ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1072/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, sub nr. 7303/DRVO - C.S.M. 2005, petiționarul G.C., auditor de justiție, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, ca în momentul absolvirii Institutului Național al Magistraturii, să fie propus Președintelui României, pentru a fi numit în funcția de procuror definitiv, și nu procuror stagiar. Pretinde petiționarul că este îndreptățit a fi numit ca procuror definitiv, pentru că la data încadrării sale în calitate de consilier juridic, la Institutul Național de Criminologie - 1 februarie 2003, nu i-a fost aplicat statutul magistratului stagiar, deoarece promovarea examenului de definitivat în avocatură a fost asimilat cu promovarea examenului de capacitate (în perioada 1 decembrie 2000 - 27 ianuarie 2003 a avut calitatea de avocat în cadrul Baroului Prahova și a promovat examenul de definitivat în avocatură).

Petiționarul a mai solicitat să i se permită să opteze, în baza notei obținute la examenul de definitivat în avocatură - 9,30, pentru unul din posturile rezervate, fie procurorilor care vor promova examenul de capacitate din anul 2006, fie celor care vor fi declarați admiși în urma concursului de admitere în magistratură, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, în luna decembrie 2005. În cazul în care nu s-ar da curs cererilor sale, ar fi pus în situația de a pierde drepturi deja recunoscute și într-o situație defavorabilă față de cei care promovează examenul de admitere în magistratură, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, care vor avea calitatea de judecători și procurori definitivi.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 581 din 8 decembrie 2005, a respins cererile petiționarului, ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această soluție, Plenul a reținut că la momentul încadrării petiționarului în funcția de consilier juridic la Institutul Național de Criminologie, erau în vigoare prevederile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 92/1992 potrivit cărora examenul de definitivat susținut de avocații stagiari se asimila examenului de capacitate al magistraților. Ulterior, Legea nr. 92/1992 a fost abrogată și a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004, lege care reglementează modalitatea de susținere a examenului de capacitate.

Începând cu data de 4 octombrie 2004, încadrarea petiționarului în funcția de consilier juridic la Institutul Național de Criminologie, a încetat „la cerere”, conform deciziei nr. 32/2004 din luna octombrie, acesta dobândind calitatea de auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii, aplicându-i-se, astfel, dispozițiile art. 12 - 21 din Legea nr. 303/2004, republicată, dispoziții care nu mai prevăd că o anumită categorie de absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii, ar fi exceptați de la susținerea examenului de capacitate. Vechimea în magistratură dobândită de petiționar va fi avută în vedere la încadrarea sa ulterioară.

Referitor la cererea sa de a i se permite să opteze pentru unul dintre posturile vacante rezervate pentru concursul de admitere în magistratură ce se va organiza în luna decembrie 2005, Plenul a considerat-o neîntemeiată, deoarece posturile vacante urmează a fi ocupate în ordinea mediilor obținute, exclusiv de către candidații la acest concurs care vor fi declarați admiși. De altfel, nici nu este posibil a fi admisă cererea sa, câtă vreme la data validării concursului de admitere în magistratură, acesta nu va fi susținut examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii. Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs, petiționarul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că prin aceasta se încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, conform cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.

Or, din moment ce sub imperiul Legii nr. 92/2002, examenul de definitivat în avocatură a fost asimilat examenului de capacitate al magistraților, fiind, deci, un drept câștigat, nu se mai poate pune problema aplicării dispozițiilor Legi nr. 303/2004, care nu mai reglementează acest aspect, dar nici nu prevede în nici una din dispozițiile sale, obligativitatea susținerii examenului de capacitate de către absolvenții Institutului Național al Magistraturii. Art. 19 din Legea nr. 303/2004 obligă auditorii de justiție ai Institutului Național al Magistraturii să susțină un singur examen, acela de absolvire al Institutului Național al Magistraturii, examen pe care înțelege și el să-l susțină.

