ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6501/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6501/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 735/ F din 16 iunie 2006, pronunțată în

dosarul nr. 3686/3/2006 l-a condamnat pe inculpatul D.C., la pedeapsa de 5 ani

și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă detenția preventivă începând cu 28 decembrie 2005,

la zi. A menținut starea de arest a inculpatului, a făcut aplicarea art. 71 și 64

lit. a) și b) C. pen., a constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit

parte civilă în cauză, și a dispus confiscarea cuțitului de inox la comiterea

faptei.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în fapt, că în data de 28 decembrie 2005, lucrătorii

de poliție din cadrul Secției 10 Poliție, aflându-se în misiune ordonată, au

observat doi indivizi, pe str. Sf. Vineri, mergând în direcția Bd. Mircea Vodă,

tineri care le-au atras atenția prin comportamentul lor.

Urmărindu-i, au observat cum

cei doi au acostat un tânăr, care se deplasa pe str. Sf. Vineri; unul dintre ei

a început să vorbească cu tânărul, iar celălalt a introdus mâna buzunar și a

scos un obiect metalic cu care a început să-l amenințe pe tânăr. Acesta și-a

întors buzunarele pe dos și imediat cei doi indivizi l-au imobilizat, ținându-l

fiecare de câte o mână, după care au început să-l controleze în buzunare.

Tânărul s-a împotrivit, și reușind să-i împingă pe cei doi, a fugit pe str. Cluceru

Udricani, intrând în scara F. Indivizii l-au urmat până la scara blocului, dar

constatând că tânărul a intrat în bloc, au plecat.

Polițiștii i-au urmărit și

apoi i-au oprit pe cei doi, conducându-i la sediul Secției 10 Poliție. Pe

bancheta din spate a mașinii de serviciu a acestei secții de poliție, cu care

au fost transportați cei doi, dintre care unul a fost identificat în persoana

inculpatului D.C., s-a găsit briceagul care a fost recunoscut de partea

vătămată ca fiind cuțitul cu care a fost amenințat de inculpatul D.C.

Pe parcursul cercetărilor,

inculpatul a avut o atitudine nesinceră, încercând să acrediteze ideea că

minorul P.G.S., cu care el se afla împreună, a fost cel care a oprit-o pe

partea vătămată și ar fi amenințat-o cu cuțitul pe aceasta, el nefăcând decât

să înlesnească, să ia cuțitul de la minor și să-l țină asupra lui.

Această apărare însă a fost

înlăturată ca nesinceră de către instanță necoroborându-se nici cu declarația

părții vătămate și nici cu declarația minorului P.G.S.

Tribunalul a reținut astfel

vinovăția inculpatului D.C. cu privire la comiterea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., fapta fiind comisă în

timp ce partea vătămată se afla pe stradă, afară se întuneca, fiind luna

decembrie, și de asemenea și prevederile art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și b) C. pen., fapta fiind comisă de inculpat având asupra lui un cuțit și

împreună cu o altă persoană, conlucrarea dintre cei doi făptuitori fiind

evidentă. De asemenea, s-a reținut și agravanta prevăzută de art. 75 lit. c),

în condițiile în care persoana care a acționat alături de D.C. avea doar 13

ani.

S-a avut în vedere de către

instanță, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, atât circumstanțele

faptei, mai sus prezentate, cât și persoana inculpatului, care a avut o atitudine

nesinceră pe parcursul procesului, de nerecunoaștere a faptei, încercând să

arunce vina pe minor, s-a reținut că inculpatul este în prezent fără ocupație,

fost toxicoman cu grave probleme de sănătate (sechele TBC, hepatită cronică, cu

.. B și C), dar și cu antecedente penale, în perioada minorității suferind

multiple condamnări pentru fapte de același gen, dovedind astfel o specializare

în comiterea acestora, ultima pedeapsă aplicată fiind într-un cuantum de 5 ani.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul cerând achitarea lui, întrucât este nevinovat, iar în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 595/ A din 10 august 2006, pronunțată în dosarul nr. 3686/3/2006,

a respins, ca nefondat, acest apel constatând că în mod corect a fost reținută

participarea inculpatului la comiterea faptei. De asemenea, a apreciat că nu se

impune nici reducerea pedepsei, față de natura și împrejurările în care s-a

comis fapta, de persoana și conduita inculpatului și că, în pofida probelor

care-i atestau vinovăția, a manifestat nesinceritate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul, cerând în continuare reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate cât și din

oficiu, conform art. 385

6

, 385

9

C. proc. pen., Înalta

Curte constată recursul nefondat.

Deși s-a „specializat în

infracțiuni de furt comise prin violență”, în perioada minorității, inculpatul

a comis de această dată tot o asemenea infracțiune, dar folosind de această

dată cuțitul. Inițial nu a recunoscut că el a avut în mână acel cuțit, iar apoi

a susținut varianta că ar fi luat cuțitul de la minorul care l-a însoțit.

S-a dovedit însă că el a

fost cel care l-a amenințat cu cuțitul pe partea vătămată.

În raport de circumstanțele

faptei, de agravantele avute în vedere de instanță, în mod corect s-a orientat

aceasta la modalitatea de executare a pedepsei. Cât privește cuantumul

pedepsei, în condițiile în care instanța i-a aplicat o pedeapsă orientată mai

mult spre minimul special prevăzut de lege, nu există nici un motiv pentru

reducerea acesteia. Starea de sănătate a inculpatului a fost, de asemenea avută

în vedere de prima instanță la individualizarea pedepsei, astfel că, găsindu-se

nefondat recursul inculpatului va fi respins în consecință.

Se vor aplica dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b), art. 385

16

și art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 595/ A din

10 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 28 decembrie

2005 la 7 noiembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 noiembrie 2006.