ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3914/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 20 ianuarie 2006, reclamanta B.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4460 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 78/F din 27 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada 18 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești de la data de 1 noiembrie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta, cetățean român de etnie maghiară, a fost obligată să se refugieze din localitatea Lunca Ozun, în localitățile Sânzieni, Cernatu de Jos și Ozun, județul Covasna, ca urmare a persecuției etnice suferite din partea autorităților, astfel cum a dovedit cu declarațiile autentificate ale martorilor J.G.

și K.I., aceasta din urmă fiind audiată și în fața instanței. S-a făcut și mențiunea că persecuțiile exercitate au constat în injurii, bătăi și incendierea casei, familia reclamantei fiind singura de naționalitate maghiară din satul Lunca Ozun. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dispozițiile legale se referă la persoane persecutate etnic de către regimurile instaurate în România, iar în speță, rezultă din declarațiile de martori aflate la dosar, că plecarea intimatei-reclamante împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, s-a datorat presiunilor exercitate de membrii comunității locale.

S-a mai susținut de către recurentă, că localitatea de domiciliu a intimatei, comuna Lunca Ozunului, se afla, după Dictatul de la Viena, pe teritoriul ocupat de administrația maghiară, motiv pentru care nu poate fi primită susținerea intimatei, cu privire la persecuția etnică suferită. Recursul este fondat și urmează a fi admis. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Dovada acestor împrejurări se poate face conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora cu declarații de martori. Intimata-reclamantă a depus în probațiune declarația autentificată a martorilor J.G. și K.I., ale căror afirmații referitoare la perioada refugiului și a rolului autorităților române în exercitarea persecuției etnice ce a determinat plecarea intimatei și a familiei sale din localitatea de domiciliu, sunt în contradicție cu susținerile făcute, ulterior, cu ocazia audierii în instanță, de către martora K.I. care a indicat o altă perioadă de refugiu, mult mai scurtă și a susținut că plecarea intimatei s-a datorat incidentelor cu comunitatea românească din sat.

Coroborând aceste declarații contradictorii, cu faptul istoric de notorietate că Ardealul de Nord a fost ocupat de administrația maghiară în septembrie 1940 și a fost retrocedat în august 1944, rezultă că instanța de fond nu a avut temei să admită acțiunea reclamantei, probele administrate în cauză nefiind concludente. Față de aceste considerente Curtea, în baza dispozițiilor art. 314, raportate art. 312 C. proc. civ., admite recursul declarat în cauză, casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 78/F din 27 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de B.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.