ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2710/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 12 martie 2011, reclamantul D.S. a chemat

în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă în dosarul Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării nr. 600/2007.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a primit hotărârea contestată la data de 24

martie 2008, cu întârziere de 8 zile față de prevederile art. 20 alin. (8) din

O.G. nr. 137/2000, iar însumând întârzierile parțiale de emitere și comunicare,

rezultă o întârziere totală de 63 de zile.

Mai susține reclamantul

că pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a omis intenționat

în hotărâre criteriul la care se încadra sesizarea sa, cu scopul de a nega realitatea

discriminării sesizată în petiție, în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 avându-se

în vedere „orice alt criteriu” la care se încadra petiția, aspect omis intenționat.

În opinia reclamantului,

se impune modificarea O.G nr. 27/2002, care prezintă multe neajunsuri, cu o lege

a petițiilor cu un domeniu mai larg și rațional elaborată, în scopul asigurării

unui climat social în care și „mușamalizarea” discriminării să fie pedepsită.

Prin întâmpinare, pârâtul

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția tardivității

formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința

nr. 4183 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării acțiunii

și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.S., în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca

tardiv formulată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Urmare a sesizării formulate

de petent înregistrată în 05 octombrie 2007, completată prin adresele din 02

noiembrie 2007, din 09 noiembrie 2007 și din 20 noiembrie 2007, prin care sesiza

discriminarea produsă ca urmare a aplicării prevederilor O.G. nr. 27/2002 și Legii

nr. 544/2001, de către Senatul României, Camera Deputaților, Administrația Prezidențială,

Curtea Constituțională, Primăria Sectorului 4 București, Agenția Națională a Funcționarilor

Publici și Prefectura Municipiului București, s-a constituit Dosarul nr. 600/2007

al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin hotărârea nr.

165 din 27 februarie 2008 a Colegiului Director al Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării s-a hotărât, cu unanimitate de voturi a membrilor prezenți la ședință,

că aspectele sesizate nu intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000, republicată, această hotărâre fiindu-i comunicată reclamantului la

data de 24 martie 2008, după cum acesta a arătat în cererea de chemare în judecată.

Prima instanță a

reținut că potrivit art. 20 alin. (8)-(10) din O.G. nr. 137/2000, hotărârea

se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la

data comunicării și poate fi atacată la instanța de contencios administrativ,

potrivit legii. Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt

atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.

În speța de față, reclamantul

nu a atacat hotărârea nr. 165 din 27 februarie 2008 a Colegiului Director al Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării în termen de 15 zile de la data comunicării,

acțiunea fiind depusă la instanța de contencios administrativ a Curții de Apel București

la data de 11 iunie 2010, cu mult peste termenul legal.

În concluzie, prima instanță

a apreciat că și în situația în care nu s-ar aplica termenul de 15 zile,

nefiind o procedură administrativ-jurisidicțională, având în vedere modul de redactare

a dispozițiilor legale arătate, ci prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, acțiunea

tot tardiv este formulată, deoarece reclamantul nu a depus cererea în termen de

6 luni de la data comunicării hotărârii și nici în termen de un an de la data comunicării

actului potrivit art. 11 alin. (2). din Legea nr. 554/2004.

Recursul reclamantului

Împotriva sentinței susmenționate,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul D.S., solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea acțiunii cu consecința anulării

hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării.

Recurentul nu și-a structurat

criticile în motive de recurs, conform prevederilor art. 304 C. proc. civ.

Recurentul expune situația

de fapt și pretențiile deduse judecății însă aceste aspecte exced prezentului recurs,

în condițiile în care prima instanță s-a pronunțat cu prioritate, conform art. 137

C. proc. civ. pe excepție și nu a antamat fondul cauzei.

În motivele de recurs

se arată, în esență, că instanța de fond a eludat examinarea cauzei pe fond,

în situații de fals sau abuz, substituidu-le cu excepții de procedură,

în condițiile în care, art. 129 alin. (5) C. proc. civ. obligă la aflarea adevărului

în cauză, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu rea-credință

a eludat o lege deficitară cu consecințe discriminatorii asupra petiționarului

Se solicită instanței,

fie să soluționeze direct cauza, fie să transmită Curții Constituționale

opinia sa asupra neconstituționalității O.G. nr. 27/2002 și, eventual

să i se indice și un model de structură a conținutului adresării Curții

Constituționale pentru elaborarea

acestui înscris.

Prin întâmpinare, intimatul

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea recursului,

precizând că reclamantul a promovat acțiunea prin care a solicitat anularea hotărârii

nr. 165 din 27 februarie 2008 cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea

actului atacat.

Soluția Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că

este legală, motiv pentru care o va menține.

Motivarea instanței de

recurs

Recurentul-reclamant a

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

hotărârea nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată.

Prin modalitatea în care

este reglementată procedura de soluționare a sesizărilor adresate Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării, se constată că aceasta cuprinde elementele definitorii

ale procedurii administrativ-jurisdicționale, hotărârea adoptată având natura juridică

a unui act administrativ-jurisdicțional în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 554/2004.

Activitatea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării și actele adoptate de acesta au primit

aceeași calificare juridică și în jurisprudența constantă a Curții Constituționale

(e.g. Decizia nr. 1096 din 15 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 795/27.11.2008).

Conform art. 6 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, actele administrativ-jurisdicționale

pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în termenul legal de 15 zile

de la comunicare.

Conform prevederilor normative

speciale, respectiv art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, republicată, „Hotărârea

Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit

legii”; și alin. (10) ”Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care

nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu”.

Hotărârea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării nr. 165 din 27 februarie 2008 a fost comunicată

recurentului-reclamant la data de 24 martie 2008, astfel cum susține acesta prin

acțiune.

Problema care trebuie

examinată prioritar vizează excepția tardivității formulării acțiunii, în contextul

în care prima instanță a considerat că acțiunea este tardiv formulată în raport

de prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000.

Soluția primei instanțe

este legală, întrucât acțiunea în anularea hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008

a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost formulată cu depășirea

termenului legal de 15 zile de la comunicarea actului atacat, fiind introdusă la

2 ani de la comunicare.

În acest context, criticile

recurentului vizând însăși legalitatea actului atacat, nu mai pot fi examinate în

raport de soluția dată.

Referitor la excepția

de neconstituționalitate a O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității

de soluționare a petițiilor, deși a fost invocată în cuprinsul cererii

de recurs, aceasta nu a fost susținută motivat cu nimic, situație în care

instanța de recurs nu se poate pronunța asupra acestei cereri.

Pentru toate considerentele

expuse în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.S. împotriva sentinței nr. 4183 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2012.