ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2710/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 martie 2011, reclamantul D.S. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă în dosarul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 600/2007. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a primit hotărârea contestată la data de 24 martie 2008, cu întârziere de 8 zile față de prevederile art. 20 alin. (8) din O.G.

nr. 137/2000, iar însumând întârzierile parțiale de emitere și comunicare, rezultă o întârziere totală de 63 de zile. Mai susține reclamantul că pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a omis intenționat în hotărâre criteriul la care se încadra sesizarea sa, cu scopul de a nega realitatea discriminării sesizată în petiție, în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 avându-se în vedere „orice alt criteriu” la care se încadra petiția, aspect omis intenționat. În opinia reclamantului, se impune modificarea O.G nr. 27/2002, care prezintă multe neajunsuri, cu o lege a petițiilor cu un domeniu mai larg și rațional elaborată, în scopul asigurării unui climat social în care și „mușamalizarea” discriminării să fie pedepsită.

Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 4183 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării acțiunii și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Urmare a sesizării formulate de petent înregistrată în 05 octombrie 2007, completată prin adresele din 02 noiembrie 2007, din 09 noiembrie 2007 și din 20 noiembrie 2007, prin care sesiza discriminarea produsă ca urmare a aplicării prevederilor O.G.

nr. 27/2002 și Legii nr. 544/2001, de către Senatul României, Camera Deputaților, Administrația Prezidențială, Curtea Constituțională, Primăria Sectorului 4 București, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Prefectura Municipiului București, s-a constituit Dosarul nr. 600/2007 al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Prin hotărârea nr. 165 din 27 februarie 2008 a Colegiului Director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât, cu unanimitate de voturi a membrilor prezenți la ședință, că aspectele sesizate nu intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, această hotărâre fiindu-i comunicată reclamantului la data de 24 martie 2008, după cum acesta a arătat în cererea de chemare în judecată.

Prima instanță a reținut că potrivit art. 20 alin. (8)-(10) din O.G. nr. 137/2000, hotărârea se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării și poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii. Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu. În speța de față, reclamantul nu a atacat hotărârea nr. 165 din 27 februarie 2008 a Colegiului Director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în termen de 15 zile de la data comunicării, acțiunea fiind depusă la instanța de contencios administrativ a Curții de Apel București la data de 11 iunie 2010, cu mult peste termenul legal.

În concluzie, prima instanță a apreciat că și în situația în care nu s-ar aplica termenul de 15 zile, nefiind o procedură administrativ-jurisidicțională, având în vedere modul de redactare a dispozițiilor legale arătate, ci prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, acțiunea tot tardiv este formulată, deoarece reclamantul nu a depus cererea în termen de 6 luni de la data comunicării hotărârii și nici în termen de un an de la data comunicării actului potrivit art. 11 alin. (2). din Legea nr. 554/2004. Recursul reclamantului Împotriva sentinței susmenționate, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul D.S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea acțiunii cu consecința anulării hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Recurentul nu și-a structurat criticile în motive de recurs, conform prevederilor art. 304 C. proc. civ. Recurentul expune situația de fapt și pretențiile deduse judecății însă aceste aspecte exced prezentului recurs, în condițiile în care prima instanță s-a pronunțat cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ. pe excepție și nu a antamat fondul cauzei. În motivele de recurs se arată, în esență, că instanța de fond a eludat examinarea cauzei pe fond, în situații de fals sau abuz, substituidu-le cu excepții de procedură, în condițiile în care, art. 129 alin. (5) C. proc. civ. obligă la aflarea adevărului în cauză, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu rea-credință a eludat o lege deficitară cu consecințe discriminatorii asupra petiționarului Se solicită instanței, fie să soluționeze direct cauza, fie să transmită Curții Constituționale opinia sa asupra neconstituționalității O.G.

nr. 27/2002 și, eventual să i se indice și un model de structură a conținutului adresării Curții Constituționale pentru elaborarea acestui înscris. Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea recursului, precizând că reclamantul a promovat acțiunea prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea actului atacat. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, motiv pentru care o va menține.

Motivarea instanței de recurs Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ hotărârea nr. 165 din 27 februarie 2008 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată. Prin modalitatea în care este reglementată procedura de soluționare a sesizărilor adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, se constată că aceasta cuprinde elementele definitorii ale procedurii administrativ-jurisdicționale, hotărârea adoptată având natura juridică a unui act administrativ-jurisdicțional în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Activitatea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și actele adoptate de acesta au primit aceeași calificare juridică și în jurisprudența constantă a Curții Constituționale (e.g. Decizia nr. 1096 din 15 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 795/27.11.2008). Conform art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în termenul legal de 15 zile de la comunicare. Conform prevederilor normative speciale, respectiv art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, republicată, „Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii”; și alin. (10) ”Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu”.

Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 165 din 27 februarie 2008 a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 24 martie 2008, astfel cum susține acesta prin acțiune. Problema care trebuie examinată prioritar vizează excepția tardivității formulării acțiunii, în contextul în care prima instanță a considerat că acțiunea este tardiv formulată în raport de prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000. Soluția primei instanțe este legală, întrucât acțiunea în anularea hotărârii nr. 165 din 27 februarie 2008 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost formulată cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea actului atacat, fiind introdusă la 2 ani de la comunicare.

În acest context, criticile recurentului vizând însăși legalitatea actului atacat, nu mai pot fi examinate în raport de soluția dată. Referitor la excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, deși a fost invocată în cuprinsul cererii de recurs, aceasta nu a fost susținută motivat cu nimic, situație în care instanța de recurs nu se poate pronunța asupra acestei cereri. Pentru toate considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.S. împotriva sentinței nr. 4183 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.