ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3962/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta G.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 15579/868 din 13 decembrie 2005 a Casei de Pensii a municipiului București și emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că a suferit implicit consecințele persecuțiilor exercitate, din motive etnice, în calitate de copil născut în perioada refugiului și a împărtășit aceeași situație cu a părinților N.N. și N.E.

care s-au refugiat în județul Tulcea (România), din localitatea C. Oidin, județul Durostor (Bulgaria), în urma Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1070 din 17 mai 2006, a respins excepția tardivității cererii invocată de Casa de Pensii a municipiului București.

A admis acțiunea reclamantei G.E., a anulat hotărârea nr. 15579/868 din 13 decembrie 2005, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscute reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2005, pentru perioada 10 iulie 1943 - 3 iunie 1945. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Cu privire la excepția tardivității formulării cererii, a respins-o ca neîntemeiată, reținând că reclamantul a luat cunoștință de hotărârea contestată, la data de 2 februarie 2006, dată în raport cu care acțiunea a fost formulată în termen. Pe fond, cererea s-a reținut ca fiind întemeiată, având în vedere că textul legal nu face diferență între persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Împotriva hotărârii astfel pronunțate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, motivând, în esență, că în mod greșit, prima instanță a admis cererea, întrucât reclamanta s-a născut la data de 10 iulie 1943, în România, după aproape trei ani de la data strămutării părinților, astfel că nu se poate vorbi despre refugiul din motive etnice. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Nu se contestă faptul că reclamanta G.E. s-a născut la data de 10 iulie 1943, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, localitate unde părinții săi au fost strămutați după semnarea Tratatului de la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 584/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferență în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit și copii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situația cu cea a părinților refugiați. Ca atare, și reclamanta în speța de față, fiind născută în timpul refugiului, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suferind vexațiunile morale și materiale ale condiției de persoană refugiată, astfel că aceasta este îndreptățită să beneficieze de actele reparatorii ale Statului român, așa cum acestea au fost stabilite prin Legea nr. 189/2000. În consecință, recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 1070 din 17 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.