ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4914/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 135/S din 8

aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, s-a admis excepția

de nulitate a cererii de chemare în judecată invocată de instanță din oficiu și

s-a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul

I.S. împotriva pârâtei Primăria comunei Dumbrăvița.

Pentru a pronunța sentința, instanța

a avut în vedere următoarele motive:

Nefiind clar determinate obiectul

cererii de chemare în judecată, motivele de drept și nefiind depusă nici o

dovadă la primirea cererii, tribunalul a comunicat în scris reclamantului

aceste deficiențe fixând un termen pentru acoperirea lor.

Neîndeplinindu-se obligația fixată

în sarcina reclamantului, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în

condițiile art. 155

1

C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol iar la

solicitarea instanței de precizare a obiectului acțiunii, reclamantul a arătat

că această mențiune este cuprinsă în acțiune.

Făcându-se aplicarea art. 112 alin.

(1) pct. 3, art. 133 și art. 137 alin. (1) C. proc. civ. s-a constatat

nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului, reținându-se

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamantul a acuzat pârâta de abuz, de încălcare a Legii nr. 10/2001.

Exprimarea în termeni generali a

solicitării reclamantului, fără a fi determinat precis, clar, obiectul

acțiunii, pretenția sa concretă, nu este de natură a produce efectele cererii

de chemare în judecată.

Motivele de fapt expuse nu pot

suplini lipsa obiectului cererii.

Prin decizia civilă nr. 667/Ap din 3

noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins

ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinței, apreciindu-se că

instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 112,

art. 82 și art. 133 C. proc. civ.

Împotriva deciziei de apel a

formulat recurs reclamantul apelant, criticând-o pentru următoarele motive ce

se încadrează în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:

În acțiune s-a referit la abuzul

pârâtei care refuză respectarea Legii nr. 10/2001 pentru soluționarea

notificării.

Obiectul cererii sale rezultă și din

notificarea făcută prin executorul judecătoresc, notificare care se află în

dosarul Tribunalului Brașov.

În cadrul recursului s-au mai

formulat apărări și pe fondul cauzei.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat.

Prin acțiunea formulată, reclamantul

a arătat situația și dotările imobilelor care au aparținut părinților săi,

faptul că a fost pus în posesie cu ce a mai rămas fără să i se facă ofertă de

măsuri reparatorii în natură sau bani în conformitate cu Legea nr. 10/2001.

În continuare s-a arătat că ceea ce

a rămas este degradat, subliniindu-se degradările aduse la imobil și lipsurile

la dotările care existau.

În final s-a arătat că a avut loc o

aplicare abuzivă a Decretelor nr. 218 din iulie 1960 și nr. 712/1966 și că

reclamantul acuză intimata Primăria Dumbrăvița de abuz și de încălcare a Legii

nr. 10/2001.

Pârâta-intimată a formulat

întâmpinare în fața primei instanțe, solicitând respingerea acțiunii pentru

următoarele motive: construcția solicitată de către reclamant prin acțiune nu a

fost înregistrată niciodată în administrarea sa, iar în notificarea care i-a

fost înaintată, din punct de vedere al competenței teritoriale, de către

Primăria Codlea, reclamantul a solicitat să-i fie restituit în natură terenul

în suprafață de 13.511,60 mp, fără a solicita despăgubirile pentru dotări la

imobilul așa cum se specifică în prezenta acțiune; în aceste condiții, se

invocă faptul că prima cerere prin care s-au solicitat despăgubiri este aceea

prin care a fost învestită instanța de judecată prin prezenta acțiune.

Față de acțiunea formulată și de

faptul că pârâta-intimată a formulat întâmpinare în care se subliniază obiectul

cererii deduse judecății, Înalta Curte constată că instanțele au dat dovadă de

un formalism excesiv prin modul în care au soluționat cauza.

La dosarul cauzei se afla de altfel

și notificarea formulată de către reclamant în baza Legii nr. 10/2001.

Instanțele de judecată ar fi trebuit

să aibă în vedere și lipsa de studii juridice a părții care nu se poate exprima

și formula o acțiune în termenii utilizați de o persoană avizată din punct de

vedere juridic.

Obiectul cererii de chemare în

judecată, care se regăsește și în întâmpinarea formulată în cauză este

reprezentat de faptul că în baza Legii nr. 10/2001 pârâta intimată nu i-a făcut

în baza Legii nr. 10/2001 o ofertă de măsuri reparatorii în natură sau prin

despăgubiri bănești pentru diferența dintre imobilele teren de 13511,6 mp și

construcțiile astfel cum au fost redate în acțiune și ceea ce i-a fost

restituit și a intrat în posesia sa.

Instanța de fond ar fi putut, cel

puțin, să fi menținut măsura suspendării dispusă în baza art. 155

1

C. proc. civ. deși, după cum s-a reținut mai sus, din acțiune rezultă obiectul

cererii deduse judecății.

Astfel, art. 155

1

C.

proc. civ. prevede că la cererea părții, judecata va fi reluată dacă

obligațiile la care se referă alin. (1) (obligațiile pentru care s-a suspendat

judecata cauzei conform art. 155

1

C. proc. civ.) au fost îndeplinite

și, potrivit legii, aceasta poate continua.

Reținând, prin urmare, că instanțele

au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor procedurale incidente (art. 112,

art. 133 și art. 155

1

C. proc. civ.) și că vătămarea produsă

recurentului-reclamant este evidentă, Înalta Curte constată că sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Constatând totodată că instanțele au

soluționat în mod greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului, Înalta

Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și să

dispună, în urma admiterii recursului, casarea deciziei.

Cu aplicarea art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., se va admite apelul formulat în cauză și se va desființa sentința,

dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul I.S. împotriva deciziei civile nr. 667/Ap din 3 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia.

Admite apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței civile nr. 135/S din 8 aprilie 2005 a Tribunalului Brașov.

Desființează sentința și trimite

cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 mai 2006.