ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2997/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorul T.C.N., prin contestația din 1 octombrie 2002, a solicitat anularea deciziei nr. 3639 din 16 iulie 2002 emisă de sucursala E. Ișalnița și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1,96 ha pct. peste Jiu pe care se găsește amplasată groapa de cenușă a Termocentralei Ișalnița și pentru suprafața de 0,38 ha pct. Prodăneasa pe care este amplasată Termocentrala Ișalnița, terenuri expropriate prin Decretul nr. 123/1962. Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 105 din 4 martie 2004 a admis contestația formulată de contestatorul T.C.N., a anulat decizia nr. 3639 din 16 iulie 2002 emisă de sucursala E. Craiova și a contestat că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2182 mp teren deținută de intimată.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 365 din 2 februarie 2005 a admis apelul declarat de SC E. București SA, sucursala E. Ișalnița împotriva sentinței civile nr.105 din 4 martie 2004 a Tribunalului Dolj, secția civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a constatat că T.C.N. este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1647 mp teren. Instanța de apel a reținut că pentru suprafața de 1647 mp teren expropriată prin Decretul nr. 123/1962 contestatorului i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 iar pentru diferență despăgubiri în condițiile Legii nr. 1/2001. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 365 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a declarat recurs SC C.E.

Craiova SA pentru sucursala E. Ișalnița, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că în speță nu a fost stabilită situația de fapt pentru a se putea stabili dacă sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001sau ale Legii nr. 18/1991.

Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 167/1997 cu modificările și completările ulterioare.

În speță, situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită și se impune suplimentarea probelor pentru a se verifica dacă terenul în litigiu este situat în extravilanul vreunei localități, dacă formează obiectul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 1/2000. Astfel contestatorul a depus la fila 5 dosar 8498/2002 un înscris, nesemnat pentru conformitate, în care C.N.I., agricultor, figura înscris cu suprafața totală de 4,36 ha teren în anul 1959. În gospodăria acestuia figurau și T.C., contestatorul T.N. și T.V. T.S.C., tatăl contestatorului a decedat la data de 17 august 1991, pe numele acestuia a fost eliberat titlul de proprietate nr. 907 – 45378 din 21 octombrie 1996 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dolj, pentru suprafața de 3 ha 3000 mp.

În tabelul anexă la Decretul de expropriere nr. 123 din 23 februarie 1962, la poziția 221 (fila 57 dos 8498/2002) figurează T.C.T.C. cu suprafața de 2192 mp. Se impune administrarea de probe suplimentare pentru a se stabili cu ce suprafață de teren a figurat T.C.T.C. în registrul agricol în perioada 1959-1962 și dacă acestea erau situate în extravilan sau în intravilan. Contestatorul urmează să facă dovada calității sale de moștenitor a lui T.C.T.C. Este de asemenea necesar să se verifice dacă terenul în litigiu a făcut sau nu obiectul Legii nr. 18/1991 sau Legii nr. 1/2000. Față de considerentele menționate, CURTEA urmează să admită recursul să caseze decizia curții de apel și să trimită cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de SC C.E. Craiova SA pentru sucursala E. Ișalnița împotriva deciziei nr. 365 din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.