ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6584/2006

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 24 ianuarie 2006, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe inculpatul R.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. S-au aplicat în cauză dispozițiile art. 64 și 71 C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile I.L.V. suma de 2.500.000 lei Rol cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în raport de probele administrate în cursul procesului, următoarea situație de fapt: În luna septembrie 2004, inculpatul a cunoscut pe terasa I. din Târgoviște pe partea vătămată I.L.V., de la care a aflat că este de profesie inginer și lucrează ca muncitor necalificat la o firmă privată.

În această împrejurare inculpatul a relatat părții vătămate ce era însoțită de martorul R.P., că el este administrator la Școala generală nr. 3 din Târgoviște și poate discuta cu directorul instituției, pentru a o angaja pe postul de bibliotecar, vacant în acel moment. La scurt timp, inculpatul a făcut părții vătămate o vizită la domiciliu, și în discuția ce a purtat-o cu aceasta în prezența aceluiași martor, a susținut că a discutat cu directorul școlii ce și-a dat acordul pentru încadrare, obligându-se să-i pună la dispoziție întrebările pentru concurs. În schimbul acestor servicii, inculpatul a pretins suma de 500.000 lei pentru el și 2.000.000 lei pentru directorul școlii. După predarea banilor, partea vătămată a realizat că afirmațiile inculpatului sunt nereale, situație confirmată de relațiile pe care le-a luat de la acea instituție.

Contactându-l pe inculpat, acesta s-a obligat să-i restituie suma, motivând că postul de bibliotecar a fost ocupat. Reținând ca îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în forma prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., fapta dovedită cu declarațiile părții vătămate și recunoașterea inculpatului. În termen legal, inculpatul a declarat apel, criticând hotărârea ca netemeinică. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 135 din 26 aprilie 2006, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat interzicerea exercițiului drepturilor părintești prevăzute de lit. d) a art. 64 C. pen., ce intră în conținutul pedepsei accesorii.

Cât privește cuantumul pedepsei principale, s-a apreciat că acesta a fost proporționalizat în raport cu toate criteriile generale de individualizare. Împotriva deciziei, în termenul prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs, invocând critici ce vizează atât nelegalitatea cât și netemeinicia hotărârilor. Astfel, prin apărătorul ales, a cerut achitarea pentru infracțiunea dedusă judecății, invocând drept temei juridic dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Într-o teză subsidiară invocă drept caz de casare dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14, solicitând ca în cauză să se aplice dispozițiile art. 81 C. pen., ce reglementează suspendarea condiționată a pedepsei.

Trecând la soluționarea recursului, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține fondată calea de atac exercitată de inculpat, pentru considerentele ce urmează: Vinovăția inculpatului, a fost stabilită în afara oricărui dubiu, dându-se o corectă apreciere declarațiilor părții vătămate, inculpatului și ale martorului R.P., mijloace de probă ce stabilesc împrejurările în care infracțiunea de trafic de influență s-a consumat. De altfel, fapta nu a fost negată de inculpat, care uzând de calea intermediară de atac a apelului, a invocat doar critici ce vizau netemeinicia hotărârii. Cât privește pedeapsa, instanța apreciază că sub aspectul modalității de executare, detenția, aceasta nu este de natură să răspundă scopului descris de dispozițiile art. 52 C. pen.

Datele ce caracterizează pozitiv persoana sa, aflat la primul conflict cu legea penală, integrat social, cunoscut la locul de muncă cu un bun comportament, regretul exprimat față de fapta comisă, sunt de natură să convingă, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. Fiind întrunit cazul de casare prevăzut de art. 380 9 alin. (1) pct. 14, recursul inculpatului va fi admis conform art. 385 15 alin. 1 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Se va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 29 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., se va trage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., înlăturându-se dispozițiile art. 64 și 71 C. pen. Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat R.L., împotriva deciziei penale nr. 135 din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 29 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală sus-arătată. În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Înlătură dispozițiile art. 71 raportat la art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

referitoare la revocarea suspendării condiționate. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2006.