ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7836/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 882 din 1

septembrie 2005, Tribunalul București a admis contestația formulată de

contestatorul S.T.G., în contradictoriu cu Primăria municipiului București,

prin primarul general, a anulat dispoziția nr. 3870 din 17 februarie 2005,

emisă de Primarul general al municipiului București și a fost obligat intimatul

să emită dispoziție prin care să restituie în natură apartamentul situat în

București, compus din 2 camere, dependințe, cota parte din părțile de folosință

comună și cota indiviză de 108 mp teren, condiționat de restituirea

despăgubirii în sumă de 34.129 lei, reactualizată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că imobilul dobândit de contestator prin contractul de

vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3894 din 5 iunie 1974, a fost preluat

de stat în baza Decretului nr. 223/1974, fiind acordate despăgubiri în sumă de

34.129 lei.

Preluarea a fost abuzivă, pentru că

Decretul nr. 223/1974 era neconstituțional, în raport cu art. 17 și 36 din

Constituția din 1965. Acest decret contravine Declarației Universale a

Drepturilor Omului și încalcă prevederile art. 481 C. civ.

Reține tribunalul, că trecerea

imobilelor în proprietatea statului nu se realiza ope legis, ci numai după

rămânerea definitivă a deciziei emise de comitetul executiv al consiliului

popular pe a cărui rază era situat bunul, iar pârâta nu a făcut dovada

comunicării actului de preluare.

Caracterul abuziv al preluării

rezultă și din faptul că au fost plătite despăgubiri numai pentru construcție,

iar suma de 34.129 lei nu este o despăgubire rezonabilă, raportat la prețul de

70.000 lei plătit pentru cumpărarea apartamentului.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 86 A din 27 februarie 2006, a respins apelul declarat de

Municipiul București, prin primarul general, reținând că preluarea imobilului

de către stat, în temeiul Decretului nr. 223/1974, este abuzivă. Conform art. 2

lit. h) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr.

247/2005, „noțiunea de abuziv este aplicabilă și situației imobilelor trecute

cu titlu în proprietatea statului”.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Municipiul București, prin primarul general, care, invocând

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit a fost admisă contestația.

Arată recurentul, că intimatul nu a

depus înscrisurile pe care a înțeles să-și sprijine demersurile o dată cu

notificarea, că la momentul plecării din țară contestatorul a primit

despăgubiri și că prin încasarea despăgubirilor, între părți s-a încheiat un

contract de vânzare-cumpărare. Se mai susține, că la momentul formulării

cererii de plecare din țară contestatorul cunoștea că trebuie să înstrăineze

bunul.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că nu este fondat.

Prin dispoziția contestată a fost

respinsă notificarea formulată de contestatorul S.T.G., cu motivarea că

apartamentul fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.

223/1974 nu face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că preluarea nu a fost

abuzivă.

Faptul că la notificare a fost

anexat contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul a cărui retrocedare s-a

cerut este menționat în cuprinsul notificării, iar ulterior notificatoarul a

depus și actele menționate în cererea de la filele 15 – 16 din dosarul

tribunalului.

De altfel, în dispoziția emisă de

primarul general există mențiunea că, pe baza actelor anexate la notificare, se

reține că preluarea nu a fost abuzivă.

Corect s-a reținut însă prin

hotărârea atacată că preluarea apartamentului de către stat, în baza Decretului

nr. 223/1974, a fost abuzivă.

Regimul juridic al imobilelor

preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este reglementat

prin Legea nr. 10/2001, iar domeniul de aplicare al legii este stabilit de art.

2, care enumeră situațiile ce reprezintă preluări cu caracter abuziv.

Preluarea imobilului care face

obiectul procesului a fost abuzivă, pentru că Decretul nr. 223/1974 folosea

termenul înstrăinare, însă transferul dreptului de proprietate nu se realiza

printr-un act care să exprime voința proprietarului de a înstrăina bunul.

Potrivit art. 2 alin. (2) din

decret, persoanele care făceau cerere de plecare definitivă din țară erau

obligate să înstrăineze construcția (terenul trecea în proprietatea statului

fără plata vreunei despăgubiri), iar înstrăinarea se putea face numai către

stat.

Se realiza astfel o vânzare forțată

către stat, iar preluarea imobilului se făcea printr-o decizie de trecere în

proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, al cărei cuantum era stabilit

în conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.

Proprietarul nu putea înstrăina

imobilul altei persoane, cu scopul de a obține un preț corespunzător, deoarece,

potrivit art. 5 din Decretul nr. 223/1974, dacă înstrăinarea construcției se

făcea în alt mod decât cel stabilit de art. 2 din decret, în scopul eludării

prevederilor decretului, actul de înstrăinare era nul de drept.

Prin urmare, faptul că trecerea

imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu plata despăgubirilor stabilite

prin lege nu înlătură caracterul abuziv al preluării, așa cum susține

recurentul.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de Municipiul București va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Municipiul București, prin primarul general împotriva deciziei nr. 86/A

din 27 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.