ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6660/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277 din 14

august 2006, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen.:

A condamnat pe inculpatul S.L., zis C.,

la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și potrivit art. 88

alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive de la 12 martie 2006 la zi.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.:

A condamnat pe inculpatul M.G., zis D.,

la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și potrivit art. 88

alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive de la 12 martie 2006 la zi.

Pe perioada și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., inculpații vor fi lipsiți de drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

Conform art. 353 C. proc. pen., a

constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 10

martie 2006, după o înțelegere prealabilă, inculpații M.G. și S.L. au pătruns

în curtea locuinței părții vătămate C.I. și au luat o ladă metalică în care se

aflau boabe de porumb, iar în momentul în care au fost surprinși, au abandonat

lada, au întrerupt curentul electric și au aruncat cu pietre și vase de bucătărie

spre partea vătămată, amenințând-o cu moartea, pentru a-și asigura scăparea.

Situația

de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții

vătămate C.I., procesele verbale de cercetare la fața locului, de

reconstituire, planșele foto, declarațiile martorilor B.G.M., C.M.D., V.L. și V.M.,

precum și declarațiile inculpaților.

Fiind

audiați pe parcursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii,

însă în timpul cercetării judecătorești au revenit, fără a mai recunoaște

violențele și amenințările asupra părții vătămate.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 699 din 3 octombrie

2006, a admis apelurile declarate de inculpații M.G și S.L., a desființat, în

parte, sentința penală nr. 277 din 14 august 2006 pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, secția penală, și în fond, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 64 lit.

c) C. proc. pen.

A

dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 12 martie 2006 la

3 octombrie 2006 și a menținut arestarea preventivă a inculpaților.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Împotriva

deciziei sus-menționate au declarat recursuri inculpații M.G. și S.L.

solicitând, prin apărătorul din oficiu, admiterea acestora pentru cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.,

cerând, în principal achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că fapta nu există, întrucât au

încercat să intre în domiciliul părții vătămate, au luat lada metalică, dar au

abandonat-o pe treptele locuinței, fără a o scoate astfel din sfera de

apropriere a părții vătămate, de fapt, deplasând-o foarte puțin în aceeași

incintă.

Într-un

prim subsidiar, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în

tentativă la infracțiunea de furt calificat, arătând că nu sunt elemente de

violență care să justifice actuala încadrare a faptei, respectiv tâlhăria.

Într-un

ultim subsidiar, au solicitat redozarea pedepselor aplicate, având în vedere

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale.

Totodată,

inculpatul M.G., lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului, a mai

arătat că declarațiile părțile vătămate sunt contradictorii, că lada avea 400

kg și nu ar fi putut fugi cu ea, că nu ei au întrerupt curentul electric la

locuința părții vătămate și că la reconstituire nu au avut avocat din oficiu,

învederând instanței că greșit s-a consemnat că mai are de executat un rest de

pedeapsă de 488 zile, corect fiind 48 zile.

În

fine, a mai susținut că judecătoarea N. este cea care i-a emis mandatul de

arestarea și tot ea l-a judecat în apel.

Recursurile

sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând

decizia atacată prin prisma ultimului motiv de recurs invocat, respectiv faptul

că judecătoarea care a emis mandatele de arestare preventivă ale celor doi

inculpați i-a judecat și în apel, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.

48 lit. a) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006,

„judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, dacă în cauza

respectivă, a pus în mișcare acțiunea penală sau a dispus trimiterea în

judecată ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanța de judecată, a

soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării

preventive în cursul urmăririi penale”.

Verificând

actele dosarului în raport de prevederile legale invocate, Curtea constată că

la dosarul urmărire penală se află mandatele de arestare preventivă ale

inculpaților M.G. și S.L., prin care s-a ordonat arestarea preventivă a

acestora, pe o perioadă de 29 zile, de către d-na judecător N.A., judecător la

Curtea de Apel București, secția I penală.

De

asemenea, la dosar instanță de apel, se află decizia nr. 699 din 3 octombrie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală, în care, verificându-se componenta

completului de judecată se constată că acesta este format din președinte,

judecător N.A. și judecător P.D., constatându-se astfel că d-na judecător N.A. a

participat și la judecarea cauzei celor doi inculpați în apel, deși potrivit

dispozițiilor legale mai sus menționate era incompatibilă de a judeca.

Potrivit

dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., „dispozițiile relative la

competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței,

la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității.

Nulitatea

prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi

invocată în orice stare a procesului și să ia în considerare chiar din oficiu”.

Față

de cele arătate, Curtea constată că nu se mai impune antamarea fondului cauzei

și analizarea celorlalte motive de recurs invocate, acestea urmând a fi avute

în vedere la rejudecarea cauzei în apel.

Ca

atare, pentru aceste considerente, după verificarea cauzei și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind

fondate, Curtea urmează a le admite conform art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen., și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.G. și S.L.

împotriva deciziei penale nr. 699 din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre

rejudecarea apelurilor, Curții de Apel București.

Menține starea de arest a inculpaților M.G. și S.L.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 noiembrie 2006.