ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1072/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Consiliul Superior al Magistraturii, sub nr. 7303/DRVO - C.S.M. 2005,

petiționarul G.C., auditor de justiție, a solicitat Consiliului Superior al

Magistraturii, ca în momentul absolvirii Institutului Național al Magistraturii,

să fie propus Președintelui României, pentru a fi numit în funcția de procuror

definitiv, și nu procuror stagiar.

Pretinde petiționarul că este

îndreptățit a fi numit ca procuror definitiv, pentru că la data încadrării sale

în calitate de consilier juridic, la Institutul Național de Criminologie - 1

februarie 2003, nu i-a fost aplicat statutul magistratului stagiar, deoarece

promovarea examenului de definitivat în avocatură a fost asimilat cu promovarea

examenului de capacitate (în perioada 1 decembrie 2000 - 27 ianuarie 2003 a

avut calitatea de avocat în cadrul Baroului Prahova și a promovat examenul de

definitivat în avocatură).

Petiționarul a mai solicitat să i se

permită să opteze, în baza notei obținute la examenul de definitivat în

avocatură - 9,30, pentru unul din posturile rezervate, fie procurorilor care

vor promova examenul de capacitate din anul 2006, fie celor care vor fi

declarați admiși în urma concursului de admitere în magistratură, organizat de

Consiliul Superior al Magistraturii, în luna decembrie 2005.

În cazul în care nu s-ar da curs

cererilor sale, ar fi pus în situația de a pierde drepturi deja recunoscute și

într-o situație defavorabilă față de cei care promovează examenul de admitere

în magistratură, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, care vor avea

calitatea de judecători și procurori definitivi.

Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii, prin Hotărârea nr. 581 din 8 decembrie 2005, a respins cererile

petiționarului, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție,

Plenul a reținut că la momentul încadrării petiționarului în funcția de

consilier juridic la Institutul Național de Criminologie, erau în vigoare

prevederile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 92/1992 potrivit cărora examenul de

definitivat susținut de avocații stagiari se asimila examenului de capacitate

al magistraților.

Ulterior, Legea nr. 92/1992 a fost

abrogată și a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004, lege care reglementează modalitatea

de susținere a examenului de capacitate.

Începând cu data de 4 octombrie

2004, încadrarea petiționarului în funcția de consilier juridic la Institutul

Național de Criminologie, a încetat „la cerere”, conform deciziei nr. 32/2004

din luna octombrie, acesta dobândind calitatea de auditor de justiție în cadrul

Institutului Național al Magistraturii, aplicându-i-se, astfel, dispozițiile

art. 12 - 21 din Legea nr. 303/2004, republicată, dispoziții care nu mai prevăd

că o anumită categorie de absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii,

ar fi exceptați de la susținerea examenului de capacitate.

Vechimea în magistratură dobândită

de petiționar va fi avută în vedere la încadrarea sa ulterioară.

Referitor la cererea sa de a i se

permite să opteze pentru unul dintre posturile vacante rezervate pentru

concursul de admitere în magistratură ce se va organiza în luna decembrie 2005,

Plenul a considerat-o neîntemeiată, deoarece posturile vacante urmează a fi

ocupate în ordinea mediilor obținute, exclusiv de către candidații la acest

concurs care vor fi declarați admiși. De altfel, nici nu este posibil a fi

admisă cererea sa, câtă vreme la data validării concursului de admitere în

magistratură, acesta nu va fi susținut examenul de absolvire a Institutului Național

al Magistraturii.

Împotriva hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs, petiționarul,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că

prin aceasta se încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, conform

cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai

favorabile.

Or, din moment ce sub imperiul Legii

nr. 92/2002, examenul de definitivat în avocatură a fost asimilat examenului de

capacitate al magistraților, fiind, deci, un drept câștigat, nu se mai poate

pune problema aplicării dispozițiilor Legi nr. 303/2004, care nu mai

reglementează acest aspect, dar nici nu prevede în nici una din dispozițiile

sale, obligativitatea susținerii examenului de capacitate de către absolvenții

Institutului Național al Magistraturii.

Art. 19 din Legea nr. 303/2004

obligă auditorii de justiție ai Institutului Național al Magistraturii să

susțină un singur examen, acela de absolvire al Institutului Național al

Magistraturii, examen pe care înțelege și el să-l susțină.

