ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3350/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 octombrie 2003, reclamanta C.C.C.O. cheamă în judecată pe pârâtul P.Z. solicitând instanței să dispună rezoluțiunea și apoi rezilierea contractului de cooperare nr. 62/1999 încheiat între părți cu obligarea pârâtului să predea reclamantei unitatea comercială B.O., cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 168/ LC din 26 ianuarie 2004, Tribunalul Satu Mare admite acțiunea reclamantei și, pe cale de consecință, dispune rezilierea contractului de cooperare nr. 62/1999 încheiat între părți, obligând pârâtul să predea reclamantei spațiul comercial deținut în baza contractului menționat având destinația de braserie, cu 30.345.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau conform art. II din contract de ținere corectă a evidenței operative prin registrul de casă și de gestiune, nu a depus în termen la serviciul de contabilitate al reclamantei documentele de gestiune ascunzând veniturile reale realizate în unitate, venituri ce nu se regăsesc evidențiate în actele de gestiune, precum și că nu a igienizat unitatea așa cum s-a angajat prin contract fiind retrasă autorizația de funcționare a unității.

Prin decizia nr. 66/ C/A din 11 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, respinge excepția de litispendență invocată de pârâtul apelant, respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva hotărârii instanței de fond, cu 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantului, reținând că în cauză nu poate opera excepția de litispendență pricinile, respectiv cauza de față și acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub nr. 1578/2002, aflându-se în fața unor instanțe de grad diferit, iar în cauza aflată la instanța de fond intimata a renunțat la judecata cererii reconvenționale formulate.

Mai reține instanța de control judiciar că în mod corect instanța de fond și-a argumentat soluția pe baza actelor dosarului necombătute de apelantul pârât, precum și că ridicarea autorizației de funcționare a braseriei de către Inspecția Sanitară de Stat a Județului Satu Mare pentru neigienizarea spațiului probează neîndeplinirea de către apelant a obligațiilor ce-i reveneau conform pct. II alin. (1) din contract. Împotriva deciziei instanței de apel pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în principal admiterea excepției de litispendență și casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond, iar în subsidiar respingerea acțiunii reclamantei cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs.

În susținerea recursului său pârâtul recurent reia excepția de litispendență invocată în faza apelului, criticând instanța pentru greșita aplicare a art. 163 alin. (2) C. proc. civ. Mai susține, în esență, recurentul că instanța de apel nu motivează respingerea motivelor evocate de el în apel, că în mod incorect nu s-a dat curs cererilor de amânare formulate de avocatul său în apel sub motiv că nu avea delegație, ignorându-se că a dat această delegație într-un alt dosar aflat pe rolul aceleiași instanțe de fond și pe care îl vizează excepția de litispendență, că a fost incorect apreciat de instanța de apel procesul verbal de constatare a neigienizării localului prin care s-a propus doar suspendarea activității sale și nu ridicarea autorizației de funcționare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând și că la 31 octombrie 2004 a și expirat contractul în litigiu care fusese încheiat pe o durată de cinci ani. Recursul nu este fondat. Față de renunțarea reclamantei intimate la judecata cererii reconvenționale formulate în dosarul nr. 1578/2002 aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare, în mod corect a respins instanța de apel excepția de litispendență invocată de pârâtul-apelant, recurentul de față.

În mod corect a stabilit instanța de apel și că nu s-a încălcat dreptul de apărare al pârâtului în judecarea pricinii de către instanța de fond întrucât, așa cum recunoaște pârâtul și prin declarația de recurs, avocatul nu a avut delegație de reprezentare în cauză, o asemenea delegație fiind dată într-un alt dosar aflat pe rolul aceleiași instanțe, situație față de care corect a refuzat instanța să-i primească vreo cerere, dar a amânat pronunțarea soluției spre a oferi pârâtului legal citat posibilitatea depunerii de concluzii scrise. De asemenea, se constată că instanța de apel a examinat toate motivele invocate de pârât în apel, reținând că probele produse de reclamantă în fața instanței de fond nu au fost combătute de pârât, examinând toate susținerile acestuia și pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Critica referitoare la greșita apreciere de către instanța de control a procesului verbal întocmit de inspectorii sanitari ai Inspecției Sanitare de Stat a Județului Satu Mare nu poate fi examinată aceasta vizând aspecte de temeinicie și nu de nelegalitate, singurele pasibile de cercetare în recurs. Astfel fiind, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât împotriva soluției instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul recurent urmează a fi obligat la plata sumei de 1.780 RON către reclamanta intimată cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.Z. împotriva deciziei nr. 66/ C din 11 mai 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurentul pârât P.Z. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.780 RON către intimata reclamantă C.C.C.O., jud. Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2006.