ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6584/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6584/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 29 din 24
ianuarie 2006, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe inculpatul R.L., la
pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257
alin. (1) C. pen.
S-au aplicat în cauză dispozițiile art.
64 și 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să
plătească părții civile I.L.V. suma de 2.500.000 lei Rol cu titlu de
despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut în raport de probele administrate în cursul procesului,
următoarea situație de fapt:
În luna septembrie 2004, inculpatul a
cunoscut pe terasa I. din Târgoviște pe partea vătămată I.L.V., de la care a
aflat că este de profesie inginer și lucrează ca muncitor necalificat la o
firmă privată.
În această împrejurare inculpatul a
relatat părții vătămate ce era însoțită de martorul R.P., că el este
administrator la Școala generală nr. 3 din Târgoviște și poate discuta cu
directorul instituției, pentru a o angaja pe postul de bibliotecar, vacant în
acel moment.
La scurt timp, inculpatul a făcut
părții vătămate o vizită la domiciliu, și în discuția ce a purtat-o cu aceasta
în prezența aceluiași martor, a susținut că a discutat cu directorul școlii ce
și-a dat acordul pentru încadrare, obligându-se să-i pună la dispoziție
întrebările pentru concurs.
În schimbul acestor servicii,
inculpatul a pretins suma de 500.000 lei pentru el și 2.000.000 lei pentru
directorul școlii.
După predarea banilor, partea
vătămată a realizat că afirmațiile inculpatului sunt nereale, situație
confirmată de relațiile pe care le-a luat de la acea instituție. Contactându-l
pe inculpat, acesta s-a obligat să-i restituie suma, motivând că postul de
bibliotecar a fost ocupat.
Reținând ca îndeplinite elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în forma prevăzută de art.
257 alin. (1) C. pen., fapta dovedită cu declarațiile părții vătămate și recunoașterea
inculpatului.
În termen legal, inculpatul a
declarat apel, criticând hotărârea ca netemeinică.
Curtea de Apel Ploiești, prin
decizia penală nr. 135 din 26 aprilie 2006, a admis apelul inculpatului, a
desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat interzicerea
exercițiului drepturilor părintești prevăzute de lit. d) a art. 64 C. pen., ce
intră în conținutul pedepsei accesorii.
Cât privește cuantumul pedepsei
principale, s-a apreciat că acesta a fost proporționalizat în raport cu toate
criteriile generale de individualizare.
Împotriva deciziei, în termenul
prevăzut de art. 385
3
C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs,
invocând critici ce vizează atât nelegalitatea cât și netemeinicia hotărârilor.
Astfel, prin apărătorul ales, a
cerut achitarea pentru infracțiunea dedusă judecății, invocând drept temei
juridic dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)
C. proc. pen.
Într-o teză subsidiară invocă drept
caz de casare dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14, solicitând
ca în cauză să se aplice dispozițiile art. 81 C. pen., ce reglementează
suspendarea condiționată a pedepsei.
Trecând la soluționarea recursului,
potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte reține fondată calea de atac exercitată de inculpat, pentru
considerentele ce urmează:
Vinovăția inculpatului, a fost
stabilită în afara oricărui dubiu, dându-se o corectă apreciere declarațiilor
părții vătămate, inculpatului și ale martorului R.P., mijloace de probă ce
stabilesc împrejurările în care infracțiunea de trafic de influență s-a
consumat.
De altfel, fapta nu a fost negată de
inculpat, care uzând de calea intermediară de atac a apelului, a invocat doar
critici ce vizau netemeinicia hotărârii.
Cât privește pedeapsa, instanța
apreciază că sub aspectul modalității de executare, detenția, aceasta nu este
de natură să răspundă scopului descris de dispozițiile art. 52 C. pen.
Datele ce caracterizează pozitiv
persoana sa, aflat la primul conflict cu legea penală, integrat social,
cunoscut la locul de muncă cu un bun comportament, regretul exprimat față de
fapta comisă, sunt de natură să convingă, că scopul pedepsei poate fi atins și
fără executare, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., privind
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de
încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
Fiind întrunit cazul de casare
prevăzut de art. 380
9
alin. (1) pct. 14, recursul inculpatului va fi
admis conform art. 385
15
alin. 1 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Se va casa decizia penală atacată și
sentința penală nr. 29 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, numai cu
privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 81
C. pen., se va trage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,
înlăturându-se dispozițiile art. 64 și 71 C. pen.
Vor fi menținute restul
dispozițiilor hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
recurentul inculpat R.L., împotriva deciziei penale nr. 135 din 26 aprilie 2006
a Curții de Apel Ploiești, secția penală.
Casează decizia penală atacată și
sentința penală nr. 29 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, numai cu
privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului prin sentința penală sus-arătată.
În baza art. 81 C. pen., dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată
inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Înlătură dispozițiile art. 71
raportat la art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.
Atrage atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării
condiționate.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârii recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9
noiembrie 2006.