Decizia nr. 5026/2006 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 20/2006 a Curții de Apel Ploiești

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 10 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta R.I.R. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că plângerea formulată de petiționară este o plângere penală prin care aceasta solicita ca judecătorul T.L. de la Judecătoria Sinaia să fie cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, petiționara fiind nemulțumită de modul în care acesta a soluționat un proces civil în care ea a avut calitatea de reclamantă. S-a mai reținut că o astfel de plângere trebuia adresată parchetului competent, potrivit dispozițiilor art. 30 C. proc.

pen., neputând fi aplicabile în cauză regulile de la art. 285 C. proc. pen., care se referă la plângerea prealabilă greșit îndreptată și nu la plângerea penală prevăzută de art. 222 C. proc. pen. Împotriva sentinței penale nr. 20 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, petiționara a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și efectuarea unei cercetări corespunzătoare în cauză, reiterând aceleași motive ca în plângerea inițială, fiind nemulțumită de modul în care judecătorul T.L. de la Judecătoria Sinaia a soluționat un proces civil în care ea a avut calitatea de reclamantă. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este corectă, legală și temeinică, petiționara fără a urma căile legale procedurale în vigoare.

Cu privire la motivele de recurs invocate, Curtea constată că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., raportat la art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate. Ca atare, cum din examinarea în ansamblu a sentinței recurate nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara R.I.R. împotriva sentinței penale nr. 20 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.