În situația în care ar susține examenul de capacitate, după absolvirea Institutului Național al Magistraturii și efectuarea stagiului de procuror, s-ar crea o situație defavorabilă în comparație cu cei care având vechime de 5 ani în funcții juridice și care ar susține examenul de admitere în magistratură, în situația promovării examenului, aceștia ar fi propuși direct Președintelui României, pentru a fi numiți în funcție. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Petiționarul G.C., auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii, în prezent, a practicat avocatura în perioada 1 decembrie 2000 - 27 ianuarie 2003, promovând examenul de definitivat în avocatură cu media 9,30.

Legea nr. 92/1992, pentru organizare judecătorească, aprobată prin Legea nr. 118/2001, art. 58, cuprindea prevederea conform căreia examenul de definitivat susținut, potrivit legii, de avocații și notarii stagiari, se asimilează cu examenul de capacitate dacă a fost promovat cu nota de cel puțin 7(șapte). Art. 43 alin. (2) din aceeași lege, modificat, menționa că personalul de specialitate juridică de execuție și conducere din Ministerul de Justiție, indiferent de vechime, este asimilat magistraților pe durata îndeplinirii funcției, iar prevederile legii, referitoare la drepturile și îndatoririle magistraților, se aplică în mod corespunzător și acestora. În baza acestor prevederi legale, urmare a promovării concursului organizat de Ministerul Justiției, petiționarul, la data de 1 februarie 2003, a fost încadrat consilier juridic la Institutul Național de Criminologie, cu o indemnizație corespunzătoare magistratului definitiv.

Conform deciziei cu nr. 32/2004, emisă de Institutul Național de Criminologie, începând cu data de 4 octombrie 2004, a încetat încadrarea din funcția de personal de specialitate - consilier juridic a petiționarului, la cerere, conform art. 55 lit. b) C. muncii. Petiționarul și-a dat demisia din funcția de consilier juridic la Institutul Național de Criminologie, pentru că, începând cu luna septembrie 2004, urmare a promovării examenului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, a devenit auditor de justiție, de la această dată, pierzând calitatea de consilier juridic asimilat judecătorilor și procurorilor.

Din moment ce a candidat la concursul organizat pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii, devenind auditor de justiție, se înțelege că petiționarul a acceptat ideea de a i se aplica dispozițiile Legii nr. 303/2004 (lege care a abrogat Legea nr. 92/1992) care, în Titlul II cap. I, reglementează admiterea în magistratură și formarea inițială a judecătorilor și procurorilor, conform art. 17 din lege, auditorii de justiție beneficiind de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori. Același art. 17 din lege alin. (5), prevede că perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.

Din conținutul art. 21 din Legea nr. 303/2004, republicată, rezultă că după promovarea examenului de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, auditorii de justiție sunt numiți în funcții de judecători stagiari sau procurori stagiari care, după încheierea perioadei de stagiu (art. 25), sunt obligați să se prezinte la examenul de capacitate, legea reglementând modalitatea de organizare a acestui examen. Abia după susținerea acestui examen, candidații declarați admiși au dreptul în ordinea mediilor obținute, să-și aleagă posturile [art. 30 alin. (2) din Legea nr. 303/2004]. Într-adevăr, așa cum se reține și prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, recurată, legea aplicabilă - Legea nr. 303/2004, republicată, nu conține vreo excepție de la susținerea examenului de capacitate.

Așadar, față de dispozițiile legale aplicabile în speță, cererile acestuia, în sensul de a i se permite după absolvirea Institutului Național al Magistraturii să opteze pentru unul din posturile vacante rezervate fie pentru concursul de admitere în magistratură, care se va organiza de Consiliul Superior al Magistraturii, fie pentru examenul de capacitate care va fi organizat în anul 2006, nu puteau fi rezolvate favorabil. De altfel, aceste cereri sunt și prematur formulate, câtă vreme petiționarul este încă, cursant la Institutul Național al Magistraturii, urmând ca la finalul cursurilor să susțină examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii. Constatând, deci, că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 581 din 8 decembrie 2005, este legală și temeinică, criticile aduse de recurent, fiind nefondate, urmează ca recursul declarat de petiționar să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 581 din 8 decembrie 2005, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.