ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3985/2007

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Giurgiu, reclamanții L.E.E., L.E.C., L.G. și L.N. au chemat în judecată pe

pârâta SC A. SA Grădiștea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună restituirea terenului intravilan în suprafață de 0,5 ha din satul

Grădiștea, comuna Comana, ce a fost naționalizat prin Legea nr. 119/ 1948 și

care în prezent este ocupat de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt fiii

defuncților L.C.E. (L.E.E. și L.G.) și L.C.N.(L.N.N. și L.N.E.), și că autorii

lor au fost proprietarii imobilului format din moară și teren aferent în

suprafață de 0,5 ha situat în comuna Comana, sat Grădiștea, județul Giurgiu.

Mai arată reclamanții că moara a fost demolată, terenul se află în stăpânirea

pârâtei iar părinții lor nu au fost despăgubiți pentru imobilul de mai sus.

În baza Legii nr. 10/2001, reclamanții au notificat-o

pe pârâtă însă aceasta a refuzat să răspundă.

Prin sentința civilă nr. 31 din 17

aprilie 2003, Tribunalul Giurgiu, în baza art. l, art. 9 și art. 20 din Legea

nr. 10/2001, a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâtă să

restituie reclamanților, liber de orice sarcini, terenul intravilan în

suprafață de 4.978 mp situat în incinta S.C. A. S.A. Grădiștea, conform schiței

de plan nr. 2 anexat la raportul de expertiză, teren ce este marcat cu numerele

41-40-35-39 și la care reclamanții au acces prin curtea lor, conform aceleiași

schițe de plan.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel

atât reclamanții cât și pârâta.

Curtea de Apel București, secția a III a civilă, prin

decizia nr. 677/A pronunțată la 16 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanți; a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat în tot

sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți ca

inadmisibilă.

Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei

ultime decizii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând, în esență, că dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

obligă unitatea deținătoare să se pronunțe asupra notificării în termen de 60

de zile de la înregistrarea acesteia. Au mai arătat reclamanții că de la

împlinirea termenului de 60 de zile au trecut peste 2 ani, iar unitatea pârâtă

nu a înțeles să emită dispoziție motivată, fapt care i-a determinat să se

adreseze instanței de judecată.

Prin decizia nr. 6722 din 14 septembrie 2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a fost admis recursul formulat de reclamanți, a fost

casată decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași curți de apel pentru a

soluționa pe fond apelul reclamanților.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a apreciat

că instanța de apel trebuia să constate că pârâta și-a exprimat punctul de

vedere cu privire la notificarea reclamanților, în sensul că a apreciat-o ca

nefondată.

Din această perspectivă, soluția instanței de apel de

a îndruma reclamanții să promoveze o nouă acțiune prin care unitatea

deținătoare să exprime, prin dispoziție sau decizie scrisă, punctul de vedere

apare și formală, cât timp opinia fermă a pârâtei de a respinge notificarea

reclamanților a fost reluată constant de aceasta în cele două grade de

jurisdicție, în sensul refuzului de a restitui în natură terenul în dispută,

considerând că reclamanților le-a fost soluționată cererea în cadrul Legii nr.

18/1999.

Rejudecând după casare, Curtea de Apel București,

secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr.

509/A pronunțată la 28 septembrie 2006, a admis apelul formulat de reclamanți;

a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a menținut sentința instanței

de fond; a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC A. SA Grădiștea; a

obligat pârâta la 250 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei ultime decizii au formulat recurs

atât reclamanții cât și pârâta.

Recurenții au formulat critici cu privire la motivele

contradictorii sau lipsa acestor motive din decizia recurată, la faptul că

decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, la greșita interpretare

a actului juridic dedus judecății precum și la împrejurarea că instanța de apel

nu a acordat ceea ce s-a cerut, motive de recurs ce circumscriu art. 304 pct.

6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Pârâta a criticat hotărârea recurată sub aspectul

greșitei aplicări a legii de către curtea de apel deoarece, în opinia sa,

instanța nu poate dispune restituirea în natură a imobilului în situația când

unitatea deținătoare nu soluționează notificarea prin dispoziție sau decizie motivată;

ci o poate doar obliga pe aceasta la emiterea dispoziției sau deciziei

motivate, precum și a faptului că decizia nr. 509/A din 28 septembrie 2006,

prin care s-a respins apelul său, nu cuprinde motivele pe care se sprijină în

fapt și în drept, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Recursurile se vor admite pentru cele ce se vor arăta

în continuare.

Motivele de recurs invocate de reclamanți urmează a

fi primite pentru următoarele considerente:

-

instanța

de apel nu a acordat ceea ce au cerut reclamanții, respectiv restituirea

imobilului pe vechiul amplasament și, deși a admis apelul acestora și a dispus

schimbarea în tot a sentinței, de fapt a menținut-o (art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.);

- motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. este întemeiat deoarece decizia recurată cuprinde motive

contradictorii sau nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de apel

mărginindu-se la a relua o parte din considerentele deciziei Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 6722 din 14 septembrie 2005, la opinia caracterului

fondat al apelului reclamanților, dar nu și cu privire la modalitatea concretă

de admitere a apelului și schimbarea sentinței în sensul solicitat de aceștia;

- decizia instanței de apel este urmarea unei greșite

interpretări a actului juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.)

deoarece, este evident faptul că instanța de apel a înțeles doar sensul

acțiunii reclamanților nu și al criticilor aduse sentinței pronunțate de prima

instanță. Acesta este și motivul pentru care curtea de apel nu a analizat

critica în sine a sentinței, fiind redată doar, în general, pretenția

reclamanților și caracterul vădit fondat al acesteia, caracter recunoscut și de

tribunal;

- al patrulea și ultimul motiv de recurs întemeiat pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii va fi primit întrucât, în raport cu art. 296 C. proc.

civ., instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea

atacată.

În speță, instanța de apel a dispus schimbarea în tot

a sentinței apelate în sensul că a menținut sentința instanței de fond.

Astfel, a schimbat în tot sentința, dar a și

menținut-o.

Și recursul declarat de pârâtă, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct.7 C. proc. civ., în raport cu care decizia recurată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină va fi primit deoarece, decizia

recurată nu este motivată.

În considerentele deciziei atacate, curtea de apel

menționează că, „în ceea ce privește apelul formulat de pârâta S.C. A. S.A.

Grădiștea, acesta urmează a fi respins ca nefondat", fără ca instanța

să-și motiveze atât în fapt cât și în drept soluția pronunțată.

Așa fiind, urmează a se admite ambele recursuri, a se

casa hotărârea recurată și, în raport cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., a

se trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de reclamanții L.E.E., L.E.C., L.G. și L.N. precum și de

pârâta SC A. Grădiștea SA împotriva deciziei nr. 509/A din 28 septembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Casează decizia

atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 mai 2007.