În situația în care ar susține

examenul de capacitate, după absolvirea Institutului Național al Magistraturii

și efectuarea stagiului de procuror, s-ar crea o situație defavorabilă în

comparație cu cei care având vechime de 5 ani în funcții juridice și care ar

susține examenul de admitere în magistratură, în situația promovării

examenului, aceștia ar fi propuși direct Președintelui României, pentru a fi

numiți în funcție.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Petiționarul G.C., auditor de

justiție la Institutul Național al Magistraturii, în prezent, a practicat

avocatura în perioada 1 decembrie 2000 - 27 ianuarie 2003, promovând examenul

de definitivat în avocatură cu media 9,30.

Legea nr. 92/1992, pentru organizare

judecătorească, aprobată prin Legea nr. 118/2001, art. 58, cuprindea prevederea

conform căreia examenul de definitivat susținut, potrivit legii, de avocații și

notarii stagiari, se asimilează cu examenul de capacitate dacă a fost promovat

cu nota de cel puțin 7(șapte).

Art. 43 alin. (2) din aceeași lege,

modificat, menționa că personalul de specialitate juridică de execuție și

conducere din Ministerul de Justiție, indiferent de vechime, este asimilat

magistraților pe durata îndeplinirii funcției, iar prevederile legii,

referitoare la drepturile și îndatoririle magistraților, se aplică în mod

corespunzător și acestora.

În baza acestor prevederi legale,

urmare a promovării concursului organizat de Ministerul Justiției,

petiționarul, la data de 1 februarie 2003, a fost încadrat consilier juridic la

Institutul Național de Criminologie, cu o indemnizație corespunzătoare

magistratului definitiv.

Conform deciziei cu nr. 32/2004,

emisă de Institutul Național de Criminologie, începând cu data de 4 octombrie

2004, a încetat încadrarea din funcția de personal de specialitate - consilier

juridic a petiționarului, la cerere, conform art. 55 lit. b) C. muncii.

Petiționarul și-a dat demisia din

funcția de consilier juridic la Institutul Național de Criminologie, pentru că,

începând cu luna septembrie 2004, urmare a promovării examenului de admitere la

Institutul Național al Magistraturii, a devenit auditor de justiție, de la

această dată, pierzând calitatea de consilier juridic asimilat judecătorilor și

procurorilor.

Din moment ce a candidat la

concursul organizat pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii,

devenind auditor de justiție, se înțelege că petiționarul a acceptat ideea de a

i se aplica dispozițiile Legii nr. 303/2004 (lege care a abrogat Legea nr.

92/1992) care, în Titlul II cap. I, reglementează admiterea în magistratură și

formarea inițială a judecătorilor și procurorilor, conform art. 17 din lege,

auditorii de justiție beneficiind de o bursă având caracterul unei indemnizații

lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în

raport cu vechimea pe care o au ca auditori.

Același art. 17 din lege alin. (5),

prevede că perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție,

dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii,

constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.

Din conținutul art. 21 din Legea nr.

303/2004, republicată, rezultă că după promovarea examenului de absolvire a

Institutului Național al Magistraturii, auditorii de justiție sunt numiți în

funcții de judecători stagiari sau procurori stagiari care, după încheierea

perioadei de stagiu (art. 25), sunt obligați să se prezinte la examenul de

capacitate, legea reglementând modalitatea de organizare a acestui examen.

Abia după susținerea acestui examen,

candidații declarați admiși au dreptul în ordinea mediilor obținute, să-și

aleagă posturile [art. 30 alin. (2) din Legea nr. 303/2004].

Într-adevăr, așa cum se reține și

prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, recurată, legea

aplicabilă - Legea nr. 303/2004, republicată, nu conține vreo excepție de la

susținerea examenului de capacitate.

Așadar, față de dispozițiile legale

aplicabile în speță, cererile acestuia, în sensul de a i se permite după

absolvirea Institutului Național al Magistraturii să opteze pentru unul din

posturile vacante rezervate fie pentru concursul de admitere în magistratură,

care se va organiza de Consiliul Superior al Magistraturii, fie pentru examenul

de capacitate care va fi organizat în anul 2006, nu puteau fi rezolvate

favorabil.

De altfel, aceste cereri sunt și

prematur formulate, câtă vreme petiționarul este încă, cursant la Institutul

Național al Magistraturii, urmând ca la finalul cursurilor să susțină examenul

de absolvire a Institutului Național al Magistraturii.

Constatând, deci, că Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 581 din 8 decembrie 2005,

este legală și temeinică, criticile aduse de recurent, fiind nefondate, urmează

ca recursul declarat de petiționar să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.C.

împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 581 din

8 decembrie 2005, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.