ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7836/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 882 din 1 septembrie 2005, Tribunalul București a admis contestația formulată de contestatorul S.T.G., în contradictoriu cu Primăria municipiului București, prin primarul general, a anulat dispoziția nr. 3870 din 17 februarie 2005, emisă de Primarul general al municipiului București și a fost obligat intimatul să emită dispoziție prin care să restituie în natură apartamentul situat în București, compus din 2 camere, dependințe, cota parte din părțile de folosință comună și cota indiviză de 108 mp teren, condiționat de restituirea despăgubirii în sumă de 34.129 lei, reactualizată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că imobilul dobândit de contestator prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3894 din 5 iunie 1974, a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, fiind acordate despăgubiri în sumă de 34.129 lei.

Preluarea a fost abuzivă, pentru că Decretul nr. 223/1974 era neconstituțional, în raport cu art. 17 și 36 din Constituția din 1965. Acest decret contravine Declarației Universale a Drepturilor Omului și încalcă prevederile art. 481 C. civ. Reține tribunalul, că trecerea imobilelor în proprietatea statului nu se realiza ope legis, ci numai după rămânerea definitivă a deciziei emise de comitetul executiv al consiliului popular pe a cărui rază era situat bunul, iar pârâta nu a făcut dovada comunicării actului de preluare. Caracterul abuziv al preluării rezultă și din faptul că au fost plătite despăgubiri numai pentru construcție, iar suma de 34.129 lei nu este o despăgubire rezonabilă, raportat la prețul de 70.000 lei plătit pentru cumpărarea apartamentului.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 86 A din 27 februarie 2006, a respins apelul declarat de Municipiul București, prin primarul general, reținând că preluarea imobilului de către stat, în temeiul Decretului nr. 223/1974, este abuzivă. Conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, „noțiunea de abuziv este aplicabilă și situației imobilelor trecute cu titlu în proprietatea statului”. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul București, prin primarul general, care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit a fost admisă contestația. Arată recurentul, că intimatul nu a depus înscrisurile pe care a înțeles să-și sprijine demersurile o dată cu notificarea, că la momentul plecării din țară contestatorul a primit despăgubiri și că prin încasarea despăgubirilor, între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare.

Se mai susține, că la momentul formulării cererii de plecare din țară contestatorul cunoștea că trebuie să înstrăineze bunul. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat. Prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea formulată de contestatorul S.T.G., cu motivarea că apartamentul fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 nu face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că preluarea nu a fost abuzivă. Faptul că la notificare a fost anexat contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul a cărui retrocedare s-a cerut este menționat în cuprinsul notificării, iar ulterior notificatoarul a depus și actele menționate în cererea de la filele 15 – 16 din dosarul tribunalului.

De altfel, în dispoziția emisă de primarul general există mențiunea că, pe baza actelor anexate la notificare, se reține că preluarea nu a fost abuzivă. Corect s-a reținut însă prin hotărârea atacată că preluarea apartamentului de către stat, în baza Decretului nr. 223/1974, a fost abuzivă. Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este reglementat prin Legea nr. 10/2001, iar domeniul de aplicare al legii este stabilit de art. 2, care enumeră situațiile ce reprezintă preluări cu caracter abuziv. Preluarea imobilului care face obiectul procesului a fost abuzivă, pentru că Decretul nr. 223/1974 folosea termenul înstrăinare, însă transferul dreptului de proprietate nu se realiza printr-un act care să exprime voința proprietarului de a înstrăina bunul.

Potrivit art. 2 alin. (2) din decret, persoanele care făceau cerere de plecare definitivă din țară erau obligate să înstrăineze construcția (terenul trecea în proprietatea statului fără plata vreunei despăgubiri), iar înstrăinarea se putea face numai către stat. Se realiza astfel o vânzare forțată către stat, iar preluarea imobilului se făcea printr-o decizie de trecere în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, al cărei cuantum era stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973. Proprietarul nu putea înstrăina imobilul altei persoane, cu scopul de a obține un preț corespunzător, deoarece, potrivit art. 5 din Decretul nr. 223/1974, dacă înstrăinarea construcției se făcea în alt mod decât cel stabilit de art. 2 din decret, în scopul eludării prevederilor decretului, actul de înstrăinare era nul de drept.

Prin urmare, faptul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu plata despăgubirilor stabilite prin lege nu înlătură caracterul abuziv al preluării, așa cum susține recurentul. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Municipiul București va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general împotriva deciziei nr. 86/A din 27 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.