ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7258/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1054

din 13 septembrie 2006, Tribunalul București, secția I penal, în temeiul art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpatul M.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a), b) și c) C. pen.

A dedus din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive de la 9 aprilie 2006 la zi și a menținut

starea de arest a inculpatului și a luat act că partea vătămată A.Z. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că, la data de 9 aprilie 2006, partea vătămată A.Z. se

deplasa în zona Piața Sudului din București. La un moment dat, profitând de

faptul că aceasta avea copilul în brațe și mai multe sacoșe cu alimente,

inculpatul M.V. s-a apropiat în fugă de partea vătămată, a împins-o, aceasta

s-a dezechilibrat, a scăpat geanta din mână, moment în care inculpatul a

sustras un telefon mobil căzut pe jos și a fugit de la locul faptei. Văzând

cele întâmplate, în urmărirea inculpatului au pornit mai mulți martori oculari

care l-au imobilizat și care au anunțat organele de poliție.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 727

din 24 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul declarat de inculpatul M.V., desființând, în parte, sentința penală

atacată și, pe fond, a înlăturat aplicarea lit. c) din pedeapsa accesorie

aplicată.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 –

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A computat prevenția

inculpatului de la 9 aprilie 2006 la 24 octombrie 2006 și a menținut starea de

arest a inculpatului.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V., solicitând, pe fond,

reducerea pedepsei.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte

constată următoarele:

Instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

De fapt, recurentul inculpat

nici nu contestă săvârșirea faptei, ci cuantumul pedepsei aplicate, pe care o

consideră prea mare; de asemenea, în ultimul cuvânt în susținerea orală a

recursului său, inculpatul a precizat că nu a lovit victima.

Instanța de control judiciar

a redus deja pedeapsa aplicată inculpatului, acesta beneficiind de clemența

instanței.

Înalta Curte constată că, în

cauză, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă care, prin cuantum și

modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Cu privire la susținerea

inculpatului în sensul că nu a lovit victima, precizare care ar sugera o

schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt, Curtea constată că, în

cauză, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este dovedită,

nefiind motive care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei.

În consecință, recursul

declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în baza

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsă

durata arestării preventive.

În baza dispozițiilor art. 192

alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 727 din 24

octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 aprilie 2006 la

13 decembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 decembrie 2006.