ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5026/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 10

aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petenta R.I.R.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că plângerea formulată de petiționară este o

plângere penală prin care aceasta solicita ca judecătorul T.L. de la

Judecătoria Sinaia să fie cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, petiționara fiind nemulțumită de modul

în care acesta a soluționat un proces civil în care ea a avut calitatea de

reclamantă.

S-a mai reținut că o astfel de

plângere trebuia adresată parchetului competent, potrivit dispozițiilor art. 30

C. proc. pen., neputând fi aplicabile în cauză regulile de la art. 285 C. proc.

pen., care se referă la plângerea prealabilă greșit îndreptată și nu la

plângerea penală prevăzută de art. 222 C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 20

din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, petiționara a declarat recurs

solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și efectuarea unei

cercetări corespunzătoare în cauză, reiterând aceleași motive ca în plângerea

inițială, fiind nemulțumită de modul în care judecătorul T.L. de la Judecătoria

Sinaia a soluționat un proces civil în care ea a avut calitatea de reclamantă.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, Curtea

apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin

coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată

că soluția pronunțată este corectă, legală și temeinică, petiționara fără a

urma căile legale procedurale în vigoare.

Cu privire la motivele de recurs

invocate, Curtea constată că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., raportat la art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi

luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

Ca atare, cum din examinarea în

ansamblu a sentinței recurate nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui

motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu obligarea

acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara R.I.R.

împotriva sentinței penale nr. 20 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel

Ploiești.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2006.