ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6329/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1345/C/2005, reclamanta D.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr.

420 din 21 iulie 2005 emisă de Primăria municipiului Adjud.

Contestatoarea a susținut că greșit

i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat în baza Legii 10/2001

restituirea suprafeței de 960 mp, teren situat în Adjud, și nu i-au fost

acordate despăgubiri pentru construcția demolată.

Contestatoarea a arătat că terenul

este liber și poate fi restituit, iar despăgubirile pentru construcția demolată

trebuiau acordate avându-se în vedere că suma de bani primită la data

exproprierii a fost cu mult sub valoarea reală a imobilului.

Tribunalul Vrancea, prin sentința

civilă nr. 341 din 11 mai 2006, a respins contestația ca nefondată.

Din documentația care a stat la baza

dispoziției criticate a rezultat că imobilul casă și teren în suprafață de 960

mp situat în Adjud, a făcut obiectul Decretului de expropriere pentru utilitate

publică nr. 488/1983, iar proprietarii au încasat suma de 81.440 lei, din care

1440 lei pentru teren.

Instanța a reținut că întreaga

suprafață este legal menționată în planul urbanistic al orașului Adjud.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 374/A din 30 octombrie 2006, a admis apelul, a schimbat sentința și,

rejudecând cauza, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Dispoziția nr.

420/2005 emisă de primarul municipiului Adjud, a dispus restituirea în natură

către reclamantă a suprafeței de 97,76 mp, ocupată de hala agroalimentară și a

suprafeței de teren situată între drumul de acces, blocuri și hala

agroalimentară din Adjud și a constatat că reclamanta are dreptul la

despăgubiri în sumă totală de 1.563.334.588 lei, din care urmează să fie dedusă

valoarea terenurilor restituite în natură.

Împotriva acestei decizii, Primăria

municipiului Adjud a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4,

7 și 9 C. proc. civ.

Prin recursul formulat, pârâta a

arătat în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor

puterii judecătorești, deoarece a nesocotit dispozițiile cuprinse în Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 și a săvârșit acte ce intră în atribuțiile autorităților

administrative, stabilind cuantumul despăgubirilor și procedura de acordare a acestora;

a mai arătat că între considerentele hotărârii și dispozitiv există motive

contradictorii, precum și faptul că hotărârea s-a dat cu încălcarea

dispozițiilor legale aplicabile.

Recursul se va respinge ca nefondat

pentru argumentele următoare:

Referitor la prima critică exprimată

de recurentă privind depășirea puterii judecătorești, se reține că este

nefondată, deoarece instanța a stabilit prin expertiza efectuată în cauză

valoarea terenului, ce nu poate fi restituit în natură.

Această probă utilă cauzei a fost

admisă și administrată, instanța având competența de a verifica legalitatea

acordării despăgubirilor și singura probă în măsură să releve valoarea de

circulație a fost expertiza topometrică.

Instanța de apel nu a nesocotit și

nu a săvârșit acte ce intră în atribuțiile autorității administrative, așa cum

susține recurenta, ci a procedat legal, având în vedere că însăși recurenta a

procedat la cuantificarea acestor despăgubiri, încălcând normele de calcul și

apreciind o valoare inferioară celei reale.

Or, instanța a aplicat corect

dispozițiile Legii 10/2001, în sensul acordării despăgubirilor la valoarea de

circulație.

Sunt nefondate și celelalte critici

exprimate.

Instanța de apel a reținut corect că

o parte din terenul solicitat este grevat de clădiri ce reprezintă construcții

definitive, respectiv un bloc și drumul de acces către bloc și nu se poate

restitui în natură.

Pe de altă parte, a reținut corect

că o parte din teren și anume cel situat între drumul de acces și hala

agroalimentară (în completarea raportului de expertiză), este ocupat de

construcții comerciale provizorii și nu este afectat în subsol de construirea

de fundații care să le confere un caracter definitiv.

Mai exact, sunt niște chioșcuri,

construcții provizorii ce pot fi ușor ridicate prin demolare.

Instanța a apreciat corect că

suprafețele de 97,76 mp, pe care se află hala agroalimentară, ocupată de spații

comerciale private, precum și suprafața situată între drumul de acces la

blocuri și hala agroalimentară, care e ocupată de construcții comerciale

provizorii, pot fi restituite în natură, întrucât nu în acest scop s-a dispus

exproprierea și nu s-a făcut nici o dovadă că această suprafață este cuprinsă

în planul urbanistic al orașului.

Cum susținerile pârâtei sunt

neîntemeiate, iar hotărârea instanței de apel este legală, ea va fi menținută

și recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria municipiului Adjud împotriva deciziei nr. 374/A din

30 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2007.