ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3962/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamanta G.E. a solicitat anularea hotărârii

nr. 15579/868 din 13 decembrie 2005 a Casei de Pensii a municipiului București

și emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de

beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că a suferit implicit consecințele persecuțiilor

exercitate, din motive etnice, în calitate de copil născut în perioada

refugiului și a împărtășit aceeași situație cu a părinților N.N. și N.E. care

s-au refugiat în județul Tulcea (România), din localitatea C. Oidin, județul

Durostor (Bulgaria), în urma Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1070

din 17 mai 2006, a respins excepția tardivității cererii invocată de Casa de

Pensii a municipiului București.

A admis acțiunea reclamantei

G.E., a anulat hotărârea nr. 15579/868 din 13 decembrie 2005, emisă de Casa de

Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre,

prin care să-i fie recunoscute reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2005, pentru

perioada 10 iulie 1943 - 3 iunie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția

tardivității formulării cererii, a respins-o ca neîntemeiată, reținând că

reclamantul a luat cunoștință de hotărârea contestată, la data de 2 februarie

2006, dată în raport cu care acțiunea a fost formulată în termen.

Pe fond, cererea s-a reținut

ca fiind întemeiată, având în vedere că textul legal nu face diferență între

persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, motivând,

în esență, că în mod greșit, prima instanță a admis cererea, întrucât

reclamanta s-a născut la data de 10 iulie 1943, în România, după aproape trei

ani de la data strămutării părinților, astfel că nu se poate vorbi despre

refugiul din motive etnice.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Nu se contestă faptul că

reclamanta G.E. s-a născut la data de 10 iulie 1943, în localitatea Mihail

Kogălniceanu, județul Tulcea, localitate unde părinții săi au fost strămutați

după semnarea Tratatului de la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 584/2002,

de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor

compensatorii, nu se face nici o diferență în legătură cu persoanele care, din

motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în

altă localitate.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând în mod implicit și copii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situația cu cea a părinților

refugiați.

Ca atare, și reclamanta în

speța de față, fiind născută în timpul refugiului, a dobândit statutul de

refugiat al părinților săi, suferind vexațiunile morale și materiale ale

condiției de persoană refugiată, astfel că aceasta este îndreptățită să

beneficieze de actele reparatorii ale Statului român, așa cum acestea au fost

stabilite prin Legea nr. 189/2000.

În consecință, recursul

declarat de Casa de Pensii a municipiului București urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 1070 din 17

mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.