ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3866/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 467 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de C.N.A., a anulat hotărârea nr. 217 din 30 august 2005, emisă de pârâtul C.N.C.D., a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România. Pentru a hotărî astfel, a reținut că pârâtul a avut în vedere ca subiect al discriminării pe mamele care își cresc copii născuți bolnavi, persoane a căror situație legea nu prevede vreun criteriu de discriminare și că, nu se poate primi susținerea pârâtului, în sensul că aceste mame ar constitui o „categorie socială” pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000. A mai reținut că, prin emiterea hotărârii nr. 217 din 30 august 2005, pârâtul a încălcat dispozițiile art. 2 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, modificată, care precizează faptul că prevederile acestei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare a dreptului la opinie și a dreptului la informare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, C.N.C.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se critică sentința, pentru faptul că instanța de fond a interpretat greșit O.G. nr. 137/2000, în speță nefiind vorba despre îngrădirea libertății de exprimare, ci de o apărare a celorlalte drepturi posibil să fie încălcate printr-o interpretare greșită a libertăților de exprimare.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele și lucrările dosarului, cât și cererea de recurs, sub imperiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin hotărârea nr. 217/2005, recurentul s-a pronunțat asupra unui spot publicitar cu caracter social, difuzat de posturile de televiziune, constatând caracterul discriminatoriu al faptelor sesizate conform dispozițiilor O.G. nr. 137/2000. Prin același act normativ s-a aplicat o sancțiune „avertisment” Fundației C.S., apreciind că prin acest clip s-a creat un efect discriminatoriu la adresa familiilor care au și cresc copii născuți bolnavi. Corect, instanța de fond a interpretat dispozițiile O.G.

nr. 137/2000 care definește discriminarea, art. 2 și 3 din acest act normativ vorbind despre persoane pentru care ordonanța mai sus invocată reglementează discriminarea pe bază de dizabilitate. Din actele prezentate rezultă fără putință de tăgadă că în spotul în litigiu nu apar copii sau adulți cu dizabilitate, intimatul având în vedere ca obiect al discriminării, mamele care își cresc copii născuți bolnavi, persoane pentru a căror situație legea nu prevede vreun criteriu de discriminare. Nu instanța de fond a greșit interpretarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, ci corect a apreciat că prin actul administrativ contestat, recurentul-pârât a încălcat prevederile art. 2 al O.G. nr. 137/2000, astfel cum a fost modificată.

Astfel, din ansamblul probator, rezultă că în speță nu există discriminare în privința acestor categorii de persoane, hotărârea în litigiu încălcând dispozițiile art. 2 alin. (6) al O.G. nr. 137/2000. Astfel, hotărârea a fost luată cu încălcarea dreptului la liberă exprimare, întrucât scopul spotului publicitar a fost acela de a informa viitoarele mame cu privire la anumite riscuri la care se supun dacă nu merg la control medical. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.N.C.D., conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.C.D., împotriva sentinței civile nr. 467 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.