ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7258/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1054 din 13 septembrie 2006, Tribunalul București, secția I penal, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. A dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 9 aprilie 2006 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului și a luat act că partea vătămată A.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 9 aprilie 2006, partea vătămată A.Z. se deplasa în zona Piața Sudului din București.

La un moment dat, profitând de faptul că aceasta avea copilul în brațe și mai multe sacoșe cu alimente, inculpatul M.V. s-a apropiat în fugă de partea vătămată, a împins-o, aceasta s-a dezechilibrat, a scăpat geanta din mână, moment în care inculpatul a sustras un telefon mobil căzut pe jos și a fugit de la locul faptei. Văzând cele întâmplate, în urmărirea inculpatului au pornit mai mulți martori oculari care l-au imobilizat și care au anunțat organele de poliție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 727 din 24 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul M.V., desființând, în parte, sentința penală atacată și, pe fond, a înlăturat aplicarea lit. c) din pedeapsa accesorie aplicată.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. A computat prevenția inculpatului de la 9 aprilie 2006 la 24 octombrie 2006 și a menținut starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V., solicitând, pe fond, reducerea pedepsei. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

De fapt, recurentul inculpat nici nu contestă săvârșirea faptei, ci cuantumul pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare; de asemenea, în ultimul cuvânt în susținerea orală a recursului său, inculpatul a precizat că nu a lovit victima. Instanța de control judiciar a redus deja pedeapsa aplicată inculpatului, acesta beneficiind de clemența instanței. Înalta Curte constată că, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Cu privire la susținerea inculpatului în sensul că nu a lovit victima, precizare care ar sugera o schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt, Curtea constată că, în cauză, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este dovedită, nefiind motive care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei.

În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 727 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 aprilie 2006 la 13 decembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2006.