurile imediat aplicabile, respective sancțiunea contravențională stabilită în conformitate cu prevederile art. 4 lit. a) pct. 5 și art. 3 lit. b) pct. 2 din H.G. nr. 917/2009 și că prin această notă de inspecție, agenții constatatori aveau obligația de a pune în sarcina celui controlat doar remedierea aspectelor nelegale și termenul în care urmau să se efectueze acestea, susține recurenta că obiectul acțiunii nu se include în sfera operațiunilor juridice reglementate de Legea nr. 554/2004, natura fiind una civilă, respective plângere contravențională. 3. Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de înscrisurile depuse, de prevederile legale incidente și față de criticile recurentei-reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., constată că se impune admiterea recursului, pentru considerentele arătate în continuare. Prin acțiunea cu care a investit instanța de judecată, reclamanta SC A.I. SRL, a solicitat anularea notei de inspecție din 15 martie 2010 încheiată de Direcția Sanitar-Veterinară, și pentru Siguranța Alimentelor Constanța, ca și exonerarea de sancțiunea contravențională aplicată. Pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere material să soluționeze acțiunea astfel formulată, este esențială stabilirea naturii juridice a actului contestat. În acest context Înalta Curte reamintește, în acord cu jurisprudența sa constantă, că în analiza naturii juridice a unui act administrativ, esențiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse în conținutul său, iar nu forma sau denumirea.

Astfel, sunt întemeiate criticile recurentei în sensul greșitei calificări acordate de către instanța de fond în ceea ce privește natura juridică a actului de control atacat, întrucât acesta nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, în condițiile în care scopul emiterii lui a fost aplicarea unor sancțiuni contravenționale, în cuantum de 3.000 RON, în temeiul art. 4 lit. a) pct. 5 din H.G. nr. 984/2005, respective în cuantum de 6.000 RON, în baza art. 3 lit. b) pct. 2 din același act normativ, unității reclamante controlate în raport de constatărilor reținute.

Faptul că actul contestat poartă denumirea de notă de inspecție și nu proces-verbal, iar prin conținutul său au fost stabilite și o serie de măsuri concrete de remediere în sarcina unității reclamante controlate, precum și un termen de 30 de zile în acest sens, nu afectează natura civilă a acestuia în condițiile în care emiterea sa s-a făcut cu un vădit scop sancționator, prin constatarea și sancționarea unor fapte contravenționale, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001. Așadar este de necontestat că natura acțiunii promovate de reclamantă nu este una administrativă, pentru a atrage incidența dispozițiilor Legii conteciosului administrativ, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, ci una civilă, ceea ce atrage competența instanțelor de drept comun, respective a judecătoriei, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ. În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A.I. SRL împotriva sentinței nr. 14/CA din 05 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.